Nu am înțeles și nici nu voi înțelege diferența mare la salarii și pensii între militari și magistrați. Și când spun militari, mă refer în principal la ofițeri, care sunt absolvenții unor Academii Militare, deci cu studii superioare ca și magistrații. Un militar își riscă viața, magistratul nu. Un militar merge la ordin în diferite teatre de operații militare din lume, magistratul nu. Nu de puține ori, un militar vine în coșciug acasă, magistratul nu. Un militar participă la exerciții militare, indiferent de condițiile meteorologice, prin frig, prin ploaie, prin zăpadă, magistratul nu. Un militar este mereu la ordin, magistratul nu. Un militar își lasă familia și pleacă în misiune, magistratul nu.

Un militar este predispus la diferite boli, unele foarte grave, magistratul nu. Un militar vine din teatrele de operații în cărucior acasă, magistratul nu. Un militar are mai multe alarme pe an, magistratul nu. Un general comandă mii de militari, magistratul comandă un dosar. Un magistrat are dreptul la protest, un militar nu. Un militar are mai multe restricții prin Legea 80, decât are un magistrat. Militarii au salarii și pensii între 800 lei (caporalul) și 15.000 lei (generalul). Magistrații au pensii și salarii între 20.000 și 50.000 lei. Unii magistrați ajung chiar la 80.000 sau 100.000 lei.

Nu am înțeles și nici nu voi înțelege cum poate fi justificată în statul român această prăpastie. Cum poate un stat să-și prețuiască mai mult pe cel care judecă din fotoliul încălzit al sălii de judecată, decât pe cel care își pune pieptul în fața gloanțelor pentru drapel?

Militarul depune jurământul cu mâna pe drapel că-și va da viața pentru Țară. Magistratul depune jurământul că va respecta legea. Unul jură să moară, celălalt jură să aplice un text. Și totuși, statul îl plătește regește pe al doilea.

Un militar nu are program de 8 ore. Are 24 din 24. Are alarmă la 3 dimineața. Are aplicații care durează săptămâni în noroi, fără somn, fără un pat cald. Are gărzi, servicii, instrucție, poligon pe caniculă de 40 de grade și pe ger de -20. Magistratul are program de la 9 la 15, cu pauză de cafea, cu vacanță judecătorească de două luni vara, când dosarele stau și justiția doarme.

Un militar nu are dreptul la grevă. Nu are voie să crâcnească. Nu are sindicat care să-l apere la televizor. Un militar execută ordinul, chiar dacă ordinul înseamnă să meargă în Afganistan, în Irak, în Mali, în Bosnia, în Kosovo. Magistratul nu pleacă nicăieri. El rămâne în biroul lui, în țara lui, cu familia lui lângă el în fiecare seară.

Când un militar greșește, plătește cu viața, cu un picior amputat, cu sindrom post-traumatic care îl bântuie o viață întreagă. Când un magistrat greșește, greșeala se numește „eroare judiciară" și o plătește tot statul, tot noi. El iese la pensie la 48-50 de ani, odihnit, sănătos, cu pensie specială de 25.000, 40.000, 60.000 de lei. Militarul iese ciuruit, bolnav de plămâni de la poligon, cu genunchii distruși, cu auzul pierdut, și cu o pensie de 3.000 - 4.000 de lei după 25-30 de ani de armată.

Cum să explici unui caporal care ia 2500 de lei soldă și stă în tranșee în ploaie, că un judecător stagiar, abia ieșit de pe băncile facultății, ia din prima lună 15.000 de lei net? Cum să explici unui locotenent cu două misiuni în Afganistan, care și-a lăsat copilul acasă plângând, că un procuror ia spor de risc și de stres pentru că stă și citește dosare?

Magistratul nu aude fluieratul gloanțelor. Nu știe ce înseamnă să-ți cari colegul mort în spate. Nu știe ce înseamnă sicriul acoperit cu tricolor adus pe aeroportul Otopeni în tăcere. Militarul știe.

De aceea spun: această diferență nu este doar o nedreptate salarială. Este o batjocură la adresa ideii de sacrificiu. Este dovada că în România, cel care își riscă viața pentru stat este umilit, iar cel care trăiește pe spatele statului este venerat.

Până când un general care a comandat brigăzi și a trecut prin trei teatre de operații va avea pensie mai mică decât un judecător de la o judecătorie de provincie care a dat 5 ani de amânări, nu putem vorbi de dreptate, nu putem vorbi de echitate, nu putem vorbi de respect.

Armata ține țara în picioare. Justiția își ține doar conturile pline.