După capitolul femeii care tămâiază mormântul celui adormit timp de 40 de zile și care impune o taxă obligatorie, probabil voi aduce un șoc nou. Un prieten de familie mi-a povestit ceea ce a pățit anul trecut și apoi mi-a adresat întrebarea din descriere. Așa după cum bine știți există această tradiție ca la un an după botez să se taie moțul în cazul băieților și să se rupă turta în cazul fetelor.

 

Cu această ocazie membrii familiei se întâlnesc, petrec se simt bine și ....de ce nu ...are loc și o cheltuială. Acest obicei nu are nici un temei în canoanele Bisericii Ortodoxe. Tăierea moțului sau ruperea turtei este un simplu obicei pe care oamenii îl țin din tradiție. Din păcate acest obicei tinde să se ducă spre o zonă de profeție mincinoasă. Se presupune că destinul copilului poate fi influențat de ceea ce alege de pe o anumită tăviță. Ei bine, aici biserica are un cuvânt de spus. Biserica nu încurajează superstițiile, profețiile mincinoase, ghicitul în cărți, cafele, pietre, stele, palme, fire de păr, portofel și în ce o mai fi .

În rânduiala Bisericii Ortodoxe tunderea unei persoane se face ca jertfa și schimbare. Tunderea părului semnifică o nouă renaștere, renaștere ce este oferită oricui, indiferent dacă este de parte bărbătească sau de parte femeiască. De aceea, în cadrul Sfintei Taine a Botezului, tunderea părului se face atât la pruncii de parte bărbătească cât și la pruncii de parte femeiască, tocmai pentru a se arăta că toți sunt moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, fiind curățați de păcatul strămoșesc și îmbracă haină luminoasă, firea fiind restaurată. Tot la Sfânta Taină a Botezului se cântă "Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat". Pe când la obiceiul tăierii moțului, se taie moțul doar la băieți, în timp ce la fete se rupe turta iar aici se face o diferență între cei doi. În Biserica Ortodoxă, tunderea părului se face doar în anumite slujbe speciale, mai ales când vine vorba de lepădarea omului cel vechi și nașterea omului cel nou. Tunderea părului se face la Sfânta Taină a Botezului, la Sfânta Taină a Hirotoniei, la Rânduiala Tunderii Rasoforului și la Slujba Călugăriei.

Cum orice se poate vinde în ziua de astăzi, așa au apărut și tot felul de strategii de marketing pentru tăierea moțului sau ruperea turtei. Unii chiar dau petreceri în toată regula, exact ca la nuntă sau botez. Sigur că petrecerea în sine nu este păcat dar sunt persoane care dau aceste petreceri în post pentru că atunci copilul împlinește un an. Iar aici nu mai putem spune că "nu are nimic". Dar tocmai că acest obicei al tăierii moțului nu ține de biserică, unii nici nu mai țin cont dacă este post sau nu. Pe lângă aceste petreceri, tot la cheltuială intră și trusele pentru tăviță, cadourile personalizate și ursitoarele. Din dorința de documentare, am căutat acum oferte pentru ursitoare. Bineînțeles, ofertele sunt în funcție de buget și tema petreceri. De la pachetul simplu "Patru ursitoare dintre care o Zână cântă la vioară - durată 10-15 min" până la "Patru ursitoare dintre care o Zână cântă la vioară, Dans țigănesc, Dans arăbesc, picturi profesionale pe față și pe corp, baloane modelate - durată 50-60 de min". Dacă la primul pachet nu m-a mirat nimic, deja până am ajuns la final, parcă, parcă mai aveam să văd și "Dans la bară" sau "Dans provocator ". Acum sunt convins că acel copil de un an își va aminti de acel dans arăbesc toată viața lui. 

Rolul nașului de botez este acela de părinte duhovnicesc al celui botezat. El nu trebuie să poarte această povară a obiceiurilor, ci el trebuie să se îngrijească strict de sufletul celui pe care l-a botezat. Ca orice părinte, el trebuie să își hrănească duhovnicește finul, să îi poarte de grijă, să îl ajute cu un sfat, cu o vorbă bună, să îi îndrume pașii pe calea credinței și spre Împărăția lui Dumnezeu.

Așadar acest obicei al tunderii moțului (ruperea turtei la fete) nu are un fundament religios și nici nu este obligatoriu dar mai ales nu este necesar. Aceste obiceiuri sunt lipsite de semnificații duhovnicești pentru viața copilului. Viața unui copil nu este influențat de destin sau de ceea ce alege involuntar obiecte de pe o tavă. Baza vieții a unui om este Dumnezeu, dragostea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru om iar în același timp important este ca omul să fie cât mai apropiat de Dumnezeu prin rugăciune. Degeaba ar avea cineva moțul tăiat dacă ar fi lipsit de harul lui Dumnezeu.