ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



De mai bine de o sută de ani susținem că noi am ținut spatele vestului, că i-am ținut pe turci la marginea Europei, că, în timp ce noi ne tăiam cu turcii prin mlaștini timp de sute de ani, vesticii construiau universități și se dezvoltau economic sub protecția asigurată de români și de alți estici. Este real, nu are rost să polemizăm cu asta. 

Dar astăzi suntem de partea cealaltă a istoriei. Ucrainenii se bat prin mlaștini cu rușii, iar noi suntem în ipostaza prin care i-am invidiat pe vestici timp de sute de ani. Atunci le-am reproșat vesticilor că nu ne-au susținut în lupta noastră seculară contra turcilor. Dar astăzi, când suntem de partea cealaltă a istoriei, ce facem să îi susținem pe ucrainenii care se taie prin mlaștini cu rușii?

Am organizat vreo cruciadă care să îi ajute pe ucraineni în lupta lor?  Așa cum ceream acum câteva sute de ani, să ne ajute contra turcilor? În legiunea străină care luptă în Ucraina sunt voluntari din 52 de state. Câți sunt români? Sau sunt români printre reprezentanții celor 52 de state? Nu știm, încă.

Ne văităm că, timp de sute de ani, vesticii ne-au lăsat singuri să ne batem cu turcii, sub protecția noastră ei și-au construit universități și catedrale și au cunoscut o dezvoltare care i-a adus acolo unde sunt acum.

Dar acum, la ora actuală, când ucrainenii ne țin spatele, ce facem noi? Cum ne dezvoltăm? M-aș fi așteptat ca guvernul nostru să iasă și să susțină agricultorii noștri cu credite sau altceva ca să suplinească dispariția a 45% din producția de grâu pentru U.E. Ar fi trebuit să iasă și să ofere credite pentru cultivarea fiecărui metru pătrat de pământ disponibil, fiindcă 45% din furnizorii de grâu au dispărut peste noapte. Mă refer aici la exporturile de grâu din Rusia și Ucraina. 

Nu este prima dată când s-au luat măsuri excepționale, în 1916, când România era redusă la nordul Moldovei, sufocat de refugiați și de prezența unui milion de trupe ruse, s-au luat măsuri serioase. Fiecare metru pătrat de pământ disponibil a fost cultivat, inclusiv straturile de flori din fața instituțiilor guvernamentale au fost transformate în straturi de zarzavat, tocmai pentru evitarea unei foamete, după cum menționează memoriile martorilor. 

Dar acum, ce facem? Avem o mulțime de terenuri în pârloagă, necultivate, iar guvernul, în loc să ia măsuri, stă și doarme. 

La fel cum stăteau și dormeau vesticii protejați de romanii și alții care țineau la distanță expansiunea otomană, plătind cu sânge și sudoare. 

Iar acum, când ne-am ajuns, suntem în NATO și UE, ne comportăm la fel față de cei care îi țin pe invadatori departe. De ce ne mirăm că vesticii au avut atitudinea pe care au avut-o timp de sute de ani, când noi procedăm la fel?