„Sunt știri încă neconfirmate conform cărora Mariupol ar fi fost înconjurat sau chiar ar fi căzut. Nu știm încă, dar faptul că a fost înconjurat este aproape sigur, poate nu este real, sper că nu, dar este foarte probabil. În acest caz, situația ucrainenilor la est devine problematică, riscă ca trupele lor ce sunt fixate în est, în Donbass, să fie învăluite, singura soluție este să fie evacuate spre vest, lăsând o bucată destul de mare din est rușilor. Harkovul este amenințat de această evoluție a frontului, piloanele de rezistență din est sunt pierdute, iar Harkovul riscă să fie încercuit în câteva zile. Mai poate rezista, în lupte de stradă, fiind al doilea oraș ca mărime al Ucrainei, Se poate încerca stabilirea unei linii defensive de la Harkov spre sud-vest, până la Nipru, undeva la nord de Zaporoje, sau chiar la Zaporoje dacă este recucerit printr-un contraatac rapid. Și această linie poate fi doar temporară, putând fi învăluită de pătrunderea rușilor de la nord de Harkov, dar suficientă pentru a evacua Harkovul până nu e prea târziu. Măsuri dureroase, dar necesare. Dar încă nu e prea târziu pentru a evita acest scenariu. Poate fi evitat în primul rand, daca Mariuoplul rezista, chiar incercuit. Daca rezista, si cu cat rezista mai mult, rusii nu vor avea suficiente resurse militare pentru a învălui forțele ucrainene din est, din fata Donbassului.

Și mai există o chestiune esențială, nu știu în ce măsură ucrainenii au prevăzut-o sau nu. Toate forțele aflate în conflict sunt desfășurate ca pe un semicerc, în interiorul semicercului sunt ucrainenii, în exterior, rușii, care presează în diferite puncte să străpungă semicercul. Ucrainenii manevrează pe linii interioare, rușii, pe linii exterioare. Avantajul celui de pe linii interioare este că are distanțe mai mici de acoperit pentru a sprijini punctele de rezistență, față de atacatorul care are distanțe mult mai lungi de acoperit, deci necesită o superioritate mare de forțe și tehnică de luptă. Coarda pe care se sprijină semicercul este râul Nipru. Întrebarea de bază, de strategie militară elementară, este dacă și unde și-au plasat ucrainenii rezervele. În mod normal, trebuie să fie dispuse undeva către centrul ariei sub formă de jumătate de cerc, de unde pot interveni la nevoie în orice direcție pentru un contraatac care să respingă inamicul în punctul în care dispozitivul defensiv cedează. Dacă ucrainenii au dispuse astfel de rezerve unde trebuie, printr-un contraatac rapid pot sparge încercuirea Mariupolului și să dea o grea lovitură rușilor. Repet, dacă există aceste rezerve și dacă sunt poziționate unde trebuie (în 1940 francezii pur și simplu nu le-au avut!). Și încă o condiție, restul frontului, celelalte puncte, Kiev, Harkov și altele de mai mică importanță (impropriu spus, deoarece toate sunt importante, dar nu atât de cunoscute) ca și Cernikov sau la nord de Zaporoje, plus Mikolaev, spre Odessa, să reziste.

Am mai spus că nu am încredere în negocierile dintre ruși și ucraineni, de fiecare dată rușii s-au folosit de acest răstimp să își consolideze forțele și să atace prin surprindere, ca în 1992 Osetia, 1993, Abhazia, 1992 Transinistria și multe altele. Ca dovadă, în timp ce la granița ucraineano-belarusă se discută, rusii își regrupau forțele pentru atac și au supus Kievul unor puternice bombardamente de artilerie. De nivelare, pentru a pregăti terenul unei ofensive devastatoare.

Să nu fiu rău înțeles, nu vreau să apar ca în povestea cu Petrică și lupul, deoarece de fiecare dată am zis că noaptea următoare va fi foarte dificilă, sau cea mai dificilă. De data asta, chiar așa este. Mă bazez pe regrupări, pe bombardamentele de artilerie, plus au mai apărut doi factori. Primul este declarația lui Zelenski, care spune că noaptea următoare este decisivă, iar omul știe ce spune, este acolo, în teren. A doua, declarațiile unor oficiali americani, care acum două zile spuneau că doar 50% din forțele rusești sunt în interiorul Ucrainei, iar astăzi au revenit că două treimi din forțele rusești grupate sunt în teritoriul Ucrainei. Deci, ofensivă decisivă. Mai mult de două treimi nu au cum să fie decât în cazuri disperate, mai este nevoie de logistică, mai sunt unități necombatante, de mentenanță, dar două treimi reprezintă concentrarea maximă de forțe rusești. Ofensivă decisivă.

Prin bombardarea nediscriminatorie a Kievului cu artileria, unde nu ai precizia necesară pentru a evita clădirile civile, Putin a arătat încă o dată, dacă mai era nevoie, că este un criminal de război fără scrupule, care ar face orice ca să evite căderea sa. Așa a făcut și în 1999-2002 în Groznâi, l-a tocat cu artileria, dar cui i-a păsat atunci, era un oraș rusesc, iar mărturiile erau prea puține, mijloacele de comunicare așijderea, să nu uităm că a fost acum 20 de ani. Putin nu va ceda, chiar dacă va duce după el încă mii de morți, chiar și civili. Ciudată idee, de a reuni poporul ucrainean cu cel rus, distrugându-l pe cel ucrainean. Sigur și-a pierdut rațiunea, cum crede că după atâtea victime, ucrainenii vor avea o părere pozitivă despre el.

Încă un ultim aspect. Văd că mulți se întreabă de unde și cum au ucrainenii o asemenea precizie în lovirea coloanelor blindate, cum reușesc să doboare avioane și elicoptere, de unde această siguranță și precizie. Este secretul lui Pollichinelle. De la NATO, toate informațiile le vin de la NATO. Adică nu numai muniția, armamentul de genul lansatoarelor Javelin sau dronele turcești Bayraktar, plus armamentul, muniția și echipamentele ce vin, inclusiv din România. Dar în primul rând informațiile. Cum? Culegerea de informații din spațiul și teritoriul NATO, nu numai prin sateliți, ci și în alte moduri. De exemplu, în nordul Botoșaniului a fost instalat un sistem radar Gap Filler pentru a monitoriza activitatea în spațiul aerian al Ucrainei. Avioanele militare zboară în permanență de-a lungul frontierelor NATO ale Ucrainei, inclusiv la noi, deasupra Maramureșului și Bucovinei, dar nu sunt doar F-16 cu rol de protecție a frontierei, ci și avioane AWACS de supraveghere și război electronic, cum ar fi EA18G Growler, de exemplu, care, de la o altitudine de 10-12.000 de metri, culeg date, le transmit mai departe către centrele noastre, care le diseminează, le interpretează și le folosește după cum consideră de cuviință. Iar, parte din ele, esențiale, ajung unde trebuie și provoacă ceea ce vedem. Ucrainenii nu trag în orb, trag pe niște coordonate precise care le parvin ca din întâmplare de la niște prieteni.

Să nu credeți că e marele secret militar pe care vi-l dezvălui eu aici, rușii știu asta, NATO știe că rușii știu, și toți se fac că nu se întâmplă nimic. Este reversul medaliei pentru Putin, în sensul că opt ani a susținut că rușii nu sunt în Donbass, că acolo sunt doar ucraineni care luptă împotriva regimului tiranic de la Kiev. Deși știa că nu e așa, NATO știa că nu e așa, iar Putin știa că NATO știe că nu e așa.