La o zi după ce președintele a semnat o „lege” dată de Guwernul lui (mai nou, Guvernul e forul legislativ al democrației parlamentare) și votată ulterior de Parlament prin care România se împrumută de la UE cu 4 miliarde de euro pentru a atenua șocul economic cauzat de pandemie (adică de măsurile falimentare luate de ei în numele luptei împotriva infecției), Klaus Iohannis a avut consultări cu unii dintre miniștri și a ieșit la vorbitor în jur de ora 18 să facă declarații triumfaliste. Despre cum spitalele, școlile, infrastructura și ecologia vor cunoaște o nouă era de multilaterală dezvoltare din fonduri europene. 

Singura parte cu adevărat importantă pentru popor e ultima, cea în care Iohannis vorbește despre lucruri pe care le vom simți cu toții, de îndată: prelungirea a zecea oară a stării de alertă (doar intrăm în postul Paștilor, și nu există pericol mai mare decât gripa de primăvară), permanentizarea stării de anormalitate până la finalizarea vaccinării majorității populației și interdicția de a ieși din case cu o oră mai devreme decât cea de până acum. Ah, era să uit! Nu vom avea lockdown de Paști, decât în noaptea de Înviere, începând cu ora 22:00.

„Starea de alertă va fi prelungită în această săptămână ... și restricțiile care sunt în vigoare vor fi păstrate, iar circulația pe timp de noapte, care este restricționată acum de la ora 23:00, va fi restricționată mai devreme, probabil începând de la ora 22:00 ... pot să vă spun foarte clar ... că nu avem în vedere un lockdown de Paște”. Cam asta e singura parte din declarația lui Iohannis ale cărei efecte le vom simți în săptămânile următoare.

„Nu vom avea lockdown de Paști” e doar o jumătate de adevăr, la fel cum ziua/lumina e doar o jumătate din cuprinsul a 24 de ore, dintre care cele de noapte le vom petrece în lockdown. Ce nu spune președintele republicii este că Paștile vor fi restricționate prin simpla prelungire a stării de alertă și prin coborârea orei de închidere în case pe timp de noapte, de la 23 la 22. Având în vedere că Învierea are loc în bisericile ortodoxe după ora 23:30, afirmația lui Iohannis că nu vom avea un lockdown de Paști e la fel de contradictorie ca și cum ar spune „noi nu mai închidem bisericile, dar îi închidem pe credincioși în case cu două ore înainte de Înviere”. 
 
Mai observăm o afirmație care devine un leitmotiv pentru Klaus Iohannis, anume că se va prelungi starea de alertă până când va fi vaccinat un procent cât mai mare din populație. Cu alte cuvinte, ne este condiționată libertatea de vaccinare. Prelungirea stării de alertă de la mijlocul acestei luni ar marca o tristă „comemorare”, anume un an de zile de la prima închidere în case, când același Klaus Iohannis a decretat prima oară starea de urgență în martie 2020. Prin hotărârea Parlamentului, starea de alertă poate fi prelungită cu maximum 30 de zile, dar ea se află la a ZECEA prelungire de către Guvern. 10 x 30 de zile = 300 de zile. Nu acesta este spiritul legii date de Parlament, când a statuat că prelungirea stării de alertă se face cu maximum 30 de zile, dar a „omis” să spună de câte ori se poate repeta aceasta. Chiar așa, pe termen nedefinit? 

Încă o observație mereu actuală: Klaus Iohannis dovedește încă o dată că nu e conștient de separația puterilor în stat și că încalcă legea fundamentală a țării ori de câte ori îi vine bine. „Uitând” de faptul că Guvernul și Președinția sunt instituții diferite, președintele îi cheamă la consultări pe membrii Guvernului la fel de des cum își cheamă profesorul elevii la ora de dirigenție. Ba mai și declară nestingherit că „am avut mai multe discuții în aceste zile cu Prim-ministrul și cu membri ai Guvernului despre prioritățile NOASTRE”. Păi dacă tot au priorități comune aceste instituții separate, atunci de ce le mai plătim de două ori? Nu mai bine le unim, așa cum cerea vechea idee băsesciană să fie desființate prin comasare cele două camere ale Parlamentului?

Nici Klaus Iohannis, nici guwernele lui, ca de altfel nici un guvern care a marșat pe impunerea regimului liberticid sub pretextul pandemiei NU AU EXPLICAT care e NOIMA științifică a închiderii pe timp de noapte și nici CAUZALITATEA dintre circulația nocturnă și răspândirea coronavirusului - care poate fi răspândit cu și mai mult „succes” pe timp de zi, când nu este restricționată circulația persoanelor. Faptul că nimeni nu a cerut această explicație le-a dat încredere vătafilor din colonia România să ia măsura de bună și să o „perfecționeze”. Faptul că ei au decis schimbarea orei de închidere în case, de la 23 la 22, exact în preajma începerii Postului Paștilor, în lipsa unei explicații științifice, ne trezește „suspiciuni rezonabile” că ea a fost luată cu dedicație pentru a face imposibilă petrecerea nopții de Înviere în Biserică. Învierea se ține la miezul nopții, dar creștinii ar fi putut să circule legal înainte de ora 23 către lăcașul de cult și să petreacă înăuntru intervalul orar 23 - 5, cât ar dura o slujbă de Înviere cu tot cu Liturghia Pascală și o predică ținută pe îndelete. Or, dacă se coboară interdicția la ora 22, această posibilitate este zădărnicită. Ca, de altfel, și circulația petrecăreților, care poate că nu ar fi dat pe la Biserică decât pentru a lua lumină, dar ar fi mers cu siguranță pe la prieteni să ciocnească un ou și să mănânce o felie de drob înainte de miezul nopții. Așadar, președintele se contrazice: spune că nu va restricționa sărbătoarea, dar restricționează ora la care se petrece evenimentul central al acesteia. Nu se mai închid bisericile, dar sunt închiși creștinii în case cu două ore înainte de slujba de Înviere.  

Depășind dimensiunea religioasă a „peroadei”, haideți să ne amintim cum arăta viața nu în altă epocă, ci acum un an și-o lună. Închiderea în case la ora 23 era ceva de neconceput pentru mulți dintre cetățeni. Aceea era de fapt ora de plecare de-acasă. Adeseori întâlneai drumeți întârziați și după miezul nopții, oameni rămași pe la terase să povestească până la ore mici ale dimineții. Am fotografii din primele luni ale anului 2020 când, mai ales în weekend, un club din apropiere avea coloană de taxiuri la poartă pe la ora 3-4 dimineața. De multe ori zorii erau de fapt ora de culcare pentru mulți dintre noi. Ca să nu mai zic că întâlneam pe stradă oameni care se întorceau de la muncă din tura de noapte, gunoieri care plimbau mătura de-a lungul străzilor și de-a latul trotuarelor, cetățeni turmentați sau prieteni ai animalelor care își scoteau câinele la plimbarea pentru nevoi fiziologice. Indiferent de motiv, strada nu era un loc pustiu pe timp de noapte. Și indiferent de cât de des întâlneam pe câte cineva, de cele mai multe ori era vorba de persoane singuratice sau de grupuri de 2-3 inși, unii mai grăbiți, alții mai legănați. Cum contribuie acești „lupi singuratici” la „răspândirea comunitară” a virusului de un an încoace, „autoritățile” și „specialiștii” nu s-au străduit să ne explice. S-au gândit că pur și simplu acești oameni, ca și creștinii din noaptea de Înviere, ar trebui să nu existe, sau dacă se încăpățânează, să plătească amenzi. Și-așa ÎMPRUMUTURILE fără număr cer existența unor bani care să le ramburseze! Încet-încet, dar mai ales pas-cu-pas, ne obișnuim cu starea de a-normalitate, cu înăsprirea și adăugirea restricțiilor, până când funia se va apropia de par și lanțul de gâtul cetățenilor îmbotnițați, care oricum n-au nimic împotrivă sau se mulțumesc să înjure în gând ori în Facebook. Ca și în secțiunea de comentarii a acestui editorial...