ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


MATEI, UN REPORTER

Bucurați-vă de viață și de marea sărbătoarea de azi! 

Nu citiți mai jos ca să nu vă stricați ziua. 

Eu nu pot, sunt furios, foarte furios!

Mi-a murit un prieten bun și fost coleg, azi dimineață. Cel care avea cancer și pentru care am cerut ajutorul. Dar nu cancerul l-a doborât, ci sistemul.

Clasic: a venit în spital pe picioarele lui pentru un tratament de rutină, după ce a luat o nosocomială tot în spital (clostridium difficilae). A sfârșit intubat și cu comă indusă la ATI. 

Nu zic la ce spital a fost, n-are rost. Unii medici încă sunt demni și corecți, nu merită blamul. 

Omul meu refuzase chimioterapia, făcea un tratament oncologic franțuzesc modern, să ne înțelegem. Își ducea boala pe picioare, avea un psihic foarte bun, a fost cu noi la grătar astă primăvară. Era un canceros în formă, ca să zic așa. 

Nu știu cine și de ce a decis să fie intubat și să i se inducă coma! Din asta ai șanse 0,01% ca să scapi. 

Așa s-a sfârșit viața lui Matei, unul dintre cei mai buni reporteri ai Radio Pro FM (și Uniplus, înainte). A fost mai mult decât coleg. Am fost rivali la știri în exclusivitate, am ajuns de la tachinare la ceartă și bătaie, după ce ne-am contrazis. 

Da, ne-am și bătut, fizic, de 2 ori, nu e nicio rușine. 

O dată chiar în redacție, pe care am devastat-o, încăierându-ne! Așa se făcea presa atunci, pasional, nu ca muierile de azi. Dar noi doi aveam aceleași valori și am rămas foarte buni prieteni, pe veci. Acum el va fi depus în loc de veci. 

La revedere, Matei, pe curând! Aveai un fel de fatalism în tine, când eram tineri, ca în prima poză!
Îți spun, prietene, că eu la ATI nu mă duc dacă voi fi bolnav! Declar aici că nu vreau și nu sunt de acord! Prefer să crăp acasă, orice ar însemna „acasă”. 

Mă uit la pozele cu tine și plâng. Ți-am promis că vin la tine, la curte, să fac un grătar de pește și n-am mai apucat. FMM de viață!