Astăzi, însă, eu aș vrea să'ți amintesc câteva lucruri pe care unii ți le'au ascuns mulți ani, pentru ca acum alții, respectiv comercianții veroși, și mai cu seamă cei din spatele lor, să păstreze pretextul, pentru ca, de ce nu, încă odată, tot pe spatele tău, să'și facă pungile doldora, culmea, împuținând tocmai bugetul familiei tale.

Nu știu dacă e vorba doar de inerțiile românești sub semnul lui "Așa am apucat”, sau faptul se constată și pe alte meridiane. Cert este că la noi, cu complicitatea populistă a autorităților, 8 Martie sau 1 Mai se țin ca niște sărbători nevinovate și vechi de cînd lumea. Mai nimeni nu pare să se sinchisească de originile și de înțelesurile lor propagandistice, moștenite din recuzita ideologică a celui mai criminal și mai anti-creștin regim din istorie! Dacă-i vorba de o zi liberă în plus, adică de încă un prilej de "chiul” îngăduit, "ușurătatea” națională exultă fără scrupule, mereu gata să mai pună de-un "chef”.

 

Ce-i drept, mulți o fac și din totala ignorare a substratului acestor "sărbători”, care s-ar fi cuvenit să iasă din istorie pe ușa din dos, odată cu revoluționarismul ateu și materialist, dacă noi nu ne-am fi pervertit și descreștinat în ultima jumătate de secol mai mult decît vrem s-o recunoaștem, lasand mostenire, iata, paganul pretext drept bucuria tinerilor. Brr!

Tradiția românească oferă, în prag de primăvară, un bun prilej de sărbătorire a "sexului frumos”: 1 Martie. Ziua Mărțișorului! 

 

Nu-i o sărbătoare bisericească, dar nu are în ea nimic tendențios sau pervers. Mamele, logodnicele, soțiile, fiicele sau colegele noastre au și acest prilej în plus de a ne simți dragostea și prețuirea care altminteri, precum am afirmat mai sus, s-ar cuveni să fie mai puțin "ocazionale”. Piepturile înflorite de mărțișoare ar trebui să ne aducă aminte, simbolic, de frumusețea și regenerarea lumii lui Dumnezeu, de armonia care se cade să existe în(tre) toate cele ale Firii, de la ghiocelul plăpînd și pînă la inima omului. Ne bucurăm de alteritatea ce ne-a fost dată dintru început ("Nu e bine să fie omul singur”) și de minunea perpetuă a vieții (căci Eva e "mama tuturor celor vii”, însemnând în traducere chiar viață). De ce mai e oare nevoie să supralicităm, o săptămînă mai tîrziu, printr-o "sărbătoare” ideologică a femeii, văzute ca instrument al "luptei de clasă”, din perspectiva dizolvantă a "feminismului” militant și a idiosincraziilor "proletare”?! 

Toată lumea s-ar cădea să cunoască adevărata poveste a zilei de 8 martie, demagogic numită "internațională”, căci n-au sărbătorit-o oficial, după modelul Sovietelor, decît numai țările din fostul "lagăr socialist”, iar în restul lumii numai anumite cercuri de stînga, marxiste sau marxizante. 

Propunerea instituirii unei Zile a Femeii a fost făcută și aprobată în 1910, la așa-numita Conferință a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima ei sărbătorire în mediile respective avînd loc în anul următor. Autoarea propunerii a fost militanta revoluționară Clara Zetkin (1857-1933), o evreică născută la Wiederau (Saxonia) și moartă la Arhanghelskoie, în fosta U.R.S.S. (unde și-a văzut împlinit visul "tinereții revoluționare” și a propășit pe linia bolșevismului stalinist). 

Unul dintre motive, cel mai invocat, este că în această zi avuseseră loc mai multe demonstrații revendicative ale "femeilor muncitoare”, începînd cu o grevă a țesătoarelor new-yorkeze din 1857 (ce-i drept, reprobabil de aspru reprimată de autoritățile "capitaliste” ale vremii). Mai este insa un motiv important, asupra căruia atrage atenția un mare teolog și duhovnic rus contemporan, Diaconul Prof. Dr. Andrei Kuraev.

 

Pornind de la originea etnică a Clarei Zetkin, autorul este de părere că ea "n-a putut să nu se gîndească” la populara sărbătoare evreiască de Purim, apropiată calendaristic de data de 8 martie, care rememorează anual un cumplit masacru (după tradiție, 75.000 de morți – bărbați, femei și copii) întreprins asupra poporului persan de către iudeii aflați în exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, viclena și sîngeroasa Estera, devenită întruchiparea biblică a "eroismului” feminin evreiesc. 

Dacă e așa sau nu noi nu putem spune, cert rămîne, insa, că, prin realele sau doar posibilele ei origini mentale, ziua de 8 Martie reprezintă o convenție festivă cu totul străină și de tradiția noastră folclorică și de spiritul creștinismului, astfel încît o conștiință națională și religioasă creștină nu și-o poate asuma fără a se trăda esențial pe sine însăși.

Din păcate, pe cît de greu ne despărțim de sărbătorile "roșii” (8 Martie, 1 Mai, 23 August), pe atît de ușor ne lăsăm ispitiți să maimuțărim sărbătorile la fel de descreștinate ale altora (St.Valentine, Halloween etc.). Numai la tradiția noastră bisericească uităm să apelăm, deși ea ne oferă, alături de tradiția folclorică, suficiente prilejuri de a ne manifesta, în lumina credinței, cele mai nobile sentimente și aspirații.

Haideți să vedem împreună cîte alte prilejuri semnificative de cinstire a femeii, întrețesute în ordinea și firescul vieții creștine, ne oferă chiar calendarul bisericesc. Și dacă ținem atît de mult la luna inaugurală a primăverii, să ne aducem aminte că poate cea mai de seamă "ofertă festivă” creștină de cinstire a femeii și a "eternului feminin” este marele praznic al Bunei Vestiri (25 martie - neluata astfel în seama), când Sf. Maria – icoană sublimă a feminității, reunind tainic în sine însăși maternitatea și fecioria – este înștiințată de îngerul Domnului că va naște pe Însuși Fiul lui Dumnezeu, iar ea se smerește voii de sus și rostește marele fiat al umanității răscumpărate: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvîntul tău!”. 

Dar zile potrivite de cinstire a femeii nu lipsesc nici în restul anului bisericesc. Dacă vrem să ne arătăm dragostea, admirația, respectul față de femeie (dincolo de comportamentul delicat de fiecare zi), o putem face cu precădere și în Duminica Mironosițelor (a treia după Paști), și de Sf. Maria mare (15 august), și de Sf. Maria mică (8 septembrie), și de Nașterea Domnului (25 decembrie), căci toate sînt apoteoze sfinte ale feminității. 

Iată deci că nu prilejurile festive ne lipsesc, ci uitarea și îndărătnicia noastră ne fac să ne îndulcim mai degrabă de cele ale lumii decît de cele ale lui Dumnezeu...

 

Altfel, draga mea, îți doresc să cunoști toate bucuriile pe care le râvnești, să te odihnești în dragostea celor pe care îi iubești, să fii sănătoasă, binecuvântată și... mereu voioasă!