Astăzi, oarecum după modelul epocii sale, unirea dintre România și Moldova s-ar face, în mod efectiv, în câțiva ani. Ne fălim că am progresat, dar dormim pe noi. De la vrăjmași nu ne putem aștepta la nimic bun.

Poate nu știați, dar Cuza a fost agă în 1843, arestuit la Iași în vremea revoluției de la 1848, pârcălab de Galați în 1856 și a cam sărit peste grade:  sublocotenent în 1857, colonel doar un an mai târziu.

La 8 iunie 1862, în trăsura prefectului Poliției Capitalei, Nicolae Bibescu, a fost asasinat primul președinte al Consiliului de Miniștri din istoria noastră, al Principatelor Unite România, masonul conservator Barbu Catargiu, cunoscut pentru dictonul ,,Totul pentru țară, nimic pentru noi”, faptă nelimpezită până azi.

Viața personală a unui om de anvergură politică nu poate fi despărțită de activitatea de stat.

A fost omul epocii, cu bunele și scăderile sale. Secularizarea averilor mânăstirești, în care nu a mai ales între cele închinate și celelalte (cum a fost, de pildă, Crasna de Prahova), sunt și astăzi subiecte istorice de dezbatere.

Domnia de șapte ani a celui pe care la Arhivele Naționale ale României îl găsiți că semna ,,Alessandru Ioan” e înțesată de reforme: legea rurală/agrară, instrucțiunea publică, unificarea diplomatică, unificarea vamală și trecerea la stat, înființarea Curții de Casație și Justiție, a Curții de Conturi, universitățile din Iași și București, CEC, primul Parlament unificat – 24.01/05.02.1862, Poșta, Poliția, unificarea administrativă, presa, asociații sportive, exploatarea petrolului, exproprierea pentru cauză de utilitate publică, Autoritatea Sinodală, Codul Penal și Justiția) ș.a.

Dar, camarila în care unul ca belgianul C.Librecht și-a clădit un palat (azi pe str. Dionisie Lupu) folosind inclusiv sergenți de stradă (polițiști) și a avut un serviciu informativ, l-a subminat și a ajutat justificările loviturii de stat din 11/23 februarie 1866.

Istoria este învățătorul vieții!