ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Astăzi, când mă voi duce la marele protest al polițiștilor și rezerviștilor din Ministerul Afacerilor Interne (FOTO/VIDEO), se vor găsi mulți ignoranți, protestatari de serviciu, habarniști și hulitori a tot ceea ce e stat și mai ales haina statului român, stat care înseamnă teritoriu, popor și organizare. De aceea, am socotit potrivit să vă reamintesc unele dintre ideile puse în cartea mea despre Istoria Poliției Române (1989-2019).

Este deopotrivă îngrijorător și trist că uniforma statului a ajuns să iasă în stradă pentru a arăta evidența și cred că actuala putere este cel mai bun agent al Rusiei. Evident, ei nu realizeză, că îmbuibarea celor din jilțuri duce la slăbirea simțurilor și a legăturii cu realitatea străzii orașului sau potecii satului. Puterea actuală trăiește în lumea ei.

Azi, 17 ianuarie, oamenii (în activitate sau în rezervă) protestează nu atât pentru salarii (că ar însemna să fie ca seimenii care în 1654 îi cereau fostului agă Matei Basarab, lefi!), ci pentru principii, pentru lege și pentru cuvânt.

Mă uit cu durere cum MAI e căzut la pământ, este ca un bătrânel neputincios, iar noi, români de viță veche, suntem datori să nu lovim în cineva căzut, ci să îl ajutăm să se ridice. De fapt, uitându-mă în istorie, e de ajuns să văd ce calamități umane au numit partidele politice în clădirea din Piața Victoriei, de genul Nica, Vela, David, Bode, Predoiu etc., de zici că au avut boală pe polițiști iar acest minister e blestemat. Statul român a fost șubrezit la modul îngrijorător și să ne ferească Dumnezeu de ceva rău!

Oricine va veni aici, super managementul întruchipat și comanda cea mai destoinică, va avea mult de furcă, pentru că este un sistem pe alocuri osificat, inert, abuziv, obez, unde și-au găsit locul călduț și pilele și relațiile, familiile întregi, puturoșii și combinatorii, infractorii cu legitimație și politrucii, torționarii și proștii. Instituțiile din sistemul acesta al ordinii publice și siguranței naționale trebuie să se bazeze pe niște valori perene, pe principii stabile, pe metode verificate. Nu faci experimente progresiste. Așa se formează un sistem sănătos. Un ofițer de operativ se instruiește în vreo trei ani, doar de practică în teren. Într-un fel, ministerul de azi a renăscut în chinurile anului 1989 și trăiește în convulsii. E așa ca o cetate întărită cu șanț de apărare, da’ e asediată permanent. Beleaua e că în vreme aproape toți cei din interior se luptă din răsputeri să o apere și trag ghiulele în neștire către inamicul căruia puteți să îi spuneți oricum (ucigaș, hoț, mafiot, escroc, evazionist, traficant, corupt), sunt câțiva care fac invers. Ba iau o cărămidă din zid, ba dau drumul la apa din șanțul de apărare.

Am intrat într-un partid din disperare și responsabilitate, având credința neclintită în mai bine în MAI. Pentru că dacă poliției îi va fi mai bine (Lege, Statut, Ghid de carieră, logistică, personal, proceduri etc) și țării îi va fi mai bine.

Am mai spus-o, dacă armata se pregătește pentru o eventualitate, confruntarea militară, polițistul din operativ este permanent în linia întâi! El pentru asta e făurit – că poliția este o profesiune de vocație, ea te alege, nu tu o alegi – el se află în lupta cu răul, întrucât nu există societăți fără devianță. Este acel anticorp de care are nevoie Măria Sa Cetatea, zi și noapte.

Bietul polițist duce cu el bila grea a polițistului dinainte de 1949, dar și moștenirea milițianului de până în 1989. Dacă până acum societatea românească fusese schilodită, îmbrobodită și violată repetat de bolșevici, după 1989 a fost ținută într-o permanentă tranziție de neocomuniști și supusă la mari cazne de decizii cel mai adesea greștite. În această societate patrioții, cinstiții și în general oamenii de bine au rezistat așa cum au putut, cum a dat Dumnezeu.

De voie, ori de nevoie, după 1989 omul în uniformă, omul legii a făcut trecerea de la milițian  și securist, la statutul de polițist, de la militar la funcționar. Opinia publică i-a cerut acestuia să fie forțos ca un campion K1, suplu ca un balerin și deștept ca un academician, frumos ca un manechin și orator ca un profesor, răbdător ca un bou de jug, cuminte ca un sihastru din schit, autoritar ca un general, ceas elvețian la punctualitate. Trebuie să salveze oameni de la foc, de la înec, de la sinucidere, să închidă drumuri înzăpezite, să oblojească inimi rănite. Nu ar fi fost complet polițistul român, dar în același timp trebuie să fie smerit ca un popă, calm ca un chirurg, neprihănit ca Iisus Mântuitorul, drept ca un judecător, credincios ca un câine, minunat în toate, magistrat în stradă, moașă comunală, bun la diverse, uitând că el trebuie să fie simplu și atât de cuprinzător: polițist.

