ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


Miercuri 22 septembrie 2021, președintele francez Emmanuel Macron a avut o convorbire la telefon cu președintele american Joe Biden în legătură cu criza submarinelor australiene. Cei doi au anunțat printr-un comunicat comun că vor să pună capăt crizei, desigur temporar, parțial, și că se vor întâlni în octombrie pentru a continua discuțiile. Excelentul ambasador francez la Washington, Philippe Étienne (fost ambasador al Franței la București în timpul marinarului nediplomatic Băsescu), se întoarce săptămâna viitoare la post. Cine nu era convins că Joe Biden este chiar președintele activ al SUA are acum, după catastrofala retragere a trupelor americane și NATO din Afgansitan, încă o dovadă de proporții istorice că Joe Biden conduce efectiv Administrația Biden.

Pierderea acestui „contract al secolului” poate fi decisivă pentru alegerile din aprilie 2022 din Franța. Cu atât mai mult cu cât „globalistul” Macron e atacat violent din toate părțile pentru lamentabila administrare a crizei Covid și a pașaportului vaccinal. După păcăleala pe care a reușit să le-o aplice anterior „vestelor galbene”. Manifestațiile anti-Macron sunt din nou săptămânale și acoperă masiv aproape toate orașele Franței. Atâta doar că nu se întrevede nici un contracandidat serios la orizont. Nici generalul Pierre de Villiers, fostul șef al Statului Major al Armatelor, și nici fratele acestuia, Philippe de Villiers, care a mai candidat la președinție, nu par încă hotărâți să candideze. Sau întârzie să-și anunțe candidatura. 

Povestea cu submarinele australiene e mai complicată decât o simplă reziliere de contract. Seamănă foarte bine cu un celebru banc de la Radio Erevan: „Un ascultător întreabă: Este adevărat că faimosul compozitor Haciaturian a primit lunea trecută în dar o Volgă albă pentru serviciile aduse URSS? Radio Erevan răspunde: Da, cu câteva mici corecții. Nu era luni, ci miercuri; nu era albă, ci era neagră; nu era vorba de o Volgă, ci de o bicicletă, care nu i s-a dat, ci i s-a furat.”

De fapt, execuția contractului franco-australian era prevăzută să înceapă doar peste un an. Relațiile dintre Australia și Franța nu au fost niciodată foarte bune, Australia fiind un fel de papagal al UK și SUA în relațiile cu Franța. Iar toți francezii știu că adversarul cel mai mare al Franței nu e Germania, ci Marea Britanie. Așa că e greu de înțeles de ce autoritățile franceze – președintele, prim-ministrul, ministrul Apărării și ministrul Afacerilor externe – s-au dus atât de departe într-un contract totuși fantezist. Care avea, probabil, rostul doar de a-i ajuta pe australieni în negocierile duble cu SUA și UK. Mai mult, presupusul contract de vânzare-cumpărare a unor submarine cu propulsie nucleară încheiat cu SUA și UK se transformă într-un contract de închiriere a unor submarine nucleare americane care va fi plătit scump de Australia. Interesul de a avea submarine nucleare la Perth, în Australia, e în primul rând al americanilor, pentru a declanșa războiul rece cu China. Britanicii vor numai să se bage și ei în seamă. 
„Guvernul Morrison are în vedere să închirieze pe termen scurt submarine cu propulsie nucleară de la Marea Britanie sau de la Statele Unite, dar Coaliția subliniază faptul că armele nucleare nu vor fi plasate în Australia. Ministrul de Finanțe, Simon Birmingham, și ministrul Apărării, Peter Dutton, au confirmat duminică în interviuri distincte că închirierea submarinelor de la aliații din AUKUS ar putea fi o soluție provizorie până când Australiei i se vor livra propriile submarine – potențial, în anii 2040. [...] Perth va fi astfel transformat, probabil, într-o bază adaptată staționării permanente a submarinelor nucleare americane. Acestea transportă arme nucleare. Navele „închiriate” sau cel puțin elementele lor de propulsie ar fi, evident, mereu echipate cu marinari americani sau britanici. Australienilor le e deja greu să-și păstreze echipajele submarinelor lor actuale. Puținul personal disponibil pentru navele „închiriate” nu va fi îndestulător pentru a le face să funcționeze. Australienii vor plăti deci scump pentru a avea privilegiul de a fi invitați la bordul submarinelor comandate, fără îndoială, de Statele Unite. Guvernul australian prevede, de asemenea, să achiziționeze de la Statele Unite un număr de rachete costisitoare și de arme cu bătaie lungă. Aceasta va permite o integrare mai profundă a efectivelor sale în planurile americane de război împotriva Chinei” („The fallout from the AUKUS deal”, moonofalabama.org, 20.09.2021).

Chiar dacă lucrurile nu sunt ce par a fi, NATO a primit o lovitură, probabil, mortală. În 9 septembrie 1965, Charles de Gaulle părăsise comandamentul militar integrat al NATO. Nicolas Sarkozy, considerat și el un „american”, a reintegrat Franța în NATO activ în 2009. Singura soluție onorabilă care le rămâne politicienilor francezi în fața propriei populații, jignită de americani, indignată, este să se retragă din NATO, ceea ce nu va face, bineînțeles, Emmanuel Macron pentru că el e perceput azi de majoritatea francezilor tot ca „american” sau, mă rog, „globalist”. La fel sunt la București „americani” sau „globaliști” USR Plus și Clotilde Armand sau Dacian Cioloș, care nici ei nu reprezintă în nici un caz o „expansiune” a Franței, ci doar a „globalismului” ascuns sub etichetă franceză.
Consecințele economice pentru Australia riscă însă să fie enorme. Principalul său partener comercial, China, va trece la sancțiuni dure. Să luăm un singur exemplu. China este cumpărătorul aproape exclusiv al minereului de fier australian, principalul produs de export al țării. China se reorientează deja spre Guineea, din Africa de Vest. Guineea deține cea mai mare rezervă mondială de minereu de fier de foarte bună calitate, la Simandou – 110 km de dealuri. China deține participații importante în minele din Guineea. Prețul minereului de fier australian a scăzut de la 230 de dolari/tonă în luna mai la 110 dolari. China și-a diminuat brutal producția de oțel. Exporturile australiene către China de cărbune, vin, orz și carne de vită au scăzut și ele semnificativ. După recenta semnare a tratatului AUKUS, relațiile Australiei cu China vor continua să se deterioreze. 

Prin decizia lui Joe Biden și Boris Johnson de a înlătura Franța din contractul submarinelor australiene, nu numai NATO, ci și UE au încasat o lovitură de mari proporții. Rămâne de văzut cum va reacționa Germania după alegerile de duminică 26 septembrie 2021. „Peter Ricketts, fost ambasador britanic în Franța, prezice că NATO va avea probleme [...] : „Cred că această decizie afectează, cu siguranță, încrederea francezilor în NATO și în aliații ei, și le întărește impresia că trebuie să militeze pentru o autonomie strategică europeană”, a declarat el Agenției France Presse. Cred că acest lucru îi face rău lui NATO, căci NATO se bazează pe încredere” (idem).

Deci, despre ce e vorba între așa-ziși aliați? Ca în bancul de la Radio Erevan, nu era o Volgă, ci o bicicletă, și nu i s-a dat, ci i s-a furat: „Pe ansamblu, nu văd nici un avantaj pentru Australia în această decizie. Și-atunci ce motivează această inițiativă? E vorba de șantaj. China e de departe primul partener comercial al Australiei. „Strategii” americani și australieni afirmă că submarinele sunt necesare pentru a apăra de China rutele comerciale maritime ale Australiei, al cărei principal partener comercial e... China. Un lucru care nu are nici un sens. Singura rațiune pentru care Australia s-a întors politic și militar contra Chinei este șantajul exercitat de Statele Unite” („To protect itself from US hostility Australia decides to buy US submarines”, moonofalabama.org, 16.09.2021). Se citează, de altfel, frecvent, în aceste zile și „accidentul” celor două Mistral franceze (nave de război, portelicoptere) care, la presiunea SUA, nu au mai fost livrate Rusiei în 2015, pe vremea lui François Hollande.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews