Am dat o tură pe la Ateneu și, cu un drum, am intrat și pe la hotel. Ăla unde s-au cazat, pe vremuri, asasinii lui Dragnea. M-am dus până la ușa unde era Trump ăla mic. Nimeni nu m-a întrebat ce caut pe acolo. Cred că datorită ochelarilor de soare. Or fi zis că-s o babă din servicii, pe care au uitat-o Dumnezeu și casa de pensii acolo.

Nu era popor, dovadă că nu-i mai așteaptă nimeni pe americani.

Ies de acolo și dau nas în nas cu ea, intelectuala, tefelista supremă, fana lui zelevogue, mamă de băiat bun de front, care e militantă pentru război până nu mai rămâne piatră pe piatră.

Dau să o evit, dar vine țintă la mine, de parcă voia să mă anunțe că sfârșitul e aproape.

Culmea, deși nu avea un braț de broșuri, chiar asta era ideea: că dacă duminică nu iese un candidat, sfârșitul e aproape. Și începe să îmi țină o predică despre pericolul în care mă aflu, că eu pun botul la toate fake news-urile.

M-a făcut cu capul.

Noroc că mi-am amintit că am văzut la ea distribuite toate fake news-urile. Gen: Putin moare în două luni, bunica e omorâtă de nepoții nevaccinați, baba cu murături etc. Nu le mai enumăr, că le știți. Și o întreb dacă ce a făcut ea e corect.

Și îmi zice privindu-mă în ochi: Dar alea sunt adevărate.

Apoi, o pune naiba să mă întrebe cu cine votez.

Am simțit nevoia să fiu sadică. Ce nevoie? Bucurie. Și i-am zis zâmbind un nume, care i-a provocat un atac de panică. I s-au umplut ochii de lacrimi, a început să tremure și cu ultimele puteri mi-a spus: Vei avea mulți oameni pe conștiință dacă iese ăsta. Ești o criminală, știi.

M-am apropiat de ea și am zâmbit cu sadism.