După 6 ianuarie, de fapt, din noaptea de 6 spre 7 ianuarie, ca urmare a „invadării” Capitoliului, când marii electori l-au ales pe Joe Biden președinte, și mai ales după 20 ianuarie, când Joe Biden va depune jurământul, în SUA nu se mai poate, nu se va mai putea vorbi de fraudarea alegerilor. Și nici în țările partenere ale SUA, cum e România. Începând din 20 ianuarie, Joe Biden va deveni și comandantul-șef al armatei americane și va fi apărat de aceasta, care este de departe cea mai puternică și mai bine dotată armată din lume.

Dacă instituțiile americane, FBI, Securitatea Internă, tribunalele statelor, Curtea Supremă, Congresul (Senatul + Camera Reprezentanților) au considerat că alegerile din 3 noiembrie 2020 nu au fost fraudate, asta înseamnă că, după standardele actuale în America, alegerile nu au fost fraudate. Și poate că doar Donald Trump, care venea din afara partidelor (Republican și Democrat), deși a candidat pentru Partidul Republican, și suporterii săi, ce-i drept, foarte numeroși, au avut percepția (subiectivă !) că alegerile le-au fost furate. Poate că lucrurile se întâmplă la fel în SUA de foarte multă vreme, fiindcă există un consens bipartizan : azi ne alegem noi, data viitoare vă alegeți voi și marea democrație merge mai departe. „Pleacă ai noștri, vin ai noștri !” Sau, în franceză: „Je te tiens, tu me tiens par la barbichette!” („Eu te țin, tu mă ții de bărbuță”). Aleși republicani, senatori și deputați, au votat „bipartizan” pentru alegerea lui Joe Biden în noaptea de 6 spre 7 ianuarie, iar în 13 ianuarie 2021 Camera Reprezentanților (și 10 republicani) a votat „bipartizan” și pentru al doilea impeachment  (premieră istorică în SUA) al lui Donald Trump.

Pe scurt, legal, constituțional, Donald Trump a pierdut un eventual al doilea mandat și Joe Biden a fost ales președinte. Asta și pentru că alegerile din SUA nu seamănă cu alegerile din vreo țară europeană, iar votul popular pare să fie doar consultativ, nu decisiv, obligatoriu. Victoria veteranei democrate Nancy Pelosi prin a doua tentativă de impeachment votată în Cameră poate fi totuși încă o victorie à la Pirus. Pentru că adâncește învrăjbirea și nu rezolvă nimic.

„Implozia unei națiuni: tiranie digitală, insurecție și lege marțială” este un titlu de articol de pe site-ul Zerohedge din 14 ianuarie 2021 care rezumă situația la zi în SUA: „La asta am fost reduși: suntem o gloată violentă. O națiune aflată la un pas de legea marțială. O populație în arest la domiciliu. Un stat tehnocorporatist care își mânuiește puterea pentru a imobiliza vaste întinderi ale țării Și o Constituție în zdrențe. Ne trăim implozia pe numeroase fronturi, toate deodată. Asta se întâmplă când egoului, lăcomiei și puterii li se îngăduie să treacă înaintea libertății, egalității și justiției. Să o spunem clar totuși: aceasta nu este o revoluție. Aceasta este o bombă cu ceas” (John Whitehead și Nisha Whitehead – „A Nation imploding: digital tyranny, insurrection, and martial law”, rutherford.org, 12.01.2021)

Încotro se îndreaptă SUA? Pronosticul cel mai serios care se poate regăsi în toată presa cu simpatii pentru Rusia, dar și în presa germană și franceză, în cea americană alternativă, este secesiunea unor state americane. Adică dispariția SUA ca mare putere globală. Încă un imperiu care și-ar înceta existența după Uniunea Sovietică.

Legislatorii din Texas insistă în direcția secesiunii statului lor (posibilitatea de a face secesiune a Texasului e înscrisă în Constituție) de o SUA corporatistă („Corporația”), condusă de neomarxiști și extremiști de stânga („comuniști”) care au fraudat alegerile din 3 noiembrie 2020. Alte state învecinate din Sud („Confederații”) și-au anunțat intenția de a se alătura Texasului. „Reprezentantul Texasului, Kyle Biedermann, într-o emisiune cu Chris Salcedo pe Newsmax TV de luni, 11 ianuarie 2021, și-a prezentat proiectul de a salva Texasul de sub dominația marxiștilor democrați care au furat puterea la Washington prin alegerile din 2020. Din moment ce comunismul e împotriva Constituției SUA, ar putea fi dificil pentru un tribunal să statueze împotriva unui exit al Texasului („Texit”)” (Jim Hoft – „Texas lawmakers consider secession over life under democrat marxism – several states interested in movement”, thegatewaypundit.com, 11.01.2021). Texit, după modelul Brexit, e o vocabulă din ce în ce mai folosită în comentariile din presa independentă americană.

Ruptura dintre republicanii din Sud și din Centru și democrații „marxiști” de pe Coaste (Coasta de Est și Coasta de Vest) se apropie de un maxim. Bernie G. Thompson, deputat democrat, șeful comisiei de securitate internă a Camerei Reprezentanților, i-a indicat pe senatorii republicani Ted Cruz (Texas) și Josh Hawley (Montana) ca buni de pus pe o listă a celor care nu au voie să se urce într-un avion („teroriști interni”!) (Stephen Dinan – „Dem congressman suggests Cruz, Hawley be placed on non-fly list”, washingtontimes.com, 11.01.2021).

Deocamdată, marele subiect în toată lumea este suprimarea libertății de exprimare. Eliminarea președintelui american încă în funcție, Donald Trump, de pe rețelele de socializare ale Big Tech – Twitter, Facebook, YouTube –, plus revista Forbes, și alinierea pe aceeași poziție a marilor companii americane și vest-europene produce un val de proteste, inclusiv în zone ale presei de stânga. „Inchiziție”, „stalinism”, „maoism”, „revoluție culturală” (cancel culture...) sunt apostrofări la ordinea zilei. Google, Apple și Amazon au blocat rețeaua alternativă Parler (un echivalent al Twitter). Pe lângă închiderea în case din cauza covidului, se restrânge grav și libertatea de exprimare. Twitter a blocat conturile a peste 70 000 de membri Qanon și ale altor suporteri ai lui Donald Trump. Dar atât Twitter, cât și alte acțiuni ale noilor tehnologii cad, se prăbușesc pe Bursele americane. Implozia democrațiilor e în curs. Tirania, ca și comunismul, începe cu blocarea libertății de exprimare.

Constituția americană, dar și Constituțiile europene, care cândva au pus la loc de cinste libertatea de exprimare, libertatea de circulație, de întrunire, de asociere, libertatea religioasă, liberul acces la educație, la sănătate, la muncă par să fie în zdrențe sub noua dictatură OMS, o dictatură cu față sanitară. Dar ideea că puterea Americii dispare odată cu democrația e, fără discuție, greșită, catastrofistă. Puterea Americii, chiar divizată, poate foarte bine continua ca o oligarhie tehnocratică.