Am început să primesc ecouri favorabile după publicarea ultimei mele cărți intitulată Jurnalul unui Idealist. Le-am mulțumit sincer celor care au citit volumul și celor care l-au recenzat în câteva publicații. Cei mai mulți dintre ei sunt în vârstă și fac parte din vechea generație educată în spirit național. Sunt idealiști ca și mine și continuă să traiască nostalgia timpurilor când oamenii aveau și idealuri; când răsfoiau cu înfrigurare o nouă carte or recitau poezii. Toate acestea mă fac să mă gândesc cu tristețe la generația și vremurile de azi.

Un prieten îmi spunea că fiecare generație își are propria ei identitate și se pliază după vremuri. Așa o fi, dar tranziția de azi este cu totul radicală. Și mă intreb: dacă copiii de azi nu mai învață tabla înmulțirii și scrierea de mână, cum este cazul în America, și dacă se renunță la trecut fără să avem vreo idee despre ce ne așteaptă în viitor, cum va arăta lumea peste câteva decenii?

***

Am scris cartea Jurnalul unui Idealist pentru a face legătura cu experiența si valorile trecutului și pentru a conecta lumea de azi la viitor. Ce se va întâmpla însă dacă lanțul memoriei se va întrerupe, asa cum vor unele unele cercuri? Ne vom îndrepta rapid spre mankurtizarea de care vorbea scriitorul Chingiz Aitmatov in romanul O zi mai lungă decât veacul? Cartea este faimoasă pentru introducerea conceptului de mankurt – o metaforă cutremurătoare pentru o persoană lipsită de memorie, familie și conștiință istorică în urma manipulării și torturii la care a fost supusă.

Procesul dezumanizării a fost aplicat în mod brutal și la noi în țară în  închisorile de la Pitești, în anii stalinismului, și laînchisoarea din Aiud, în anii de așa zisă liberalizare a perioadei Gheorghiu-Dej. De fapt, procesul a fost aplicat în toți anii comunismului, dar într-o formă deghizată. Puțini erau cei din culise care știau foarte bine ce urmăreau. După prăbușirea comunismului, procesul dezumanizării spirituale a început sa fie experimentat, cel puțin selectiv, la nivel global. Nu se mai lucrează cu forța și tortura, se lucrează cu mânuși de catifea... Se ademenește; se cumpără; se șterge trecutul; se aburește viitorul!

Ce se întâmplă și ce ne așteapă? Un raport comandat în urmă cu doua decenii în Statele Unite de Fundația Kaiser a dezvăluit un fapt neașteptat: copiii americani care cresc în familii bogate în media – computere, tablete, iphone, etc... au creiere cu neuroni legati diferit decât oamenii care nu au ajuns la maturitate în astfel de circumstanțe. Aceste rapoarte arată efectul nedorit pe care media îl poate avea în viața adolescenților. Iata avertismentele:

 Există dovezi că astăzi oamenii experimentează o realitate biologică  diferită legată de noul mediu virtual. Antropologii afirmă că Homo Sapiens s-a dezvoltat odată cu tehnologiile; că există o legătură între biologia umană și utilizarea instrumentelor. Discutând despre plasticitatea creierului uman, despre plasticitatea sa neuronală, Mark Hansen a remarcat că oamenii se nasc cu sistemele nervoase pregătite să fie reconfigurate ca răspuns la mediile in care traiesc. Sinaptogeneza este un proces de reconfigurare în creierul noului-născut: conexiunile neuronale care sunt utilizate se întăresc și cresc în timp ce acele care nu sunt folosite se degradează și dispar”. În propriile sale cuvinte, „Evoluția nu este doar fizică... ci și psiho-fizică; nu transmiterea genetică este cea care determină rezultatele, ci mai degrabă adaptabilitatea întregului individ, care include și beneficiile oferite prin învățare, dar și pericole inerente... (Mark B. N. Hansen, New Philosophy for New Media, Cambridge, 2005; Bodies in Code: Interfaces with Digital Media, Routledge, 2006)

La rândul ei, învățarea și plasticitatea cerebrală lucrează sinergic pentru a accelera evoluția și a-i da o anumită direcționalitate prin catalizarea mediilor. Katherine Hayles, de exemplu, a analizat dinamica dintre corp și mașină; a studiat aspectul transformator al tehnologiilor informaționale; și s-a concetrat pe limbajul uman inter-penetrat de coduri computerizate. (N. Katherine Hayles, Electronic Literature. New Horizons for the Literary, University of Notre Dame Press, 2008). Marea dilema e: Va supravietui omul-spiritin această eră nouă, sau va deveni un robot fără suflet?

