A opta zi de razboi. Se pare ca ambele parti au folosit ultimele ore pentru a se grupa si consolida, desi au mai fost lupte grele, dar nu cu aceeasi intensitate. Mariupolul inca rezista, dar situatia apararii se agraveaza, putand deveni critica.

Prima victorie ruseasca importanta a avut loc acum prin cucerirea orasului Kherson, de aici incolo rusii pot dezvolta ofensiva spre vest, spre Odessa pe uscat, pe litoral. Dar mai au un obstacol pana acolo, Mikolaev, orasul de la gura Bugului, supus unui atac de testare in noaptea de 26/27 februarie, atac respins. Dar de data asta va fi un atac sustinut. O flota de nave rusesti plecate din Crimeea vor ataca de pe mare si vom putea asista la desant maritin si probabil si aerian. Armata din Transnistria se va pun in miscare si va ataca Odessa de la nord si de la vest (de la Tiraspol la Odessa sunt 60 de kilometri) pentru a lua orasul cat mai repede.

Rusii au trecut la faza a doua a ofensivei terestre inainte de incheierea primei faze (cucerirea Kievului, Harkovului si Mariupolului), semn ca Putin nu mai are rabdare si apararea ucraineana a fost mult mai puternica decat s-a asteptat.

Cum am spus, situatia Mariupolului, izolat, este foarte dificila.. Putin mai la nord-est, s-a dovedit ca atacul ucrainean in Donbass a fost unul diversionist, dar care a pus probleme rusilor, acestia fiind nevoiti sa se reorganizeze. Cu toate acestea, ei continua tragerile d eartilerie si lansarile de rachete care lovesc inclusiv tinte civile, nefiind lovituri de precizie.

Ma astept ca ucrainenii sa continue unele operatiuni ofensive limitate in est si sud-est pentru a-i tine ocupati pe rusi, in timp ce centrul de greutate al operatiunilor se va muta asupra Kievului. Kievul este inconjurat de la distanta din trei parti, de la nord, vest si est. Dinspre est, trupele ruse au avansat fara sa reuseasca cucerirea oraselor Cernihiv si Sumy, dar au trebuit sa lase aici trupe de asediu si de blocare, care nu vor putea fi folosite la asediul KIevului. Aparatorii capitalei au avut un succes tactic in oraselul Bucha (20 km nord de Kiev) unde au distrus o coloana blindata si au pastrat controlul asupra lui.

Cum spuneam, a fost un timp de respiro pentru ambele parti, dar cei mai avantajati de acesta sunt fara indoiala ucrainenii, mai ales prin prisma ajutoarelor in arme si munitii. Ca exemplu, trebuie mentionat ca ei au reusit s aprovoace mari pierderi fortelor blindate rusesti avand la dispozitie un total de 18 drone Bayraktar. Ei bine, turcii le-au livrat inca 200 ! Nu stim daca au ajuns, dar daca vor sti sa le foloseasca ca si pe celelalte, rusii vor fi pusi in mare dificultate. Mai mentionam si livrarile de sisteme de lansare Javelin si NCW si multe altele.

Un aspect, multi ma intreaba cum a fost posibil numarul mare de pierderi inregistrate de rusi in fata ucrainenilor, din moment ce ambele armate provin din aceeasi tulpina, cu doctrine si mod de lupta asemanatoare, pana la un moment dat. Aici e explicatia, pana la un moment dat. Fiindca din 2014 armata ucraineana beneficiaza de instruire superioara din partea unor excperti si instructori NATO, iar ceea ce vedem este ciocnirea intre doua sisteme total diferite de a duce genul de opratiuni numite generic LSCO (Large Scale Combat Operations) adica razboiul la scara larga, cu mari unitati (la nivel de divizii si brigazi), pe arii extinse, cu fronturi separate de distante apreciabile. Asa ceva Rusia nu a mai experimentat dupa incheierea Razboiului Rece, actiunile din Georgia si Siria fiind foarte reduse comparativ cu ce vedem astazi, in sensul ca Rusia, la nivel de LSCO nu a avansat prea mult fata de ww2.

In schimb, NATO a facut-o incepand cu anii 80 ai secolului trecut. La acea vreme, armatele celor doua blocuri militare stateau fata in fata gata sa se incaiere la cel mai mic semn. Principalul camp de lupta era in Germania, in ceea ce se numeste Campia nordica europeana, un spatiu plat, fara multe obstacole naturale de teren, propice manevrelor cu mari unitati de blindate. In analizele si simularile de razboi, NATO a inteles ca nu va putea face fata unui atac masiv al blocului sovietic, mult superior numeric la capitolul resursa umana si blindate, mai putin la aviatie. In cele mai optimsite scenarii, in cazul unui atac sovietic, precedat de desanturile Spetnatz asupra punctelor de comanda, in cel mai optimist scenariu, fortele NATO nu ar fi avut cum sa reziste decat in fata primului esalon, eventual al doilea, dar ar fi fost pulverizate de al treilea esalon, mult inainte de a putea veni intariri si armament de peste Atlantic. Vorba lui Napoleon: cantitatea este o calitate prin ea insasi.

Atunci au schimbat paradigma, ceea ce s-a numit in epoca RMA (Revolution in Military Affairs), revolutie in afacerile militare, rezultatul l-am vazut in Razboiul din Golf din 1991.

Printre aspectele esentiale care au fost reconsiderate, s-a cautat o solutie pentru ca trupa de infanterie sa poata rezista cu succes in fata unui atac masiv de blindate. Iar rezultatele au inceput sa apara, sub forma armamentului individual usor antitanc, plus masini cu blindaj usor, foarte rapide, care puteau angaja cu rachete tancurile inamice mult mai greoaie. In continua dezvoltare a conceptiei a aparut si racheta Javelin, des folosita si in cartile mele Cand armele vorbesc si Sange pe Nistru.

Iar ce vedem acum in Ucraina, prapadul facut de javelin, se datoreaza instructiei unor specialisti NATO care au pregatit armata ucraineana pentru confruntarea cu Rusia. Un infanterist inarmat cu un lansator portabil poate distruge cu usurinta un tanc inamic fara sa se expuna prea mult.

Cu asta revin la corul bocitoarelor care pe FB se plang ca nu avem armata. Fals, avem armata, dar ce tip de armata ati fi dorit sa avem? Una de 250000 de militari, adunati prin conscriptie si slab pregatiti, cati aveam pe vremea lui Ceausescu, care sa se comporte ca si cea a Rusiei? Suu una cum avem acum, de 70000 de militari profesionisti, dar care sunt pregatiti si la curent cu noile arme si tehnologii, fiindca asta fac ani de zile, nu cateva luni cat stau conscriptii in armata?