Împins de la spate de liderii europeni și în ciuda presiunilor lui Trump, Zelenski refuză orice concesii teritoriale și dorește prelungirea războiului.

Un editorial de publicația ucraineană Strana, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Maratonul negocierilor de ieri, sub forma întâlnirilor dintre Vladimir Zelenski și Donald Trump la Davos și dintre reprezentanții americani și Vladimir Putin la Moscova, a arătat că principalul punct de divergență – problema teritorială – rămâne nerezolvat, ceea ce blochează întregul proces de negocieri viitoare.

Este vorba despre cererea Rusiei de retragere a trupele ucrainene din întreg Donbasul ca o condiție pentru încetarea focului, cerere care, potrivit mass-media, este susținută de Trump.

Cu toate acestea, Zelenski o respinge. Ieri, el a confirmat personal că problema teritorială nu a fost încă rezolvată. Același lucru a afirmat și asistentul președintelui Federației Ruse, Iuri Ușakov, după negocierile de la Kremlin. El a declarat că, fără rezolvarea problemei teritoriale „în spiritul de la Ankorage”, o soluționare pașnică este imposibilă.

Cert este că, după cum scrie presa, problemele teritoriale vor fi discutate astăzi la întâlnirea trilaterală din Emiratele Arabe Unite de către reprezentanții Ucrainei, Statelor Unite și Rusiei. Dar nu este clar despre ce anume pot discuta acei oficiali, dacă Zelenski nu a luat o decizie politică.

Este adevărat că de mult timp circulă zvonuri că Washingtonul propune Kievului să se retragă din regiunea Donețk în schimbul unor „garanții de securitate de platină” după modelul articolului 5 al NATO.

Cu toate acestea, promisiunea are un efect slab asupra autorităților ucrainene, deoarece acestea consideră, pe bună dreptate, că Washingtonul nu își va asuma nicio garanție care ar implica participarea directă a SUA la război în cazul unei noi invazii a Rusiei.

Judecând după semnalele trimise, Trump nu este pregătit să ofere măcar garanții de sprijin trupelor europene, dacă acestea vor intra pe teritoriul Ucrainei. Cu atât mai mult cu cât Moscova se opune categoric unei astfel de variante.

Ceea ce înseamnă că Zelenski este gata să accepte garanții de securitate din partea SUA, dar nu vrea să retragă trupele din Donbass pentru ele.

Logica Kievului poate fi descrisă pe scurt astfel: partenerii susțin că armata Federației Ruse va cuceri oricum întreaga regiune Donețk; dar, la ritmul actual al ofensivei, această sarcină va trebui rezolvată în cel puțin un an.

Ce s-ar întâmpla, însă, dacă în acest an Rusia se va destrăma și se va prăbuși sub greutatea sancțiunilor și a pierderilor sau pur și simplu se va epuiza și nu va mai putea continua ofensiva, rămânând blocată undeva lângă Kramatorsk? Sau Moscova va fi nevoită să declare mobilizarea și în Rusia va izbucni o revoltă.

Ei bine, gândește Zelenski, dacă rușii vor cuceri întreaga regiune Donețk (mai precis, ruinele orașelor și satelor sale), atunci vom încheia un armistițiu pe linia frontului și vom declara aceasta ca pe o victorie. Dar nu vom ceda nimic Rusiei fără luptă, pentru că aceasta ar însemna capitularea și moartea politică pentru orice lider care ar semna astfel de acorduri.

Această logică este susținută de Europa, unde încă este populară convingerea că, cu cât războiul din Ucraina durează mai mult, cu atât mai bine, deoarece Putin nu va avea forța să atace țările europene.

Însă, odată cu intensificarea contradicțiilor cu SUA, aceste așteptări se pot schimba, deși deocamdată sunt predominante și din cauza lor europenii continuă să finanțeze Ucraina.

Kievul își poate schimba poziția și poate accepta să se retragă din Donbas numai cu câteva condiții:

- în cazul unei presiuni extrem de puternice – nu verbale, ci efective – din partea lui Trump;

- dacă Europa va decide că, în condițiile confruntării cu Trump, este necesar să se împace urgent cu Rusia și va exercita presiuni asupra Kievului, amenințând că, în caz contrar, va înceta finanțarea și alte forme de sprijin;

- dacă frontul se va prăbuși;

- dacă spatele frontului se va prăbuși din cauza unei întreruperi totale a energiei electrice.

În acest moment, niciuna dintre aceste condiții nu s-a îndeplinit, deși circulă constant zvonuri despre presiunea dură exercitată de Trump asupra lui Zelenski. Totuși, judecând după comportamentul acestuia din urmă, el nu primește nicio amenințare serioasă.

(Pentru comparație, putem da exemplul lunii martie a anului trecut, când, la mai puțin de o săptămână după încetarea sprijinului american, Zelenski și-a schimbat radical poziția și a acceptat încetarea războiului pe linia frontului, deși anterior numise acest lucru capitulare și ceruse revenirea la granițele din 1991 – așa cum numește acum capitulare retragerea trupelor din Donbas.)

Dar trebuie remarcat că nu toată elita ucraineană este de acord cu această abordare. Criticile la adresa ei nu sunt făcute publice, dar, pe fondul problemelor grave din sectorul energetic, sunt mai puternice decât înainte. Ecouri ale acestor sentimente se fac auzite deja și în mass-media occidentale.

Principalele argumente ale criticilor sunt următoarele:

- dacă se așteaptă prăbușirea frontului sau o pană de curent la nivel național, condițiile de pace se vor înrăutăți semnificativ;

- războiul de uzură riscă să epuizeze Ucraina mult mai repede decât Rusia, ceea ce poate avea consecințe fatale pentru statalitate;

- în plus, dacă rușii vor reuși să ajungă la granițele regiunii Donețk, nu există nicio garanție că vor fi de acord să încheie războiul pe linia frontului și nu vor avansa noi revendicări teritoriale.

Pentru Ucraina, continuarea războiului, în orice scenariu, înseamnă pierderi umane foarte mari, distrugerea de noi orașe și sate, pagube enorme pentru economie.

Și dacă Rusia se va confrunta brusc cu probleme grave, ar putea recurge la utilizarea armelor nucleare în Ucraina, ceea ce ar transforma o parte semnificativă a țării într-un teritoriu impropriu pentru locuire timp de sute de ani.

Iar dacă țările NATO vor intra în conflict, acest lucru va duce la un război nuclear mondial și la o catastrofă pentru întreaga umanitate.

Prin urmare, atâta timp cât frontul rezistă, are sens să se încheie pacea în condițiile propuse de Trump, adică să se cedeze Moscovei regiunea Donețk. Și să se încerce obținerea de la SUA a maximului pe care îl pot oferi.

Deocamdată, acest punct de vedere nu este predominant în rândul conducerii ucrainene. Totuși, comportamentul lui Trump și al Europei, situația de pe front și din spatele frontului pot schimba în orice moment acest echilibru.