Situația nu e deloc roză in Statele Unite. Conform unui studiu recent intitulat „America’s new Generation is dumber than us/ Generația de azi a Americii este mai proastă decât noi:"Generația Z a demonstrat un declin măsurabil și documentat al abilităților cognitive și fizice fundamentale, inclusiv logica matematică, raționamentul verbal, rezolvarea vizuală a problemelor și condiția fizică de bază, determinat în mare parte de înlocuirea activităților de concentrare profundă cu mii de ore de consum digital. (https://www.thegatewaypundit.com/2026/06/americas-worst-generation-is-dumber-than-us-research/)

Unde se va ajunge? Filosofii încearcă, de altfel, să înțeleagă ceeace a devenit „cultura  ecranului” și iși pun multe întrebari similare și pertinente. Asemenea întrebări au  nevoie urgentă de răspunsuri înainte de a fi preluați de ape și purtați de valuri în direcții pe care nu le dorim și pentru care nu suntem pregătiți.

Si ca sa ma intorc la subiect si la ce ma doare ma întreb: Va supraviețui cartea tiparita în era electronică? Va supraviețui cultura-- așa cum o știm-- trecerii de la imagini și texte digitale la propagări acustico-vizuale? Cum vor fi oamenii de mâine prin prisma procesului actual de tranziție?

***

Tinerii români de azi au o cultură națională vaga și puțini dintre ei sunt interesați de idealurile si valorile celor din trecut. Vor dobândi ei atât dimensiuni intelectuale, cât și spirituale? Or vor trăi consumându-se într-un prezent perpetuu?

O statistică recentă arată că tineretul din Uniunea Europeana nu mai respectă educația și cultura și mulți tineri abandonează școala și renunță la studii. O Europă tradițional foarte educată vrea cu orice preț să devină incultă! Și ceeace este și mai grav, e faptul că România este campioana la… retrogradare; are cel mai mare grad de renunțare la școală din Europa!

Între timp, în țara noastră s-a renunțat în mare măsură și la studierea istoriei. Ce ar spune despre această derapare marele nostru istoric Nicolae Iorga? Ce ar spune bunicii nostri care s-au jerfit să aducă Transilvania și Basarabia acasă? Tata, sergentul Stefan Dima (în fotografie este îmbracat în uniforma de iarnă a armatei române), a luptat la Mărașești în primul razboi mondial. Și îmi povestea că pe la 1900, când era elev la școala primară, învățătorul le spunea copiilor că ei sunt generația care va lupta pentru întregirea neamului. Și au întregit și țara și neamul! Ce idealuri are generația tînară de azi? Cu greu menținem azi Transilvania în țară iar Basarabia ramâne încă înstrainată.

Și ma întreb profund îngandurat: Este oare acest proces de decădere morală și spirituală un proces natural cauzat de tehnologia modernă? Or este dirijat în mod premeditat?

***

Sunt mari semne de întrebare la care nu putem răspunde, dar un lucru este sigur: ne îndepărtăm de omul spiritual conceput de Dumnezeu și ne apropiem de forța contrară divinității. Riscăm să devenim roboți fără familie, fără de neam, fără țară și credința... fără de Dumnezeu. Dorim oare să ajungem acolo? Și ce trebuie făcut pentru a rămâne pe drumul trasat de divinitate si oferit tuturor de însusi fiul Atot-Ziditorului -- Calea Mântuirii!?

Nicolae Dima, USA, Iunie 2026