ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Sărbătorirea celor 1700 de ani de la primul Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325 ar putea aduce o veste minunată: reactivarea Mitropoliei Tomisului care este cea mai veche mitropolie a ortodoxiei românilor și, totodată, temelia simbolică a Bisericii Ortodoxe Române.

În acest an, în luna mai, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, în fruntea căreia se află eminentul Patriarh Bartholomeu I, a sărbătorit 1700 de ani de la vestitul Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325.

Actele Sinodului de la Niceea se păstrează în rescripturi ce alcătuiesc 80 de dosare importante care țin vie memoria celui mai important Sinod al Ortodoxiei.

Împăratul Constantin cel Mare a convocat acest prin Sinod pentru a întemeia dogmatic și canonic religia ortodoxă. Trebuia neutralizată și erezia ariană, a lui Arius. Au participat, după tradiție, 318 mitropoliți din toate episcopiile, arhiepiscopiile și mitropoliile proto-ortodoxe.

În compendium, trebuie să se știe ceea ce și recapitulăm în puține cuvinte: 

„La acest prim sinod ecumenic au participat după unele mărturii 200, după altele 318 episcopi din tot ținutul creștin, mai puțin de la iudeii creștini și de la Biserica Mar Thoma. Sinodul a discutat problemele ridicate de Arius din Alexandria. Acesta susținea că Isus din Nazaret nu ar fi fiul lui Dumnezeu născut din veșnicie, ci doar o creatură a Tatălui care în singurătatea lui l-ar fi creat pe Iisus și l-ar fi înfiat. Discuția centrală a acestui sinod se poartă în jurul termenului de "homoousios" (consubstanțial, de aceeași ființă). Arius propunea formula "homiousios" (de ființă asemănătoare), în sensul că Iisus ar fi primit o ființă asemănătoare Tatălui și nicidecum aceeași ființă. De asemenea, doctrina ariană susține că: «a fost o vreme când Fiul nu exista », adică Fiul ar fi fost o creatură superioară, dar totuși doar o creatură.» Exact acest lucru e lămurit de sinodul I de la Niceea: Isus Christos este «de o ființă» (homoousious) cu Tatăl». Fiul este «născut, iar nu făcut». Primele opt articole ale simbolului niceno-constantinopolitan reprezintă formula dogmatică adoptată de acest sinod. Din punct de vedere ecumenic "Credo"-ul (Crezul) de la Niceea a afirmat în contra ereticilor arianiști pentru prima dată la nivelul întregului Imperiu Roman necesitatea recunoașterii Sfintei Trinități (Dumnezeu, Isus Christos și Duhul/Spiritul Sfânt) ca piatră de temelie a religiei Imperiului, Orthodoxismul catolic. Arianismul, era potrivnic acestei dogme și era adoptat de triburile germanice ce intrau în contact cu civilizația romană. El va supraviețui încă multe secole in mijlocul lor, chiar și în perioada așa ziselor "Regate Germanice". A fost unul din motivele ce-i determinau pe unii catolici din Roma anilor 500 să-i denumească pe arianiști "barbari". Ar mai trebui aici precizat că abia sub Theodosiu(s)-I în 380 la Tessalonic și 381 la Constantinopol se va legaliza imperial (ecumenic) Orthodoxia Catolică. Theodosius va da în acest sens, în anul 380, Edictul "De fide catholica" ca semn al sprijinului imperial pentru Orthodoxie (cath.)

Se consideră că acest Sinod (Niceea) a fost prezidat de către Alexandru, papa Alexandriei. În general este acceptat că au participat 318 episcopi, dar cifrele variază (Socrate Scolasticul, Epifanie de Salamina și Eusebiu de Cezareea vorbesc de 250; Eustațiu de Antiohia: 270; Atanasie de Alexandria, în jur de 300; Gelasiu de Cizic, peste 300). Istoricii moderni sunt de părere că numărul de 318 episcopi este amplificat simbolic, probabil în legătură cu numărul bărbaților înarmați ai lui Avraam din Geneză (14,14).

Printre participanți s-au numărat și Eustațiu al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului, Ossiu de Cordoba, precum și diaconii Vit și Vicențiu, diaconi de la Roma (delegații Papei Silvestru I), aceștia din urmă fiind și primii semnatari. Deși numărul de mai sus este impresionant, numărul celor invitați de împăratul Constantin a fost cu mult mai mare, 1800, adică toți episcopii bisericii creștine din acea vreme. De asemenea, fiecare episcop a avut voie să ia cu sine doi preoți și trei diaconi, situație în care numărul total al participanților a fost semnificativ mai important." (apud wikipedia)

Din partea Mitropoliei Tomisului a participat Marcus metropolitanus Tomensis, prezent în toate listele rămase în latină, greacă, coptă, siriacă, arabă și armeană. Cele mai importante manuscrise au fost publicate în lucrarea IPS Acad. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea din anul 325. Marcus metropolitanus Tomensis, participant la Sinodul de la Niceea, o lucrare monumentală în 100 de volume.

Mă gândesc că e bine să reamintim cronologia milenară a mitropoliților Tomisului, o cronologie care începe în anul 298, cu episcopul vestit Evangelicus:

„298-304 Evangelicus - pontifex et praepositus sanctarum Dei ecclesiarum; pontifex

308-325 Marcus    -      metropolitanus Tomensis

 

 

 

 

După 1285 Mitropolia Tomisului s-a mutat la Vicina, pe malul drept al Dunării (în Dobrogea). Numele mitropoliților sunt următoarele:

 

 

1285 Theodoros        Mitropolit

1303 Luca                 Mitropolit
1339 Macarie            Mitropolit
1347 Kyrillos             Mitropolit
1359 Iachint              Mitropolit

Așa cum se știe din istoria Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Iachint de Vicina a fost chemat în Țara Românească și a întemeiat Mitropolia de la Curtea de Argeș. (Documentele originale se găsesc acum la Viena).

Vicina fiind pe malul drept al Dunării (în actualul județ Constanța) înseamnă, simplu, că mitropolitul din Vicina (Dobrogea de azi) a întemeiat Mitropolia Țării Românești. Iar mitropoliții Tomisului, ca întemeietori ai Mitropoliei Vicinei,  sunt strămoși spirituali ai Mitropoliei Țării Românești. O sminteală care n-ar cunoaște și recunoaște această genealogie spirituală și ar mai întârzia reactivarea Mitropoliei Tomisului ar fi ca o decapitare de sine însăși. N-am mai avea nici Mitropolia Țării Românești și nici Patriarhia Română.

Iată lista celor 80 de dosare ale primului Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325 (listă pe care am îmbogățit-o prin găsirea miraculoasă a încă cinci documente originale din anii 325).

Publicăm această listă cu cele 80 de dosare, urmând Fontes Nicaenae Synodi, carte editată de Samuel Fernández:


„1. Cei patru episcopi egipteni. Scrisoare către Melitius
2. Petru din Alexandria. Scrisoare către poporul Alexandriei
3. Petru din Alexandria. Scrisoare canonică
4. Sinodul din Acyra. Canoane
5. Sinodul din Neocaesarea. Canoane
6. Arius. Scrisoare către Eusebiu din Nicomedia
7. Eusebiu din Nicomedia. Scrisoare către Arius
8. Alexandru din Alexandria. Scrisoare către Alexandru
9. Alexandru din Alexandria. Scrisoare către Philogonius
10.  Alexandru din Alexandria. Omilie de sărbătoare
11.  Arius și tovarășii. Scrisoare către Alexandru
12.  Eusebiu din Cezareea. Scrisoare către Alexandru
13.  Eusebiu din Cezareea. Scrisoare către Euphration
14.  Eusebiu din Cezareea. Scrisoare
15.  Eusebiu din Nicomedia. Scrisoare către Paulinus
16.  Paulinus din Tyr. Scrisoare
17.  Asterius din Cappadocia. Fragmente teologice
18.  Arius. Imn (Thalia)
19.  George din Laodicea. Scrisoare către Alexandru
20.  George din Laodicea. Scrisoare către cei ai lui Arius
21.  Athanasius din Anazarbus. Scrisoare către Alexandru
22.  Athanasius din Anazarbus. Scrisoare
23.  Theognis din Nicaea. Scrisori
24.  Constantin. Scrisoare către Alexandru și Arius
25.  Alexandru din Alexandria. Depoziția lui Arius
26.  Alexandru din Alexandria. Scrisoare enciclică
27.  Alexandru din Alexandria. Scrisoare către Silvestru
28.  Sinodul din Antiochia. Scrisoare sinodală
29.  Narcis din Neronias. Mărturia unei scrisori
30.  Constantin. Scrisoare către episcopi
31.  Constantin. Cuvântul către Sinodul de la Niceea
32.  Sinodul de la Niceea. Crezul
33.  Sinodul de la Niceea. Canoane
34.  Sinodul de la Niceea. Scrisoare către Biserica din Egipt
35.  Constantin. Scrisoare către toate bisericile
36.  Constantin. Scrisoare către Biserica din Alexandria
37.  Eusebiu din Cezareea. Scrisoare către biserica lui
38.  Eusebiu. Fragment
39.  Eustathius din Antiohia. Despre Proverbul 8:22
40.  Eustathius din Antiohia. Împotriva ariomaniacilor
41.  Eustathius din Antiohia. Contra arienilor
42.  Constantin. Scrisoare către Biserica celor din Nicomedia
43.  Constantin. Scrisoare către Theodotus din Laodicea
44.  Constantin. Scrisoare către episcopi și către popor
45.  Constantin. Împotriva ereticilor
46.  Constantin. Mandat privind privilegiile clericale
47.  Constantin. Mandat către novațianiști
48.  Melitius. Report către Alexandru
49.  Constantin. Scrisoare către Athanasius
50.  Constantin. Scrisoare către Athanasius
51.  Sinodul din Antiohia. Scrisoare și canoane
52.  Constantin. Scrisoare către poporul Antiohiei
53.  Constantin. Scrisoare către sinodul Antiohiei
54.  Constantin. Scrisoare către Eusebius din Caesarea
55.  Constantin. Scrisoare către Biserica din Alexandria
56.  Ischyras. Scrisoare către Athanasius
57.  Presbiter Pageus. Scrisoare către priorii din Hathor
58.  Alexandru din Thessalonic. Scrisoare către Athanasius
59.  Pinnes. Scrisoare către Ioan din Memphis
60.  Arsenius. Scrisoare către Athanasius
61.  Constantin. Scrisoare către Athanasius
62.  Constantin. Scrisoare către Ioan din Memphis
63.  Constantin. Scrisoare către Arius și către tovarășii săi
64.  Constantin. Scrisoare către Arius
65.  Arius și Euzoius. Scrisoare către Constantin
66.  Secundus și Theonas. Pamfletul apologiei
67.  Callistus. Scrisoare către Paeon și Patabeit 
68.  Constantin. Scrisoare către Sinodul din Tyr
69.  Clericii din Alexandria. Scrisoare către misionarii din Mareotis
70.  Clericii din Mareotis. Scrisoare către Sinodul din Tyr
71.  Clericii din Mareotis. Scrisoare către prefectul Philagrius
72.  Episcopii egipteni din Tyr. Scrisoare către Sinodul din Tyr
73.  Episcopii egipteni din Tyr. Scrisoare către Dionysius I
74.  Episcopii egipteni din Tyr. Scrisoare către Dionysius II
75.  Alexandru din Thessalonic, Scrisoare către Dionysius
76.  Dionysius. Scrisoare către misionarii din Mareotis
77.  Sinodul din Ierusalim. Scrisoare sinodală
78.  Flavius Hemerius. Scrisoare către colectorul de taxe din Mareotis
79.  Constantin. Scrisoare către adunare episcopilor din Tyr
80.  Constantin. Scrisoare către Alexandru (din Constantinopol)"

O bogată descriere a surselor vechi găsim și în Forth Century Cristianity :

Pentru bucuria credincioșilor noștri ortodocși, iubitori de mare sfințenie, publicăm papirusul lui Callistus:

 

 

De asemenea, publicăm și papirusul Crezului de la Niceea, anume Greek P6, Symbolum Nicaenum, Papyrus, 124 mm x 129 mm, Secolul VI.

 

 

 

 

Am adunat în colecțiile Academiei Tomitane și imaginile primei traduceri a Crezului Niceean în latinește, versiune latină care se află în Vatican (ms. lat. 1322, fol. 153v-154r).      

 

 

Numele lui Marcus metropolitanus Tomensis îl găsim în toate listele participanților la Sinodul de la Niceea din anul 325, în versiunile latină, greacă, coptă, siriacă, arabă, armeană, așa cum stă scris și în celebra lucrare Patrum Nicaenorum a lui Gelzer, Hilgenfeld și Cuntz (Leipzig, 1898). Numele lui Marcus apare în multe manuscrise în toate aceste limbi. Rememorăm: Clm 6355, BAV Ottob. 312, Vat. lat 1337, BNF 38888, BNF 1453, BNF 3839, BNF 3841, BNF 4278, BNF 3840, BNF 3182, Clm 5258, Clm 6243, BAV Reg. lat. 1997, Vat. Reg. 1021, Vat. Reg. 1043, Vat. Ottob. 312, Veron. LIX, BNF 12097, BNF Paris 1455, Paris 3836, Paris 1451, Vat. 1342, Monac 6243, Vat. Reg. 1997, Paris Lat. 1454, Sant. Gall 682, Vidob. 2147, Colon. 212, Paris 12097, BNF 3856, Copt. 1132, 1133, 1134, 1135, BL Add. 14528, BNF Copt. 865, 866, BNF Arab 234, 235, 245, Codex Berolinesis 54, Codex Vindobonesis 256 etc.

Ar fi demn de amintit că IPS Acad. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, intenționează să dăruiască Bibliotecii Patriarhiei din Constantinopol o colecție impresionantă de 500 de volume cu manuscrise în facsimil color format A4, colecție în care se află cele mai vechi și mai valoroase originale sau rescripturi ale papirusurilor și manuscriselor privitoare la primul Sinod ecumenic de la Niceea. Colecția se numește Fontes Nicaenae Synodi, colecție din care au apărut deja câteva zeci de volume.

Mitropolia Tomisului exista de dinainte de acum 1700 de ani, când, la primului Sinod de la Niceea, din anul 325, a participat însuși Marcus metropolitanus Tomensis. În cinstea acestei mari sărbătoriri, acum, la început de post, gândul bun de la Sfântul Duh ar putea face că milenara Biserică Ortodoxă Română să se împlinească în matca sa firească prin milenara Mitropolie Tomitană, un giuvaer pus cu mâna și binecuvântarea Sfântului Apostol Andrei în coroana Ortodoxiei.

Constantin Barbu