Din culise, că acolo e sarea și piperul. M-am tot uitat după pițipoance, pentru că niciun partid nu are atâtea ca liberalii. Pesedistele, orice ar face, par tot gospodine, iar useristele, dacă le dibuiești că-s femei, zici că-s gardiene de la Târgușor. E, la PNL, azi, n-au mai fost atâtea tunate, mulate și purtătoare de genți Michael Kors fake (cu excepția celei din filmarea de mai jos).

*

Scrierea textului despre congresul PNL este o mare provocare pentru mine. Acum, cei pe care i-am inițiat în presă se pot simți răzbunați. Le spuneam: „Scrie despre o piatră. Dacă ai talent, îți iese ceva tare frumos, dacă nu, înseamnă că nu ești făcut/ă pentru presă”. Cât m-or fi înjurat și blestemat, bieții!

Am fost la adunare, am observat și, în metrou, mi-a ieșit, în cap, un text mișto tare. Mă mai apuca și chicoteala, noroc că toată lumea era pe telefon și nu mă privea ciudat. Când am coborât și m-am oprit la trecerea de pietoni, a venit o mașină, a trecut în mare viteză printr-o băltoacă și m-a udat din cap până-n picioare. Și m-am enervat atât de tare, că am uitat textul făcut în cap în metrou.

Altfel, a fost destul de amuzant, mai ales că am bifat multe evenimente la PNL și pot face comparații. De exemplu, locul. Slavă cerului că nu a mai fost la Romexpo. Orice e la Romexpo, are loc în fum de mici, că la comercianți sfârâie grătarele de parcă i-ar pune pe candidați pe ele. E, fac și ei un ban!

Congresul extraordinar al PNL a avut loc la Palatul Parlamentului. Unde, este nu este activitate, ard becurile în toată clădirea. Venind prin parcul Izvor, exact la asta m-am uitat, dacă sunt becuri aprinse peste tot. Sunt. Asta o putem pune la complicitate cu Rusia. Nu au zis șefii de la UE că dacă vrem să-l pedepsim pe Putin trebuie să stăm în întuneric și în frig și să nu ne mai spălăm? Au zis. Nu-i nimic, dacă e cazul, eu le fac reclamație. Și nu trebuie să fac altceva decât să caut un userist și se ocupă el.

Ajung la locul faptei. Altădată, încă de la intrare se auzea muzica. We Are The Champions sau ceva motivațional, cu rupem fâșul. Acum era doar o zumzăială. Veniseră bostănarii, adică aceia care sunt aruncați primii în luptă. Ei, bieții, nu neapărat cu gândul la luptă au venit. De regulă, sunt cei din teritoriu, veniți cu autobuze. Ăia care se trezesc la miezul nopții și pornesc la drum, ăia care își schimbă hainele și pantofii la locul faptei, ăia pe care nicio televiziune nu-i bagă în seamă.

După care vine eșalonul foștilor miniștri, a primarilor și președinților de consilii județene. Dacă ești Bolojan, te aleargă jurnaliștii și faci nazuri, dacă ești Leoreanu, te dai tu mai aproape de camere, poate, poate.

Mare fericire nu era, dar sunt precisă că din cauză că nu era muzică antrenantă. Dacă organizatorii aveau oleacă de fler puneau muzică militară. Dacă aveau inspirație, aduceau chiar o fanfară, să cânte live. Dar organizatorii, cam aceiași care au organizat și debarcarea lui Orban, mai puțin Manciu, sunt și ei cu morcovul în dos, că nu știu ce planuri are noul președinte. Dar puteau încerca să-i intre în grații. În fine, nu-i treaba măgarului de unde beau oile apă.

Nu știu ce față aveau evreii când i-a încolonat Moise să-i ducă prin deșert, dar m-am gândit că trebuie să fi fost cam ca liberalii încolonați de Ciucă. Moise, după 40 de ani de umblat prin deșert, i-a dus în singurul loc unde nu era petrol. Așa or păți și peneliștii până în 2024. Dacă îl ține pe Ciucă suflul până atunci.