Ca un fachir, bietul polițist, îndeosebi cel din talpa poliției, cel vizibil pentru cetățean (pază și ordine, rutieră, transporturi, posturi comunale, frontieră), a făcut echilibristică între realitatea din teren și cifrele din bilanț, între abuzul șefului și lipsa legii, între pretenția cetățeanului și toanele politicianului, între minciunile ministrului și promisiunea CNP-ului și a sindicatului, între neghiobia... dar mai bine nu mai zic.

Academia și școala de poliție nu l-au învățat meandrele concretului – și n-avea cum, că în fostele școli militare profesorașii au puțin peste 25 de ani și n-are cine să-i școlească pe ei înșiși –  polițiștilor vechi de după 1990 li s-a dat darul otrăvit (salarii compensatorii, retragerea taman la maturitate profesională). Pe cel cu școală în poliție l-a amestecat cu cel încadrat direct, al doilea fiind mai avantajat.  Au fost scoși de tineri dintr-o profesie a dracului de grea, în care ca să ajungi să-i prinzi pe ăia de fură, e musai să furi mai întâi tu, meserie.

Pe alocuri, i-au pus comandanți pe filieră directă, de diverse boiele politice, mulți fără autoritate, unii fragezi la minte, pila cutărui senator sau general, subțiri la experiență, fără prestigiu în rândul subordonaților, care n-au ținut la tăvăleală. Ei au înseilat ,,strategii’’ pe termen lung, adică de azi pe mâine. I-au executat comandanții, pentru ca trupa să ia aminte, că doar noi v-am făcut și tot noi vă omorâm.

După ce-au fost pe cai mari, mulți șefi pleacă și acum siliți, se declară scârbiți, înjurând al dracului sistem care nu i-a prețuit, ci doar i-a folosit. Iar pe unii tare i-a mai ramolit. Mulți înjură ,,curva de politică” dar nu fac nimic concret, țin nasul pe sus, nu se implică, nu luptă, ci cel mult beau o cafea și fac gaură în canapea. Fac pe dizidenții când sunt practic în aia goală, fără legitimație, nimeni în drum, își înjură propriul trecut. S-a vrut să se distrugă ca în Evul Mediu, să nu stea piatră pe piatră și ei n-au priceput o iotă. N-a mai fost timp de ,,mărunțișuri’’ omenești, de prețuit siguranța aproapelui, a semenului lipsit de apărare în fața pericolului, pe care polițistul care e polițist o are în vedere toată cariera, mă refer la ăla care și a doua oară dacă l-ai pune să aleagă, ar alege tot poliția. Uneori n-a mai fost vreme și loc de apreciat oamenii, de clădit așezat, ani la rândul, temeinic, cu țintă spre viitor, așa ca în vremea bunicilor noștri ziditori de țară. Diavolul schimbării cu orice preț nu ne-a slăbit o clipă și așa a apărut și polițistul nou, chipurile european, ăla care, asmuțit de șefi ticăloși, a intrat cu bocancii peste Sfinte Liturghii, ceea ce nici turcii nu au îndrăznit! Ne-au fugit oamenii buni în rezervă și mulți îmi ziceau n-au primit măcar o strângere caldă de mână… Rușinos. Vă dau exemple câte vreți.

Nu-i mai puțin adevărat că, de multe ori, văzând promovările și numirile din ministerul întreg și poliție și arestările DNA și DGA, cu lucrătură anume a DGPI, colegii mei se întrebau ce au ăștia marii cu noi, li s-a pus pata aia neagră și vor cu tot dinadinsul să ne distrugă. De multe ori, răul nu de la ăla micu a venit, ci peștele de la cap s-a împuțit.

