"Taină minunată și neobișnuită văd, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L, Îl mărim.”

E liniște aici. Viața își domolește pașii într-un ritm atemporal, dincolo de grijile cotidiene și de freamătul extern al orașului grăbit. Aici e liniște. Satul își păstrează identitatea, neschimbat, ascuns între dealuri și văi. Cerul limpede ca o lacrimă de rouă se revarsă peste micul ținut, într-o sinceră îmbrățisare de culori. Aerul curat și rece îți trezește simțurile adormite, îndreptându-ți mirarea spre orașul veșnic poluat și aglomerat, vitregit de aceste binecuvântări.

Mulți ar spune că satul românesc a murit subit, prins într-o capcană de timp, între comunism și democrație, dar nu! Satul e viu și își duce rădăcinile mai departe în istorie.

Mă plimbam cu aceste gânduri în minte pe drumul neasfaltat din fața căsuței noastre și ascultam tăcerea. E prea frumos și bine astăzi! Este Ajunul Crăciunului, iar în aer se simte atmosfera Sfintei Sărbători. Părinți și copii, cete de colindători, își încep călătoria misionară pe ulițele bătătorite, ducând vestea Nașterii Domnului de la o casă la alta. Hornurile caselor lasă dâre dense de fum în văzduhul înghețat, desenând figuri abstracte în depărtări. Dacă anii trecuți priveam cu tristețe apusul acestui obicei strămoșesc de a colinda asumat, înțelegând importanța și măreția acestei datini, acum mă bucur de renașterea sa.

Este, într-adevăr, o atmosferă de sărbătoare ce inundă fiecare casă! Beculețe, decorațiuni, brăduți împodobiți, nimic nu lipsește. Fiecare familie se pregătește meticulos pentru ziua de mâine, sarmalele sunt pe foc, iar cozonacii cresc mândri în cuptor. Totul trebuie să fie gata, bine pus la punct, fiindcă mâine se merge la Liturghie. Preotul îi așteaptă pe toți să participe la Sfânta Sărbătoare, motiv pentru care a programat slujba foarte devreme în ceasurile dimineții, ca să reducă absența masivă cauzată de vizitele programate între neamuri, mesele festive etc.

Cu toate acestea, dincolo de aspectele exterioare descrise mai sus, dincolo de atmosfera feerică, plăcută simțurilor omenești, se află o altă Realitate palpabilă, mult mai profundă și mai plină de însemnătate: este realitatea Nașterii Domnului. Hristos s-a întrupat și s-a făcut om pentru mântuirea noastră, venind în lume în chip smerit: născându-se din Fecioară, într-o peșteră săracă din Betleem. Mare și nemărginită este dragostea pe care Hristos ne-a arătat-o prin întruparea Sa!

Dar câți dintre noi mai suntem atenți la această mare Taină? Chiar și pentru noi, cei din biserică, deseori este dificil a aprofunda Nașterea Domnului. Suntem obișnuiți să ne ținem de rânduiala slujbelor, să participăm la fiecare Liturghie și chiar să ne împărtășim, să ne ducem copiii la biserică, să învățăm colinde...și totuși, de cele mai multe ori ne oprim în exterior, fără să înțelegem mai profund, pentru a trăi cu prezență și conștientizare. De ce oare? Fiindcă este greu să ne mai găsim liniștea, să oprim timpul în loc și să ne îndreptăm atenția spre interior, săpând în adâncul inimii. Am uitat să ne bucurăm duhovnicește de acest mare Praznic. Ne scapă adesea motivul bucuriei autentice și pare că am omis sensul Nașterii lui Hristos.

Suntem victimele unui consumerism înfricoșător care se dezlănțuie odată cu venirea lunii decembrie a fiecărui an. Fără îndoială, este perioada cea mai înfloritoare din punct de vedere al vânzărilor. Decorațiuni, jucării, muzică și culori atrăgătoare, toate încununate de reduceri ispititoare... Ne trag în mrejele lor fără măcar să realizăm. Ne angrenăm în cele exterioare și rămânem goi pe interior, uitând să ne pregătim sufletele pentru întâmpinarea Nașterii lui Hristos. Există mult zgomot în preajma Crăciunului, stimulii externi fiind cei care iau locul adevăratei sărbători.Vremurile pe care le trăim acum sunt periculoase și viclene totodată. Este foarte dificil să avem discernământ într-o mare de plăceri, fără să ne biruiască dorința de a încerca măcar puțin. Aici este o luptă nevăzută și e nevoie să avem inima trează mereu!

„Aceasta s-o știți când ajungeți la Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Mai înainte de toate să dați slavă mi­lostivirii și bunătății celei negrăite a Mântuitorului nos­tru Iisus Hristos și Preacuratei și Preasfintei Fecioa­re Maria, care a slujit la Nașterea Lui, că ne-a învrednicit pe toți să mai ajungem încă o dată Nașterea Domnului și să prăznuim înnoirea neamului omenesc prin taina ve­nirii cea în trup a lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!” - Sf. Părinte Cleopa Ilie

ActiveNews vă dorește pace în suflet, pe cât se poate, și La Mulți Ani! Să dea Domnul să ne mai vedem și la anul!