Chiar mă gândeam, văzând scările pe care urcă liberalii, că bietul general va fi pus la grea încercare. Asta, până l-am văzut pe Neluțu Tătaru, care a mai pus pe el 15 kile pe puțin. Când a trecut pe lângă mine, părea că se dă de-a dura. A coborât rapid scară, dar a făcut imediat cale-ntoarsă. Sprinten, de și șuvița, acum nefixată cu gel, i se bălăngănea pe frunte. Dacă a urcat Tătaru scara și nu a căzut lat, poate și Ciucă. Bănuiesc că s-a dus să-l întâmpine pe viitorul președinte, dar a fost alarmă falsă și nu se cădea să stea în capul scării ca soacra mică.

Imediat după el, după Tătaru, a venit Stolojan. Cred că fostul ministru al Sănătății i-a mâncat și rația lui dragă Stolo. Uscat și pământiu la față, a trecut pe lângă noi ca o stafie sprintenă.

M-am tot uitat după pițipoance, pentru că niciun partid nu are atâtea ca liberalii. Pesedistele, orice ar face, par tot gospodine, iar useristele, dacă le dibuiești că-s femei, zici că-s gardiene de la Târgușor. E, la PNL, azi, n-au mai fost atâtea tunate, mulate și purtătoare de genți Michael Kors fake. În alte dăți, se învârteau astea pe lângă bieții lideri, chiar se lipeau de ei, de bieții oameni, să nu pățească vreo rușine la asemenea solemnitate, se îndepărtau discret. Totuși, a venit doamna Gorghiu, dar ea nu poate intra la această categorie, ci la aia cu „găina bătrână”, însă despre ea vorbim puțin mai târziu.

Bănuiesc că nu or fi făcut femeile peneliste o revoluție să au decretat „fără pițipoance”, ci, mai degrabă, ele au fost convinse să fie adecvate momentului. Au fost sfătuite sau și-au dat și ele seama că nu e cazul să apară în fața domnului general în fusta aia care se lipește de corp și-i scoate bucile ca niște pepeni și nici bluza cu decolteu adânc. Măcar azi, măcar până-și dau seama în ce ape se scaldă domnul Ciucă. Lidera de la tineret, prințesa barabulelor, a fost și ea decentă. Însă, la Mara devotamentul este pe Facebook. Să vedem ce va face cu laudele aduse lui Cîțu, dacă le va șterge așa cum a făcut cu Orban.

Oricum, în relația PNL-Ciucă nu se mai simte pasiunea, așa cum a fost cu Orban și Cîțu. Și-or fi dat seama și ei că pasiunea e pentru alte relații sau că dacă tot le-a fost impus domnul general, se străduiesc să înghită broscoiul.

Să revenim. La scări. Căci pe acolo și-a făcut apariția și domnul Ciucă. Evident, cu Flutur, Bode, Rareș Bogdan și Dumitrescu lângă el.

Gheorghe Flutur ziceai că-i staroste la o nuntă de cămin cultural. Sau paharnicul boierului. El, cu burtă mare, de parcă nu se mai sfârșea, Ciucă, cu fundul mare, păreau că fac poză pentru un afiș de pus în sălile de terapie a obezității, cu înscrisul: „Dacă nu vreți să ajungeți așa…”.

Ciucă a făcut o declarație, înainte de a intra în sală, susținut de cei mai sus menționați, probabil ați văzut deja. Eu stăteam într-o parte și l-am compătimit. Omul chiar are un trac nemaipomenit. Pentru a-și masca tremuratul mâinilor și le-a lipit de corp militărește. Nu-l ajută nimic, absolut nimic. Pe fața lui se citea: „Ce plm caut eu aici?”. Evident, domnul general nu zice și probabil nici nu gândește de-astea golănești cu plm. Iar obrajii lui…Îți vine să mergi la el, să-l ciupești și să-i zici: „Bă Goguță, bă!”. Din discuțiile cu niște persoane de încredere am înțeles că în privat este relaxat și dezinhibat. Mă rog, o ciudățenie. Când a coborât de pe podium, iar l-a luat presa în primire, iar a debitat banalități.

Apoi a intrat în sală. Și mi-am amintit de alte congrese. Când a intrat Ciucă, ziceai că a fost adus mortul la capelă. Nu tu freamăt, nu tu urlete de bucurie. De muzică, așa cum am spus, nici vorbă. Totuși, atmosfera de început este importantă. Păi, la Romexpo, tot la congresul lor, când a venit Cîțu, ziceai că a înviat Kurt Cobain și a intrat în sală. Iar susținătorii lui Orban, mai puțini, dar mai gălăgioși, au dat un adevărat spectacol.

