Prin Răstignirea pe Cruce și Înviere, Domnul Iisus Hristos a adus izbăvirea oamenilor de păcate. Prin monumentala lucrare duhovnicească „Scara”, Sfântul Ioan Sinaitul ne aduce, în prim plan, o mărturisire a tradiției vieții duhovnicești a Sfinților Părinți până la el. De aceea, se poate spune că Iisus Hristos, prin cruce a adus mântuirea omului, iar Sfântul Ioan Scărarul prin „Scara” lui ajută omul în urcarea la cer.

Domnul Iisus Hristos spune tuturor, celor care doresc să-I urmeze credința creștină, faptul că în această viață, fiecare creștin are de purtat o cruce și că fiecăruia i se dă după puterile lui: unuia i se dă o cruce mai mare, altuia  i se dă o cruce mai mică.

Sfântul Ioan Scărarul ne atrage atenția să luăm aminte la gândurile noastre, la slăbiciunile și neputințele noastre, pentru că fiecăruia dintre noi, în această viață, i se dă o scară spre urcușul duhovnicesc, dar nu oricum, ci fiecăruia după putințele lui: unuia i se dă o scară mai mare, cu mai multe trepte, altuia i se dă o scară mai mică, cu mai puține trepte.

Domnul Iisus Hristos ne-a dat poruncă să-l iubim pe Dumnezeu. Dar cum? Cu toată puterea noastră, din toată inima și cu tot cugetul nostru. Adică, oriunde ai merge și orice ai face, gândul și mintea să fie tot timpul la Dumnezeu, la prezența Lui.

Mai mult de atât, să-ți pui tot timpul întrebarea: Oare ce ar face Hristos în această situație? Întreaga ta viață și chiar și slăbiciunile și neputințele tale să le pui la crucea lui Hristos.

Sfântul Ioan Scărarul vine în ajutorul creștinilor și ne spune ce înseamnă să fii iubitor de Dumnezeu. Și el spune că iubitor de Dumnezeu poate să fie numit cel ce se face părtaș de toate cele firești și fără păcat și care nu pregetă a face, după putința fiecăruia, cele bune. Iată că Sfântul Ioan Scărarul înțelege mai bine adâncul tainei lui Dumnezeu, complexitatea ființei umane și mișcările lăuntrice ale omului duhovnicesc și ne luminează și pe noi.

Toate să le faci, dar fără de păcat și sub binecuvântarea lui Dumnezeu. De aceea, în călugărie, dar nu numai, ci și în viața de familie se pune foarte mult accent pe ascultare, pentru că aceasta este, de fapt, starea firească originară a ființei umane. Ascultarea înseamnă și un alt mod de cunoaștere divină.

Apoi, atât purtarea crucii, cât și urcarea scării necesită un efort din partea fiecăruia și iar spunem, după putința fiecăruia. Nimic nu se poate face fără osteneală din partea noastră. De pildă, cel care dorește să devină pilot militar trebuie să depună un efort susținut în pregătirea lui. Altfel nu obține brevetul de pilot. Și, la fel pentru toate celelalte profesii. Așa este și cu credința creștină în urcușul duhovnicesc.

Sfântul Ioan Scărarul adresează un îndemn categoric către creștini: „Cei ce au pornit să se suie la cer cu trupul. Dar cu ce fel de trup? Cu trupul înduhovnicit, cel după Hristos, care a fost răstignit pe cruce, dar a urcat cu „scara dumnezeiască” la cer”.

Așadar, cu entuziasm, cu încredere, cu râvnă și cu nădejdea, prin purtarea crucii personale să ajungem la mântuirea sufletului și la desăvârșirea duhovnicească, iar prin urcarea pe treptele scării duhovnicești să ajungem la Cer. Doamne, ajută!