ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Astăzi este Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. O amintire dureroasă, aspră, cel mai înalt dramatism din existența omului. 
 
Și totuși, Biserica o numește, cu o tandrețe paradoxală - Duminica iertării. 
 
Între izgonire și iertare se întinde, de fapt, toată istoria omului.
 
A omeniei sale.

Adam nu a ieșit din Rai ca un condamnat dintr’o sală de judecată, ci ca un copil care a greșit, descoperind, pentru prima dată, ce înseamnă dorul. 

Astfel, Raiul nu devine doar o amintire geografică, ci una mai cu seamă lăuntrică: un loc și o stare. Pierdute amândouă. Inima le caută de atunci încoace, cu dor nestins, în fiecare primăvară, în orice bucurie, în fiecare îmbrățișare, în fiecare rugăciune spusă, fie și numai pe jumătate.

Postul Mare începe nu cu o listă de interdicții, ci cu o chemare. Nu ni se cere performanță ascetică, ci adevăr. 
„Iartă’mă!” 
 
Iată primul pas înapoi spre Grădină. Iată starea inimii în primăvara fără de sfârșit. An de an.
 
Fără pasul acesta orice Post nu este mai mult decât o dietă, orice înfrânare nu este mai mult decât un exercițiu de voință. 
Cu el, însă, chiar și pâinea mai puțină capătă gust de lumină!

Este în această zi ceva cu adevărat mirabil, deși atât de simplu: înainte de a ne lupta cu noi înșine, suntem chemați să ne plecăm unii în fața altora. Să rupem cercul vanităților. Să exilăm din inimi orgoliul. Să abandonăm dreptatea proprie, alegând pacea.

Izgonirea lui Adam poate că nu a fost doar o pedeapsă, ci tocmai începutul unui drum. 
 
Dumnezeu nu A închis porțile Raiului, rămânând mânios în urmă.
Le’a lăsat anume  întredeschise, așteptând până astăzi întoarcerea. 
Și Postul nu este altceva decât tocmai o fărâmă din această întoarcere înceată, cu pași mici, cu iertare, cu lacrimă, cu milă.

Eu cred că de fiecare dată când spunem din toată inima „iartă’mă”, un heruvim își pleacă sabia de foc și mai taie o brazdă, scurtând calea, iar drumul spre pomul vieții se luminează încă puțin.
 
De aceea strig aici către toți: iertați’mă și Dumnezeu să vă ierte !

Postul este negreșit drumul dorului spre Acasă.

P.S.
Mică definiție 
pentru DOR

Cuvânt aflat exclusiv
în patrimoniul sfânt 
al Limbii Române.

Dorul este o spuză 
a sufletului
pe care apa n’o stinge,
iarna n’o ninge,
vremea n’o atinge
numai lacrima o plânge.