De îndată ce a fost desemnat ambasador în Franța și a ajuns la Paris, a purces la o evaluare a apartamentului său. Nu i-au convenit perdelele, nici vesela și nici cosmeticele uzuale. Ori șampoane și săpunuri Channel ori, în cel mai rău caz, Gucci. Dar cea mai mare belea a venit de la lenjerie.

 

Toată lenjeria de la apartamentul ambasadorului trebuia declasată cu un nivel. Rămînea pentru camerele personalului și pentru cele destinate oaspeților din țară. Pentru apartamentul ambasadorului au fost achiziționate cearșafuri din mătase și trimise la marcare cu monogramă. O fi citit în cărțile despre boieri și milionari sau pur și simplu noul ambasador avea un fix? Pînă la urmă, explicația a fost destul de simplă. Cearșafurile cu monogramă puteau să se amestece lejer cu acelea fără și, astfel, ambasadorul ar fi riscat să doarmă în așternuturile portarului.

Nu vă mirați că românii, după ce evadează din sărăcia, modestia sau banalitatea casei în care locuiesc, ridicați la rangul de reprezentanți ai statului lor, se umflă în pene. Le crește gușa și li se îngroașă mijlocul, vorbesc mai apăsat și mai gomos. Importanța funcției li se citește în priviri și în propoziții.

Ar fi nedrept să vă imaginați că numai ambasadorul de la Paris a fost lovit de o asemenea boală de închipuit reprezentant al țărișoarei sale. Ca unul care știe destul de bine clădirea ambasadei de la Paris și Institutul Cultural Roman din 1 Belgrave Square (London) și care a văzut și Ambasada României de la Washington, trebuie să vă spun că boala românului închipuit este veche și permanentă. Și Nicolae Titulescu închiria aproape toate apartamentele din jurul celui în care se odihnea în deplasările sale prin Elveția, Franța etc. Nu a închiriat ștersul și mediocrul nostru ambasador în SUA o clădire faimoasă din Washington unde a stat și ginerele șahinșahului iranian Mahommad Reza Pahlavi și unde, la petreceri, veneau toate vedetele Hollywoodului? Cine să vină astăzi să-i vadă chelia și ideile lui Andrei Moraru Americanu’? Or fi cumva prin curte și pe marginea piscinei panourile și machetele școlilor din programul „România educată„ a navetistului Klaus Iohannis? Plătim 20.000 de dolari pe lună? Plătim!? Plătim 240.000 de USD pe an, plus alte cheltuieli! Dumnezeu știe cît ne costă întreținerea și personalul, icrele, șampania și cosmeticele!

Cine s-a dus în apartamentul în care locuia Nicolae Manolescu la Paris cît timp a fost ambasador la UNESCO să vadă paginile în manuscris din Istoria critică a Literaturii? Ca să nu fiu bănuit de resentimente, iaca reproduc ce a scris la vremea sa ziarul România liberă despre boieria criticului român nu la Uniunea Scriitorilor, ci la Paris:

„România liberă dezvăluia săptămâna trecută că la scurt timp după ce actualul șef al Institutului Cultural Român, Lilian Zamfiroiu, părăsea postul de adjunct al ambasadorului României la UNESCO, soției acestuia, care era casnică, i s-a creat un post în cadrul Delegației. Acest lucru ne-a fost confirmat chiar de MAE. „Tatiana Zamfiroiu ocupă un post administrativ, respectiv referent relații, în cadrul Delegației Permanente a României la UNESCO, din septembrie 2013. Chiria locuinței doamnei Tatiana Zamfiroiu este de 3.037,48 euro/lună”, sunt precizările oficiale ale MAE, la solicitarea RL. (….)