Homo homini lupus est. Dezbinarea e la ea acasă, mai ales în ceea ce privește ofițerii, știut fiind că intelectualii sunt orgolioși și se înțeleg cu anevoie. Sunt cinci mari profile/piloni de activitate ale poliției și fiecare se războiește cu fiecare. La Aparatul Central e aerul rarefiat, unii au văzut hoți la neștirile de seară. Cel de la resurse umane are boală pe sporurile celui de la mascați, circulistul pe psiholog că l-a făcut pedofil, boacterul de la pază și ordine visează să fie civil ca cel de la filaj, șoferul ar putea oricând să dea tresele jos și să fie comisar-șef, agentul e contra ofițerului, bărbatul contra femeii, femeia susține că poate fi bărbată, iar dacă te uiți un pic galeș la o colegă riști să-ți facă raport de hărțuire sexuală... Generalizarea e o tâmpenie și nu-i mai puțin adevărat că am dat peste polițiști tălpași care aveau toate relele cu ei, cum am întâlnit agenți ce puteau fi ofițeri, dar am mai găsit și manageri de genul lasă-mă să te las... Dacă le-ai da o firmă prosperă, le-ar lua cel mult o săptămână s-o ducă la faliment.

Nu s-a respectat ghidul carierei, unii au sărit peste etape obligatorii, s-au adoptat măsuri provizorii, unii s-au orientat spre misiuni externe, cei buni au migrat către magistratură, unii au făcut simbioză cu hoții, alții au socotit poliția o altă cale de căpătuire. Astea au fost excepții. Cam acestea au fost dușmanii din interior, pentru că e știut: încă din antichitate templele s-au prăbușit și din pricina uneltelor din interior. Peste tot și toate, marea masă de polițiști care și-au îndeplinit admirabil misiunea aleasă. Jos pălăria ! Dacă un civil ar vedea cazuistica și toată situația operativă din 24 de ore, pe tot MAI, s-ar îngrozii.

Iată însă că atacurile au venit și dinspre ,,opinia publică’’, iar încrederea s-a tot erodat. Un dobitoc întreținut de părinți, ploșniță vegetativă trăită în cluburi de fițe, care nu știe ce e aia muncă și n-a plătit o taxă în viața lui, urlă la tv către un polițist ,,Băăă tablagiule, ești plătit din banii mei!’’. Pe internet, unul făcut pe același calapod, eventual cu o ,,coadă’’ mare de zile de bulău de executat, nu își dă cu presupusul despre poliție, ci are păreri fixe și ,,obiective’’, musai proaste, deși n-a fost la locul unui incident cu poliția. A citit el pe Facebook, filmează și e influencer. E democrație originală și la comentarii pe internet anormalul e normal, căcatul poleit sau privit dintr-un anumit unghi e rahat frumos mirositor, cel ce studiază în bibliotecă e egal că ăla școlit la tv, neomarxistul lovește în creștin, gușatul dobitoc stă alături cu cel deștept, e musai fudul și se socotește îndreptățit să înjure. La radio, la tv, pe stradă, pe net, noua societate globalist-comunistă ce ni se bagă pe gât l-a învățat pe cretin că e egal deșteptul, că doar are tot un cap, o pulă între picioare și la urne are tot un vot exact ca ăla genial.

Dacă e aranjat, de ce polițistul nu e hârșâit de muncă, ăsta n-are cum să prindă hoți. Dacă e șleampăt, de ce-i lasă așa pe străzi?

De ce i-a dat un pumn liberalului Boureanu? – Nu i-a dat? Trebuia ca organul să fie intransigent în aplicarea legii și să-l pocnească între felinare pe bou.

Dacă e solid, e gras ca un porc, trăiește bine pe banii și din sudoarea poporului – Dacă e slab, nu-mi inspiră încredere, păi n-are prestanță, e momâie la cânepă, pe ăsta îl ia hoțul în brațe și fuge cu el...

E plătit să fie 24 din 24 gata la datorie. Și ce dacă? A băut cerneala. Dar uite că ia o căciulă de bani, eu muncesc la privat pe un rahat de bani, a dracului viață la patron!

Dacă e tânăr, e un copil, n-are experiență – dacă e bătrân, e boșorog, depășit, senil, trece-l pe linie moartă, la cimitirul elefanților cu el.

Dacă e bine făcut, uite ai naibii, așa îi bagă în poliție, să fie înalt, frumos și prost – dacă e mic, slim fit, n-are cum să te apere ăsta de hoți în vecii vecilor.

A făcut cursuri în poliție să stea numai plecat prin școli, are diplome FBI, când dracu a mai muncit? – n-a făcut, păi n-are școală, nu e dus la biserică, nu e pregătit, i-a plăcut școala ca la măgar fuga. Acum, când am depășit media-mediilor procentelor la femei frumoase în MAI, ce să mai zic?

În final vă mai mărturisesc doar atât: la orice problemă există soluții. Va fi bine. Dar pentru aceasta, trebuie voință politică și hotărâre, știință de carte și patriotism, lege și trudă, credință în Dumnezeu și în puterea binelui. Și mai ales, un atașament neclintit la această instituție.

ACTUALIZARE: