Victor Roncea: Domnule profesor, dacă-mi amintesc bine, interviul nostru a rămas în ziua de 20 decembrie, a anului trecut. Așa că vă pot întreba ce ați mai lucrat în ultimele 60 de zile...

Constantin Barbu: Fiind zile cu multe și frumoase sărbători, am lucrat, sub îndrumarea eminentului Arhiepiscop al Tomisului, Acad. IPS Teodosie, câteva zeci de volume din Fontes Nicaenae Sinodi, fiind, manuscrisele însele, uluitoare sărbători. Aceste cărți se compun din manuscrise în facsimil color, manuscrise ce înfățișează documentele fundamentale ale vestitului Sinod de la Niceea din anul 325. Ele vor fi volumele 31-50 din monumentala lucrare 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea din 325. Marcus metropolitanus Tomensis, participant la Sinodul de la Niceea. Acest lucru îl voi detalia într-un viitor articol. De asemenea, vom publica mai multe manuscrise celebre din Oratio at Synodum, din Synodus Nicaena Symbolum și din Synodus Nicaena Canones. Urmăm bibliografia din Fontes Nicaenae Synodi. The contemporary Sources for the Study of the Council of Nicaea (304-337). Sunt manuscrise, multe mai vechi de 1000 de ani, aflate în Biblioteca Apostolica Vaticana, Bibliothèque Nationale de France, Biblioteca Medicea Laurenziana (din Florența), San Lorenzo de El Escorial, Real Biblioteca, Österreichische Nationalbibliothek, colecția Barocci (Oxford) etc.

Așa cum am mai spus, aceste cărți vor fi înmânate de IPS Teodosie Bibliotecii Patriarhiei din Constantinopol în prezența Papei și a Patriarhului ortodox. IPS Teodosie a mai donat câteva zeci de volume cu ocazia unei vizite științifice, la Patriarhia de la Constantinopol. Nu trebuie să uităm că Academia Tomitana a publicat 153 de papirusuri biblice și 301 de volume cu manuscrise în facsimil, toate dinainte de anul 1000. Aceste 301 manuscrise s-au risipit după 1453 și se află în întreaga lume. Le-am adunat și pot fi admirate sau consultate la Arhiepiscopia Tomisului, în Constanța, în biblioteca Academiei Tomitana. Așa cum știi ele se află lângă cele peste 1200 de volume din Monumenta Romaniae Historica și lângă cele 735 de cărți din Biblioteca lui Mihai Eminescu.

V.R.:Ce vești literare ați mai primit în această perioadă, plină de atâtea sărbători? Știu că pentru dumneavoastră, sărbătoare înseamnă carte și, dacă îmi este permis, jertfă ritualic-simbolică.

C.B.:Îmi place vocabularul tău, dragă Victor. Știu că tu trăiești și știi că sărbătoare și jertfă sunt aproape sinonime în abisalitatea lor și zecile de lucrări publicate de tine sunt o arhivă vie pentru ortodocșii români. Am primit o veste frumoasă din India, anume că îmi vor apărea câteva poeme într-o carte luminoasă, alături de câțiva străluciți poeți. Cartea are și o copertă superbă:

Sunt 15 poeme în română și engleză.

Poemele sunt cinci elegii (din volumul Cele zece elegii care sfârșesc poezia), în română și engleză:

 - Aștept inorogul să-mi aducă otrava

- Pîinea e timp cu ființa deasupra

- Poemul ce termină scrisul

- Roza singurei

- Voi închide cartea ca să zbori

Cinci poeme din Supremele Angelei:

-     și vidu-n carte va-nflori rotindu-se-ndărăt

-     nici lumea nu mai e o amintire mare

-     vîndut e vidul chiar negîndirii lui

-     zbor și nu mă lovesc de nimic

-     abia comunic cu cadavrul cel mai mic

Și cinci poeme din Poelyzia:

- poelyzia e liberă să ucidă

- convalescentul și-a spart nebunia

- erai preafrumoasă

- în ochiul tău sting

- craniul îmi tremură

Am primit cu mare bucurie și un certificat din partea CIESART semnat de Președintele Dr. Dimitris P. Kraniotis. Poetul Kraniotis îmi scrie și câteva cuvinte care mă onorează în chip aparte, fiind vorba de Grecia eternă și limba ei genială: „I'm sending you a special certificate by the International Chamber of Writers and Artists in Greece (CIESART Greece): the International Honorary Certificate for the World Greek Language Day 2025 (in 9 February)!".