Ciucă a fost primit cu o sobrietate, de parcă toți peneliștii s-au înrolat brusc în armata majestății sale. De Marea Britanie zic, nu de noi, că noi nu avem majestate. A făcut o baie de mulțime mică în fața scenei, iar baia-baie a fost programată pe când lumea stătea la coadă să voteze.

Maestru de ceremonii a fost tot bietul Robert Sighiartău. Cred că expres l-au ales că, până acum, toți au murit politic pe mâna lui.

Pe când se intona Imnul, a intrat în sală și Alina Gorghiu. Îmbrăcată într-o rochie neagră mulată și un șal roșu aprins, parcă împrumutat de la partenerii cu ciuma, Alina a pierdut momentul expunerii spre admirație. Ar fi fost și culmea ca bărbații să stea cu mâna pe inimă și ochii și gândul pe formele ei. Asta este, va trebui să facă ceva mai mult pentru a ajunge în scaunul lui Cîțu de la Senat.

Deocamdată este dedicată trup și suflet organizației PNL Argeș. A stat cu ei, s-a pozat cu ei, îi mămoșea, îi drăgălea, de zici că mâine-s alegeri parlamentare. Asta, pentru că organizația are un cuvânt greu de spus în desemnarea pentru anumite funcții. Acum o ia metodic, de jos în sus.

Cât timp s-au ținut discursurile, am umblat prin sală. Cred că 90 la sută din auditoriu nu asculta nimic din ce se spune. Nici măcar Rareș Bogdan nu a reușit să scoată sala din apatie. E drept că nu avea motive să strige cu ochii scoși din orbite: „Ciucă, președinte! Ciucă, președinte! Ciucă, președinte!”. Că doar cine să iasă, dacă generalul era singurul candidat.

Și a venit și Florin Cîțu.

Probabil a văzut că nu-i vreme de terase în Dorobanți și a zis să treacă să ia pulsul adunării. S-a așezat în primul rând, dar nu a stat mult. A aflat de la televizor că succesorul i-a mulțumit pentru activitate. Când a plecat, i-a scos din sală pe unii, dar nu că ar fi avut ceva important să le spună și nici să urzească planuri.

Au lipsit liderii celorlalte partide, nu au fost invitați nici măcar partenerii de coaliție. Desigur, nici președintele Iohannis nu s-a ostenit. Oricum, totul a mers conform planului.
Am văzut-o și pe Raluca Turcan, stătea la coadă să voteze.

E, altă viață. Când descinsese odată în Modrogan, peneliștii se înclinau și-i spuneau „săru mânușița, cuconiță!”. Iar ea, mândră, chiar oleacă trufașă, îi gratula cu un zâmbet. Acum, ca și Alina, a descoperit și Raluca organizația locală. Ieri, de exemplu, a fost la plantat puieți prin Sibiu. Cred că, văzând ce pățește Elena Udrea, Raluca umblă și pe la mănăstiri.

Apropo de Modrogan și parangheliile care se țineau acolo cu prilejul victoriei lui Iohannis, m-am întâlnit și cu Tănase Stamule. Cel care, în acea vreme, fiind pe cai mari, se ocupa de protocol, adică de mâncare și băutură. După cât s-a îngrășat și el, cred că tot de protocol se ocupă, dar nu în Modrogan. O fi din cauza stresului, că mai mare umilință decât să fie împins să-și facă și bannere și să le pună pe clădiri, că va fi candidatul PNL la primăria Capitalei, ca apoi să fie desemnată Clotilde Armand, nu există.

Trecând peste toate pițipoancele peneliste, peste versatele Alina și Raluca, dar și altele, cea mai tare din PNL este o cucoană trecută de perioada nurlie, Daniela Niculescu. Are o figură de zici că dă în bobi sau ghicește în cafea, dar ea va stinge lumina la partid și îi va îngropa pe toți. E peste tot, e cu toți, face și desface, strică și drege, râde, e dezinvoltă, nu are nevoie de funcții mari, ci bănoase.

În mare, cam acesta a fost congresul extraordinar al PNL. Într-un final, când s-a anunțat câștigătorul, generalul nu a ieșit nici din tort, nici din butoi; pe scenă, pentru poza de grup au urcat doar bărbați.

Iar poporul penelist a oftat: „Poate nu mai trebuie să venim iar peste șase luni!”.

Cora Muntean / Cristoiu Blog

VIDEO: