Noul program de austeritate asumat de guvernul Bolajan mută efortul ajustărilor fiscale pe spatele celor mulți, protejându-și în continuare clientela din interior și rentele stăpânilor de afară. 

România a ajuns la un deficit de peste 9% din PIB anul trecut pentru că s-a bazat exclusiv pe consum ca motor de creștere economică, iar când consumul a început să gâfâie, a plusat cu salarii majorate în speranța că economia va porni încă o dată, compensând și sumele secretizate care pleacă spre Ucraina și Moldova. Faptul că deficitul bugetar este acompaniat de deficite comparabile procentual de cont curent și comercial arată că ajustările ar trebui să vizeze, în primul rând, cererea.

Creșterea TVA este o măsură de comprimare a cererii, impozitul progresiv de asemenea, la fel impozitul majorat pe proprietate, cu „bonus” pentru proprietăți de lux sau multiple. Toate astea acompaniate de taxarea cifrei de afaceri a multinaționalelor care fac optimizări fiscale pe bandă rulantă, tăierea alocațiilor către Ucraina și Moldova etc. Nu vom avea insa TVA crescuta, doar anularea unor exceptii, sa nu isi incalce cuvantul Presedintele. 

Vor fi concedieri în sectorul bugetar, ajuns la 1,3 milioane de persoane, dar nu și din zona serviciilor, unde suntem fruntași în Europa atât în ceea ce privește cheltuielile cu personalul, cât și numărul acestora. Vor fi tăieri de sporuri la bugetari, dar nu și tăieri de alocații pentru partidele politice (de ce ar mai avea nevoie de bani cu care să cumpere media în afara anilor electorali?) ori tăierea alocațiilor către ONG-uri (să doneze doar din bani personali cei care vor să le sprijine, nu din banii datorați statului).

Ce mai avem până acum? Creșterea impozitului pe dividende. Va afecta tot companiile naționale, care nu se pricep să își scoată profitul sub forma consultanței intra-grup; multinaționalele îl vor evita. Impozitarea profitului bancilor, printre putinele masuri care nu loveste preponderent in marea masa a romanilor. 

Aplicarea de CASS pe pensiile mai mari de 4.000 lei. Pensiile speciale ies puțin șifonate, dar nimic pe partea salariilor nesimțite din ministere, BNR, ASF etc. Se vorbește de CASS pe concedii, și aici se lovește în bolnavii de cancer care pot sta 6 luni în concediu când sunt în tratament. Similar, alocațiile copiilor vor fi ajustate, de parcă erau umflate nevoie mare.

Cresterea normelor didactice, masura ce pregateste reducerile de personal in invatamant. 

Și nici nu apucă Bolojan să anunțe apocaliptic că vin vremuri grele și trebuie să strângem cureaua ca să salvăm țara, că guvernul își și pune semnătura pe un contract în valoare de 2 miliarde de euro cu francezii de la Mistral — că doar de-aia suntem colonia bună la toate. Nici nu sunt convins că toate ajustările anunțate zilele astea adunate dau împreună 2 miliarde de euro; ar fi de râsul-plânsul să reprezinte mai puțin.

Dacă tot suntem țara care s-a bazat exclusiv pe consum și importuri, poate n-ar fi fost rău să avem și o ajustare mai semnificativă a cursului de schimb pentru a da o gură de aer exportatorilor (Ungaria, Cehia, Polonia au excedente comerciale) și a tempera suplimentar consumul. Dar, cum stăpânii trebuie să își poată încasa rentele la un curs decent, pentru a nu pierde nimic când leii sunt schimbați în euro și expediați la compania-mamă, BNR a reușit să calmeze repede cererea de euro de dinainte de alegeri (cu prețul a câtorva miliarde de euro din rezerve și al creșterii dobânzii la lei).

Ce urmează? Tot ce e mai bine pentru români — dar nu pentru toți. Pentru cei care contează pentru oligarhia cocoțată la butoane, adică pentru electoratul pro-european și progresist, cel mai bine reprezentat de USR-ul care tinde să devină coloana vertebrală a noii guvernări (bugetari de lux, servicii, ONG-uri care livrează ideologie, corporatiști, elitiști din zona umanistă etc.). 

Pentru restul, strângerea curelei, „Slavă Ucraina!” și „Vive la France!”, dar contra cost.