Iată certificatul grecesc:

V.R.: Știu că scrieți volumul 89 din Stîlpul versului. O carte pe care ați proiectat-o în 243 de volume. Dar mi-ați spus că nu vorbiți despre Stîlpul versului decât când sunt tipărite primele 100 de volume. Ați scris, între timp, și ați tipărit primele 25 de volume din Muza ascunsă (o carte proiectată în 100 de volume). Aș vrea să arătăm coperțile și, eventual, să publicăm câte un poem din fiecare volum. Totodată aș vrea să vă întreb ceva: de ce nu puteți să vă înfrângeți timiditatea sau „rușinea" de a dezvălui lucruri teribile despre cărțile pe care le publicați? Eu cred că e vremea...

C.B.: Dragă Victor, eu cred că această „rușine" de a relata lucruri spectaculoase din destinul acestor cărți ține tot de cărturărie. A te lăuda singur este o chestiune complicată. Dacă vrei să fiu extrem de sincer, aș putea să spun că în materie de carte am atins ceea ce este suprem în destinul cărții. În momentul în care trăiești sentimentul că te afli într-un vârf cultural fără rivalitate, atunci trăiești, gândești și ar trebui să spui că smerenia e poate mai „tare" decât „supremația". Eu cunosc extrem de bine codul limbajului historial și cifrul eontic al minților geniale care s-au exersat în codul indoeuropean. Aș putea spune că tot codul este o mare eroare. Din supremația arheală (cu cazurile substantivului, cu timpurile verbului) e bine să vezi smerenia vacuității, fiindcă eu cred că n-a fost lăsată degeaba chenoza. Așa că, dacă toți vor să fie supremi, eu zic că e bine să ne smerim, mai mult decât e posibil.

Acum, eu am publicat peste 1000 de volume din Monumenta Romaniae Historica. 735 de volume din Biblioteca lui Eminescu.  Am găsit diploma lui Eminescu la Universitatea din Berlin (cu scrisul lui Eminescu), în actele Universității scriind că studenții se puteau înscrie și cu diplomă de bacalaureat și fără (rezolvând astfel și problema diplomei de bacalaureat a lui Eminescu, așadar s-a înscris la Universitatea din Berlin și dacă a prezentat diploma și dacă n-a prezentat nici o diplomă). Așadar, Eminescu a urmat Facultatea de Filosofie la Universitatea din Berlin, complet „regulamentar". De azi înainte autorii de manuale trebuie să ia act de studiile reale ale lui Eminescu. Am publicat, totodată, Arhiva Eminescu, unde în primele 30 de volume am identificat texte germane din manuscrisele lui Eminescu, cărți care se găsesc alături de 75 de volume din Integrala Manuscriselor Cantemir  în Biblioteca Academiei Germane din Berlin. Donația s-a făcut în ziua de 13 aprilie 2015, prilej cu care am ținut conferința cu titlul Cine este Eminescu pentru Germania? Vizita noastră în Academia Germană, care a avut loc grație generozității președintelui Dr. Günter Stock, a fost însemnată pe site-ul oficial al Berlin-Brandenburgische Akademie der Wissenschaften.

Deci așadar, dragă Victor, îmi vei da voie să fiu mai modest.

