ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


A douăzeci și una zi de război. A treia săptămână de război se încheie astăzi. Să ne amintim, în 1939, Polonia a căzut în mai puțin de trei săptămâni, după ce URSS a invadat-o de la est. În 1940, Franța a căzut în șase săptămâni. Și exemplele ar putea urma.

La Kiev, rusii continuă să facă mici progrese întâmpinând rezistență serioasa, nu vor putea înconjura orașul în următoarele zile. Cernikov este asediat și bombardat, la fel ca și Sumy și Harkov, dar aici ucrainenii au desfășurat niște contraatacuri locale care i-au dat pe ruși înapoi în unele localități, extinzând perimetrul defensiv. Problema cea mai acută pentru ucraineni este situația din Mariupol și, imediat la nord-est, în Donetsk. Am zis că Mariupolul este izolat de două săptămâni și luptă eroic, fără apă, electricitate, căldură etc. S-a ajuns la lupte în periferiile orașului, atât de la vest, cât și de la est. Nu știu cât va mai putea rezista, oricum este un miracol că a rezistat până acum. În Donetsk, se pare că ucrainenii au fost încercuiți, nu au cum să scape, pot încerca să forțeze spre Mariupol și să întărească rezistența de acolo, dar încă lupta să mențină perimetrul cât mai larg. Situația lor este destul de gravă. Cel mai grav este faptul că, în momentul în care va cădea Mariupolul, se vor elibera efective rusești importante care vor fi trimise în altă parte, în încercarea de a obține superioritatea necesară unui atac decisiv pe unul dintre fronturi.
Părerea mea este că aceste efective vor fi trimise spre Mikolayv pentru a forța trecerea Bugului, ori prin acest oraș (puțin probabil, este destul de bine întărit) ori printr-o învăluire pe la nord, așa cum au încercat rușii în mai multe rânduri fără succes. Și acestea să preseze spre Odessa, am spus și ieri că un desant de pe mare ar fi sinucidere curată fără o susținere importantă terestră, care ar pune în mișcare și pe transnistreni spre sud, către Odessa de care îi despart 60 km (cam cât de la București la Ploiești). Flota rusă ce a apărut în largul Odessei așteaptă căderea Mariupolului și masarea de forțe terestre spre Odessa? Foarte probabil, dar problema lor este că Mariupolul încă rezistă. Și cu cât rezistă mai mult, cu atât această mișcare va fi mai întârziată, iar flota rusă nu poate sta pe mare la infinit. Poate s-au cam grăbit în speranța că Mariupolul va cădea repede, dar, până acum, ucrainenii le-au cam dejucat planurile. Vom vedea care vor fi evoluțiile, dar dacă rușii decid debarcarea fără sprijin terestru, vor fi masacrați.

Am observat un trend (tendință, n.r.) care vine din partea unor oameni de bună credință, dar care nu cunosc realitățile din sistemul rusesc. Aceștia consideră că, confruntat cu pierderile imense din Ucraina, Putin va da înapoi. Nimic mai fals!

Purul adevăr este că liderilor ruși nu le pasă câtuși de puțin de viețile soldaților proprii pierdute în război. Așa a fost în decursul întregii istorii rusești, apoi sovietice, iar din nou rusești. Câteva exemple: marea bătălie de la Stalingrad, marea victorie de la Stalingrad, în care au fost scoși din luptă peste trei sute de mii de militari germani și români, a fost obținută cu prețul a peste un milion de militari ruși. În primul război mondial, pierderile rusești au fost imense, nu cred că vor putea fi cuantificate vreodată. Veteranii de război români povesteau cum rușii atacau în valuri, fără să țină cont de pierderi, trăgeau în ei cu tot armamentul și ei tot veneau ca o maree, lăsau mormane de cadavre, dar mergeau înainte călcând peste cadavrele celor căzuți. Comandanților nu le păsa de viețile soldaților, era ceva normal în armata rusă/sovietică.

Să nu credeți că lucrurile s-au schimbat, aceasta atitudine de nepăsare față de viețile propriilor soldați s-a păstrat și în continuare în Rusia. Când s-a scufundat submarinul Kursk în 2000, și rusii nu au acceptat ajutor internațional pentru recuperarea lui la timp pentru a salva niște vieți (deși, o săptămână mai târziu, tot norvegienii l-au recuperat), un amiral răspundea unei întrebări de presă, care spunea că, totuși, au murit 118 ruși. Răspunsul cinic a fost: Nu-i nimic, femeile noastre vor face alții! Cam asta este atitudinea din armata rusă.

În acest sens, pot spune că Putin va putea băga în Ucraina încă o sută de mii de oameni (dacă are de unde să îi strângă) și nu îi va păsa dacă vor muri zece mii, cincizeci de mii sau o sută de mii. Fiindcă asta este optica și atitudinea liderilor ruși față de propriul popor. Asa a fost întotdeauna în istoria Rusiei, nu s-a schimbat nimic.

Spre comparație, în 1993, în Mogadishu, Somalia, americanii au pierdut 19 oameni, iar somalezii, aproape o mie. SUA a considerat pierderile prea mari și a retras trupele de acolo, lăsându-i pe somalezi să se bată între ei, ceea ce fac și astăzi. E o diferență, statele vestice pun preț pe drepturile omului și pe viata oamenilor, Rusiei nu îi pasă de viața fiilor săi.

De aici merg mai departe, Putin nu va da înapoi, va merge tot mai departe și va aduce mult mai multe trupe pe care le va băga în abatorul din Ucraina. Nu îi pasă, el vrea o victorie cât de mică acolo ca sa nu își pericliteze poziția acasă, fiindcă știe că dacă va fi înfrânt, mâine va fi detronat sau eliminat, iar el nu poate concepe asta.

Eliminarea lui din interior încă este puțin probabilă, și-a creat un sistem intern de securitate infailibil, practic nimeni nu știe unde este astăzi Putin.

Rămâne posibilitatea actuală, de stalemate, (am vorbit ieri despre asta) sau continuarea unui război de uzură, care nu face bine niciuneia dintre parți. Să fim bine înțeleși, și ucrainenii sunt la capătul puterilor, iar rușii caută să aducă tot mai multe forțe în teren pentru a forța o victorie. Și le vor tot aduce, indiferent câte victime vor provoca ucrainenii, fiindcă în interiorul Rusiei nu este încă posibilă o schimbare prin revoltă. Din păcate, vor mai trebui să moară mulți soldați ruși pentru asta.

De aceea rămâne doar calea diplomației pentru a ajunge la un compromis care să salveze vieți ucrainene, mai ales dintre civilii bombardați cu cruzime. Or, pentru o ieșire diplomatică, va trebui să i se ofere lui Putin o cale de ieșire din situația în care singur s-a băgat ca boul în gard. O ieșire prin care să iasă cu fața curată pe plan intern, în sensul să poată să vândă rușilor săi ideea unei victorii, chiar dacă obținută cu zeci de mii de victime. Aici trebuie negociat, și cred ca pe asta se concentrează negocierile ruso-ucrainene.

Unui inamic împresurat trebuie să-i lași o ieșire - Sun Tzu.

Și lui Putin îi trebuie o ieșire, și cred că asta se va negocia în curând. Toată omenirea îl vrea pe Putin în fața Tribunalului Penal Internațional (TPI) sp răspundă pentru crimele sale de război, dar pot duce ucrainenii povara unui război îndelungat? Nu cred. Va trebui aleasă calea de mijloc, o soluție diplomatică prin care Putin să iasă cu fața curată pe plan intern, să își poată clama victoria pentru ai săi (70% sunt de acord cu politica sa) și să își retragă trupele din Ucraina.

Putin nu va cădea în următoarea lună, în cazul unei astfel de soluții, dar va cădea într-un an, maxim doi, când sancțiunile menținute îi vor înfometa populația. Fiindcă rusul de rând este responsabil direct de politica lui Putin, fiindcă i-a dat girul timp de 22 de ani să facă ceea ce a făcut. Aceasta este situația, rusul de rând, mujicul rus care are doar două probleme existențiale, să aibă sticla de vodcă asigurată și să știe că Rusia este o mare putere, trebuie să simtă din plin ceea ce înseamnă să te pui cu toată lumea, să declanșezi un război fiindcă idolul tău, Vladimir Putin, vrea asta. Trebuie să sufere la buzunar și la stomăcel, va lua ceva timp, dar, mai apoi, se va ridica și își va cere drepturile. Veți zice că e o cruzime pentru bietul rus de rând, dar nu este o cruzime ceea ce face Putin în Crimeea împotriva civililor ucraineni. Iar rusul de rând, care a acceptat ascensiunea lui Putin, ba chiar l-a aplaudat și adulat, va trebui să sufere și el consecința alegerii sale. Oricum, este mult prea puțin față de ceea ce suferă ucrainenii de rând în aceste momente.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews