În ultimele doua zile situația ar putea fi caracterizata ca fiind staționară, ma refer ca nu sunt progrese semnificative pe niciunul dintre fronturi, luptele nu sunt de mare intensitate ca și acum o săptămână. Rușii încearcă să coaguleze o superioritate pentru un atac pentru o victorie de care au nevoie urgenta, dar nu prea au cum în condițiile actuale. ba dimpotrivă, mutarea de trupe în zona estica a Kievului, luate dintre cele ce asediau Cernighov, Sumy si Harkov au creat o fereastra de oportunitate pentru ucrainenii ce rezistau în aceste orașe, care au trecut la contraatac mărindu-și perimetrul defensiv și amenințând și mai mult coloanele ruse de aprovizionare. Rușii nu prea au soluții, pentru ofensivă au nevoie de trupe, armament și logistică, iar trupele și armamentul nu au de unde să le ia, pur și simplu.

Au încercat cu belarușii, Lukașenko ezită și am spus de ce acum trei zile, au cerut sirieni, Assad ezită și am spus de ce tot atunci, la fel cu problema celor din extremul orient, vezi Japonia care a cerut înapoi insulele Kurile. Judecând situația actuală, se pare că în următoarea fază ne îndreptăm spre un stalemate (termenul militar pentru impas în lb engleza). Revin la stalemate imediat.

Nu înseamnă că a fost liniște pe fronturi, rușii au bombardat violent orașele, din nou țintind și în populația civilă, încercând să frângă voința de luptă a ucrainenilor, dar asta de cele mai multe ori are efect exact invers. Nici Mariupolul nu a cedat, deși este izolat de mai bine de zece zile, luptele dându-se la periferiile estice ale orașului, dar punctele-cheie rămân încă în mâna ucrainenilor.

Astăzi a reapărut flota rusă în apropierea Odessei, are inclusiv nave de desant. Nu este încă clar ce intenții are, dar o debarcare direct la Odessa ar fi sinucidere curată. Orașul a fost întărit, plajele, minate, chiar și apele au fost minate. Fără un atac pe uscat (care ar trebui să vină dinspre est, dinspre Mikolayv și dinspre nord, din Transnistria) un desant maritim este sortit eșecului. 

Din mai multe motive, am să le enumăr, dar, înainte de asta aș vrea să amintesc că desantul maritim pe un țărm ostil este una din cele mai grele operațiuni militare cu putință, și rușii nu au cum să o facă. Unu, nu au superioritate aeriană zonală, doi, navele de desant sunt prea puține, pot duce în primul val doar maxim 600 de infanteriști și câteva tancuri, asta dacă toate navele de desant din întreaga flotă a Rusiei ar fi acolo, dar nu sunt. Primul val e deja carne de tun până vine al doilea. Trei, nu au superioritate în guri de foc asupra țărmului, în escortă sunt doar fregate și corvete, poate un distrugător, destinate luptei navale, anti-navă, ASW (antisubmarin) sau AAW (antiaerian). În sensul că armamentul lor principal sunt rachetele și grenadele antisubmarin, fiecare are câte un tun sau două de calibru mic sau mediu cu care nu pot trage foc de baraj pentru protejarea primului val. Și motive ar mai fi.

Singura posibilitatea ar fi o încercare de debarcare între MIkolayv și Odessa, să ia Mikolayvul din spate. Și asta este o idee proastă, din moment ce Mikolayvul a rezistat tuturor atacurilor terestre de la est și tuturor încercărilor de învăluire pe la nord, Bugul inferior fiind un obstacol important. Să presupunem că se face această debarcare, forța desantată va fi prinsă între două focuri, între trupele din Mikolayv și cele din Odessa. O debarcare la vest de Odessa este total exclusă, ar fi prea izolați și fără șanse, poate doar dacă coboară transnistrenii la ei, dar și împreună cu ei sunt o forță prea redusă. Deci, o debarcare fără ca grosul rușilor să fi trecut de Mikolayv este sortită eșecului.

Revin la stalemate. Dacă rușii nu atacă, și nu au cum fără o superioritate măcar relativă, și nici nu au cum să o obțină, ne îndreptăm spre un stalemate (impas), în care ambele tabere sunt față în față, fără ca una să aibă posibilitatea unei încercări de aripe pisica. Dar eu cred că asta îi favorizează pe ucraineni, care pot da atacuri locale măcinând trupele ruse fără posibilitatea de reaprovizionare. Atunci, în câteva zile, rușii vor negocia încetarea focului pe motive umanitare (știm că se negociază prin videoconferință) și vor folosi timpul câștigat (în care nu vor fi atacate coloanele de aprovizionare pe motiv de încetare a focului) să obțină o superioritate locală și vor ataca pe neașteptate înainte de expirarea termenului pentru încetarea focului, fiindcă așa au făcut și cu alte ocazii.

Se va vorbi de o înghețare a conflictului, pe modelul transnistrean, abhaz sau osetin. Nu este posibil, pe aliniamentele actuale, iar Rusia nu va ceda nici o palmă cucerită, nu le stă în caracter. Nu este posibil fiindcă Rusia nu are cum să mențină actualele poziții de forță pe termen mai lung, mă refer aici la luni, nu la ani. Costurile ar fi imense, și Rusia nu și le permite, pur și simplu. Una e înghețarea conflictului din Donbass, alta e înghețarea pe actualele poziții, 10% din teritoriul ucrainean și împărțite în patru direcții. Nici ucrainenii nu vor asta, amândouă taberele vor trece la atac când vor avea posibilitatea și ajung la o acumulare cantitativă de material militar și uman care să le asigure chiar și victorie relativă, nu neapărat decisivă.

Iar ucrainenii stau mai bine aici, cu ajutorul occidental care curge spre ei. Iar rușii stau foarte prost, ca dovadă că au ajuns să ceară ajutor de la partenerii chinezi, pe care îi considerau egali, ba chiar militar spuneau că le sunt superiori (a doua armată a lumii, nu?). Dificultățile logistice și de material le-am văzut, muniție expirată (am văzut rachete vechi care nu explodează), rații alimentare expirate din 2015 etc.