Voi începe, în curând, să editez Monumenta Mongoliae Historica, primele 100 de volume, un proiect fundamentat împreună cu președintele Mongoliei și președintele Academiei de Cultură și Poezie din Mongolia. Dar despre acest proiect vom vorbi în toamnă, când vor fi gata primele 100 de volume. Dar, în principal, întrebarea ta privea primele 25 de volume din Muza ascunsă, cu poeme generate, ca și Poelyzia, de Ely, o superbă prietenă. Mi-ai cerut coperțile? Iată câteva:

Dacă tot ne aflăm alături de Muza ascunsă, să dezvăluim câteva poeme:

autopsia într-un vers

302  

în epistola cifrată

către amanta dogelui veneției

scria ceva

era scrisul convalescentului

care inventase zborul

pentru omul cel mai obscur

care mînca în întuneric

tratate nihiliste aproape nescrise

Volumul 5. l'autodestruction fut ma béatrice

401  

cartea e atît de săracă

încă nici ea însăși

nu se exscrie singură

deși

singurătatea o sugrumă

și e

singurătatea mea

în care tai cerul

e din foi multe

și rare singurătatea

tot așa cartea

care-a rămas departe de carte

ca steaua lipsă din calendar

Volumul 6. era manifestării mentale fără revers

502  

ș.a.m.d.

scriam peisajul

cuvînt cu cuvînt

pînă cînd beam puțin din lumina lichidă

vrînd să mai rup o dată

vremea în amîndouă sensurile

și să-l uimesc

pe recitatorul în uniformă de inchizitor

Volumul 7. strajă în vid

601  

e cartea o spaimă virgină

pe care nihilistul

cu semn lasă ceva

el crede

crede că piramida de cranii

are eoni

dar e o boală

cea mai nobilă

și se golește vremea

Volumul 8. cine credea în abolire

702  

steagul vidului

e din hîrtie stricată

de cînd nici eu nu eram

prin absență-ntrepătrunsă

și nu se vedea

în chiliocosm nicio margine

cine credea în abolire

n-avea meteorit

și nu trecea

Volumul 9. pipăiam vidul pînă muream

804  

e deja decembre pînă mor

sub cascada

cu toate cuvintele negre

cuvintele negre

au fost chiar alt poem

era poemul negru

cel mai singur

acum sînt tot un

singur poem negru

e iarăși decembre

pînă mor

Volumul 11. se micșorează azilul din ce în ce

1002

cînd poezeam cu lumina

la sfîrșit

era elogiu al ochiului

obscur săpat în orbul

fascinant

ce rar în viață

e conturul

și pare o floare a Domnului

se micșorează azilul

din ce în ce

și greierul o să cînte

iar ca poetul

în crematoriu

pînă cînd nu mai

răsună nimic

în scriptoriu

Volumul 14. acum totul e artă din cauza mea

1303

scriu versuri care nu există

rază pe rază

scriu ca un rege care delirează

în regatul orb

pînă cînd deodată

vine nimeni

și apare

ținînd într-o mînă

roza care înflorește

și sparge spațiul oricît

ar fi fost de mare

cînd ar fi existat

eu acum scriu

crezînd că exist

Volumul 15. autopsia de hîrtie

1401

e periculos

să-ncepi o carte sinistră

fără numărătoare

în nicio minte

trebuie să te desfigurezi cu îndrăzneală

și n-ai cronologie

la pericol

și-abia îmi amintesc

că tu mi-ai zis

că am terminat scrisul

și nu mai

trebuie decît să te iubesc

în toate versurile

pînă cade crematoriul în glorie

Volumul 17. roza smentală

1607

în abatorul cu poeți

erau zgomote-n versuri

ipochimenii vorbeau între ei

îi sugrumaseră pe recitatori

fiindcă erau deja

din altă generație

și n-aveau gînd din minte

regina abia mai dansa

deasupra cărții

în care îl mințea pe rege

era dintr-o lume

fără intitulare

Volumul 20. nu mai scriu decît din cauza minții descompuse

1925

vorbeam grecește

cu străpungătorul înghițit de timp

pînă cînd

palavrele se sparg

în rest

în jurul nostru

cadavre vopsite

de-aproape-nimeni

tu ely

iată domnul curge

Volumul 21. împăratul nu știa să tragă cu arcul în vid

2012

inchizitorul trăgea cu arcul în locul lui

văzînd că pot chinezii

să dea ceasul înapoi

în locul lui

afară ploua cu versuri

și eu doar

le modificam

ca să intre în hîrtie

Volumul 22. împăratul transparent cu o singură mînă

2102

aproape ating hîrtia periculoasă

cu vers nepotrivit

în semne lăsat din eroare

din vremea cînd zburam în vid

ca să te uimesc

acum mănînc fluturi

cu mintea

și pe dinăuntru

și pe dinafară

dar mai mult pe dinafară

Volumul 23. din cauza ta iluminato

2205

plînge lumina

din cauza ta

că nu mai există

de ce mi-ai luat crematoriul ?

acolo țineam

împărăția lipsă

care-n scriptoriu

organiza totul în urma mea

mai ales

cărticica secretă

pe care n-am scris-o

niciodată

acolo e orgia în vid

într-o paragină

cicatricea s-a sorbit

singură

și una dintre vocile mele

schelălăie la repetiție

V.R.: Ce este cu cartea Poelyzia pe care o veți „desfășura" în ziua mondială a poeziei?

C.B.: Poelyzia este o carte-pliu (de 50 de metri, cu 250 de poeme și pictopoeme) pe care am scris-o ca omagiu celebrei cărți 5 metros de poemas a lui Carlos Oquendo de Amat. Poelyzia a fost tradusă în mai multe limbi (franceză, engleză, germană, italiană, spaniolă). Cartea beneficiază de o traducere excepțională datorată poetei Carmen Bulzan. Versiunea sa spaniolă a încântat mari poeți din 20 de țări și ei au avut generozitatea de a citi câte un poem din Poelyzia, însoțind lectura sau recitarea poemului cu câte un comentariu generos despre carte sau despre poezia însăși. Acum le mulțumesc într-un singur cuvânt: mulțumesc. În 21 martie va fi un  regal poetic incomparabil. Câțiva regizori speciali vor imagina un film documentar de aproximativ două ore. Celebra actriță Flavia Hojda va recita zece poeme alese de ea însăși. Vom trăi și vom vedea. Ceva ce nu s-a mai văzut.

V.R.: Ce soartă internațională va avea Eu am aprins chibritul care dă foc laniakeii ? Știu că ați făcut o selecție de 1000 poeme din cele 10.000 de poeme ale cărții și aceste 1000 de poeme se traduc în mai multe limbi și se publică în câteva prestigioase edituri. De asemenea, știu, tot de la dumneavoastră, că se pregătește un film documentar ce va fi prezentat la Festivalul Mondial de Poezie de la New York din această toamnă. Ce ar putea să afle de la dumneavoastră, cititorii noștri?

C.B.: Știu eu ce ar dori cititorii să afle? Ce pot spune, în puține cuvinte, că am făcut o antologie de 1000 de poeme din Eu am aprins chibritul care dă foc laniakeii, o carte care, având 10.000 de pagini de poeme este cea mai mare carte de poezie care s-a scris până astăzi în lume. Dacă se va scrie o carte mai mare decât Laniakea, această carte va fi scrisă de mine. E bine să mai ținem, în secret, câteva lucruri: limbile în care va apărea la New York, numele celebrei edituri, ilustrația cărții care se datorează unui celebru grafician care a primit recent un mare premiu artistic. Antologia de 1000 de poeme din Eu am aprins chibritul care dă foc laniakeii este sau va fi tradusă în spaniolă, germană, italiană, engleză, franceză și suedeză. Cartea va fi studiată, ca materie de scriere creativă, în două mari universități din America și Spania. La Paris se va publica o carte, scrisă de un tânăr sorbonard. Toate aceste minunății poetice se datorează unor prieteni generoși și celebri care cred că eu sunt cineva. Ei riscă, dar sunt sigur că vor câștiga. Sunt multe povești incredibile de spus, dar fiind obosit vreau să mă opresc aici.