2.200 euro, salariu de referent-relații

Totuși, ce presupune postul de referent-relații al Tatianei Zamfiroiu? Delegația Permanentă la UNESCO este formată din trei salariați: ambasadorul Nicolae Manolescu, adjunctul său, diplomatul Gabriel Sarafian și Tatiana Zamfiroiu. Potrivit fișei postului, ea întocmește referate legate de activitatea celor doi diplomați. Fiind un post administrativ, soția președintelui ICR nu este obligată să publice o declarație de avere, în schimb, venitul ei apare în declarația de avere a lui Lilian Zamfiroiu, pe anul 2013, publicată pe site-ul ICR. Astfel, în patru luni, Tatiana Zamfiroiu a avut un venit de 8.844 euro, adică 2.200 de euro/lună. Întâmplător sau nu, locuința de serviciu a soțului a fost păstrată, iar pentru aceasta statul român plătește chirie 3.037 euro/lunar. Surse de încredere RL au declarat că miză acestui apartament de la Paris este, de fapt, alta. „Unul dintre copiii lui Zamfiroiu studiază la Paris, este student, și în toată această perioadă el a stat în acea casă”.

Deși i s-a solicitat oficial un răspuns și a fost contactat telefonic de multe ori, Lilian Zamfiroiu nu a vrut să aducă precizări în legătură cu postul soției dumnealui.

(….)În mandatul lui Nicolae Manolescu, care a început în 2006, un singur proiect cultural a intrat pe lista de așteptare UNESCO: „Satele vechi Holloko, Rimetea și împrejurimile (2012)”. Motivul este acela că Holloko se află încă din anul 1987 pe lista World Heritage List Unesco. De altfel, în anii 2000, România a reușit să înregistreze pe lista de asteptare un singur proiect, și anume Centrul Istoric din Sibiu, în 2004, în strânsă legatură cu renovarea generală a orașului – capitala europeană a anului respectiv. Dar dosarul fiind considerat incomplet și evaluat drept „greșit” de către experții UNESCO, înscrierea a fost amânată sine die.Întrebat de ce lucrurile merg atât de greu pentru ca operele lui Brâncuși să devină situri UNESCO, Manolescu a răspuns: „În privința ansamblului Brâncuși, lucrurile merg normal. Inițiativa dosarului a aparținut primăriei din Tg. Jiu, cu un an și jumătate în urmă, care m-a contactat și, ca urmare, am sesizat Ministerul Culturii în vederea întocmirii dosarului necesar. Experții în materie de patrimoniu numiți de minister au întocmit dosarul la timp, deși este unul foarte complicat (..) Dosarul propriu-zis își urmează cursul, care nu mai depinde de noi. Procesul durează un an, un an și jumătate. Uzanță sau birocrație, asta e procedura”.

Potrivit MAE, bugetul alocat pentru întreținerea Delegației Permanente a României la UNESCO, pentru anul 2014, a fost de 154.570 euro, iar chiria reședinței lui Nicolae Manolescu este de 5.056 euro/lună și se află în primul arondisment al Parisului„.(15 octombrie 2014)

Ultimul scandal provocat de dezinvoltura de diplomat român nabab peste hotare a venit de la Catinca Maria Nistor, actriță de teatru și film, numită la ICR Londra din rațiuni de artă, look și papa mason. Trebuie să știți că locația din 1 Belgrave Street este una dintre cele mai frumoase din Marea Britanie. ICR-ul la Londra și la Paris beneficiază de două clădiri unice. La Paris, Palais Behague (alături de ambasadă), iar la Londra, 1 Belgrave Square alcătuiesc o zestre în care cultura romană își poate prezenta ușor valorile. Doar să aibă cu cine. De ce n-a rămas Catinca Maria Nistor în clădirea ICR unde stau și ceilalți angajați ai ICR, mai ales că în respectiva clădire monumentală se află și sălile recepție și de expoziție? Din discreție? Din nevoia de intimitate? Dintr-o feminină închipuire de vedetă dîmbovițeană?

Tot din întîmplare, la Londra, am ajuns și în apartamentul în care pe vremea cînd juca la Chelsea, locuia Gianfranco Zola. Era un apartament pus la dispoziție de clubul londonez. Chelsea plătea pentru apartamentul faimosului fotbalist italian un banal 5.000 de lire sterline pe lună. Plus angaralele! Exact cît actrița noastră atît de giugiulită de țară și împinsă de tată și de lumea politică pe postul de director al ICR London.

Post scriptum:

Despre cele care se petrec la ICR Tel Aviv am mai scris. Vom reveni. Dar vom scrie mai ales cu ce se întîmplă la Veneția. Și la Veneția există un ICR care se numește ICRCU (Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistă Veneția! Titlul ca titlul, dar să vedeți ce balamuc!