S-ar putea să ne trezim la graniță cu cea mai întinsă, mai neliniștită și mai imprevizibila țară europeana. S-ar putea. Dar nu e o glumă. Și nu, nu e vorba de Rusia, fiți pe pace. (Căci 1. Rusia nu este nici europeană, nici asiatică, nici eurasiatica. Rusia e Rusia, spunea mai anii trecuți un înalt demnitar de la Moscova.

Și 2. cu Rusia suntem oricum din nou vecini. Prin Marea Neagra, Insula Șerpilor și poate, cine știe, mâine-poimâine, și prin frontiere pe uscat.)

Politica europeană și cea internațională încep din nou să o ia razna. Se refac state divizate (Germania, nu și altele), apar state (Kosovo), se sparg state (URSS, Cehoslovacia, Iugoslavia) iar din ele se nasc sau renasc altele etc.

Și hărțile par să o fi luat razna.

Se plănuia, pe la sfârșitul secolului încheiat, ca Europa să devină o Casă Comună (Gorbaciov). Ba mai mult, ca arealul boreal, de la Vancouver la Vladivostok (al statelor semnatare ale Actului Final de la Helsinki) să devină un spațiu geopolitic securitar. Iluzii amare.

Și acum, un nou proiect bombă, lansat de un important, dar cam prea avântat politician polonez: Radoslaw Sikorski, fost ministru de externe. El a propus, nici mai mult, nici mai puțin, într-un interviu din octombrie 2014 pentru săptămânalul "Politico” o nouă configurare a Poloniei.

Putin - susținea el - i-ar fi spus în 2008 lui Donald Tusk, premierul de atunci al Poloniei, că Ucraina este un stat artificial, că Liov este un oraș polonez și ce-ar fi să cădem la o înțelegere. Neted spus, că Vladimir Puțin i-ar fi propus premierului polonez împărțirea Ucrainei.

Două precizări: 1. Încă la summitul NATO de la București președintele Putin i-a spus omologului său american că Ucraina nu e o țară. 2. Sikorski a revenit ulterior pentru a bâigui că povestea sa "a fost interpretată excesiv”. (Iar cu riscul de a-mi face de rușine propria breaslă gazetărească, e de spus că Sikorski a mai fost, între altele, și corespondent de război.)

Cel mai întins stat european ar putea fi oare un construct statal polono-ucrainean? Ar putea părea de incredibil, dar proiectul nu e doar o excentricitate. E enunțat public, ba chiar la cel mai înalt nivel, și la Varșovia, și la Kiev. Are cumva și antecedente istorice. E drept, nu prea încurajatoare.

Teritorii din vestul Ucrainei au făcut parte în trecut din Polonia și teritorii altădată poloneze sunt acum ucrainene.

144.000 de polonezi trăiesc în Ucraina (2001) și 1.200.000 de ucraineni locuiesc în Polonia (2017). După declanșarea războiului cu Rusia, peste 3,5 milioane de refugiați ucraineni au ajuns în Polonia și circa 80 000 s-au angajat în câmpul muncii.

Dar în timpul celui de al doilea război mondial, sub ocupația hitleristă a Ucrainei sovietice, naziștii ucraineni de sub comanda lui Bandera (astăzi celebrat ca erou național la Kiev) au comis atrocități abominabile asupra populației poloneze din zonele ocupate de Wehrmacht.

O rana adâncă, nici până azi închisă și pe care cele doua capitale încearcă să o vindece cumva.

Ar ajuta oare un stat polono-ucrainean să închidă această rana?

Oricum, după tot ce se întâmplă acum în Răsăritul apropiat al României, Ucraina nu va mai fi ce a fost după ce și-a proclamat independența, în 1991. Ori va fi reinglobata de Rusia, ori va deveni stat neutru, ori va fi ciopârțită sau împărțită. Liderul de la Kremlin a avertizat clar că dacă se va ajunge la război, Ucraina va dispărea ca stat.

Oricum, un stat polono-ucrainean nu are șanse, cu tot tam tamul tobelor de la Varșovia și Kiev. Moscova nici nu vrea să audă de așa ceva. Și nici marile puteri europene nu-și vor un posibil nou competitor.

Cine ar pierde și cine ar câștiga din asta?

Marele perdant ar fi mortul, actualul stat ucrainean.

Rusia ar putea pierde și ea o parte din sfera sa de influență în zona limitrofă frontierelor ei vestice.

Iar în mereu frământata și exploziva fâșie continentală dintre Baltica și Marea Neagră, de fapt dintre Rusia și Germania, adică de unde au izbucnit cele doua războaie mondiale, se va redeschide o cutie cu șerpi ai geopoliticii care vor învenina atmosfera europeană și mondială și se va cutremura până în străfunduri stabilitatea continentului.

Polonia și Ungaria nu-și ascund deloc intențiile de a prelua bucăți de teritorii în prezent ucrainene.

Înca din mai 2014, premierul Ungariei Viktor Orban anunța că va presa Ucraina, rămasă fără Crimeea și o parte din estul țării, să acorde autonomie etnicilor maghiari, scrie "Politico”. El voia ca acestora să le fie permisă dubla cetățenie, pentru ca „să primească oportunitatea pentru autonomie".

Dintre toți vecinii Ucrainei, Polonia a fost cel mai vocal și activ susținator al Kievului în combaterea operațiunilor militare ale Rusiei. Varșovia a sprijinit armata ucraineană, a facilitat apropierea instituțională a Kievului de structurile europene și euroatlantice și este unul dintre cei mai fermi susținători ai sancțiunilor UE împotriva Moscovei. Polonia a acceptat să fie principala rută pentru armamentul pe care Occidentul îl livrează Ucrainei.

Iar președintele ucrainean Volodimir Zelensky a promis omologului său polonez Andrzej Duda pentru cetățenii polonezi din Ucraina aceleași drepturi pe care le au în prezent refugiații ucraineni în Polonia.

Statul polonez a insistat ca UE și NATO să ofere Ucrainei arme grele. Și același Sikorski a cerut ca în Polonia să fie amplasat armament nuclear.

Polonia ar avea de gând să preia controlul asupra „teritoriilor sale istorice” din Ucraina, folosindu-se de slăbirea statului ucrainean, afirmă șeful spionajului rus, Serghei Narîșkin.

El a explicat că Polonia încearca sa repete „afacerea” istorică pentru după Primul Război Mondial când Occidentul colectiv, reprezentat de Antantă, a permis Varșoviei să ocupe o parte din Ucraina pentru a o apăra de „pericolul bolșevic” și apoi să includă aceste teritorii în componența statului polonez.

Prima etapă de „reunificare” va fi apariția armatei poloneze vestul Ucrainei pentru „apărarea de agresiunea rusă”.

Polonezii, a spus Narîșkin, caută acum membri ai elitei ucrainene care să colaboreze cu Varșovia la acest plan. Varșovia crede că acest pas va determina inevitabila destrămare a Ucrainei, iar Polonia va rămâne cu teritoriile ocupate de „pacificatori”.

Lideri de la Moscova, începând cu președintele Putin, declară că și Romania ar putea să revendice teritorii ucrainene, de fapt care le aparțin de drept (dar Moscova nu o spune).

Bucureștiul deocamdată tace. Să zicem că nu e rău. Dar va trebui să se pronunțe, hotărât și temeinic argumentat când va fi momentul. Moment pentru care trebuie să fie de pe acum pregătit.