ascultă articolul

Dosarul Flota, prezentare falsificată a Wikipedia România

Către Wikipedia România

From: Valerian Stan <vs@valerianstan.ro>
Sent: Monday, October 20, 2025 2:17 PM
To: 'Wikipedia' <wiki@wikimedia.org>
Subject: Dosarul Flota

Bună ziua,

Nu mi-ați răspuns la contestarea măsurii de ștergere a modificărilor pe care le-am făcut la Dosarul Flota. În schimb, ați operat un număr de modificări care, chiar dacă partial sunt corecte, nu rezolvă dezinformarea gravă cu privire la acest dosar.

Pe pagină există și la această dată mai multe inexactități privind situația de fapt și de drept din acest dosar. Pe website-ul meu se află publicat rechizitoriul Parchetului precum și o prezentare rezumativă a acestei cauze.

Vă precizez din nou, sunt cel care a deschis acest dosar in anul 1996 in calitate de sef al Departamentului de control al Guvernului – fapt reținut ca atare inclusiv în rechizitoriul Parchetului.

Cea mai serioasă dezinformare aflată și la această dată pe Wkipedia este aceea că prejudiciul stabilit de PNA/DNA prin expertiza din faza urmăririi penale, în cuantum de 324.514.683,80 de dolari (pe care Wikipedia i-a convertit din rațiuni neclare în 275 de milioane de euro) s-a dovedit ulterior a fi inexistent – și că, mai mult, vă citez: "De altfel, calculele expertizei [omiteți intenționat să spuneți care expertiză] susțin că, prin vinderea celor 16 nave, Statul Român nu doar că nu a ieșit în pierdere, dar evitând prin această vânzare cheltuielile de întreținere a navelor, a obținut un venit net de peste 17 milioane de dolari” (ați reconvertit în dolari). Așa că referitor la acest aspect esențial în discuție vă voi repeta ce v-am scris și la 9 octombrie: Această prezentare făcută de Wikipedia dosarului Flota ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns.

Vă mai fac foarte rezumativ și următoarele precizări în speranță că le veți avea în vedere pentru modificarea corelativă a prezentării actuale sau, eventual, le veți pune pe pagină ca atare:

Parchetul Național Anticorupție (PNA, ulterior DNA) a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu acest dosar la 10 august 2004 (iar la 20 decembrie 2004, Traian Băsecu își începe cele două mandate de președinte de câte 5 ani – până la 21 decembrie 2014). Cu Traian Băsescu la Cotroceni și cu Monica Macovei ca ministru al Justiției iar cu Daniel Morar și Laura Codruța Kovesi la conducerea DNA, dosarul avea să fie îngropat definitiv. Monica Macovei a fost impusă ca ministru al Justiției de președintele Băsescu, iar aceasta i-a desemnat pe cei doi, succesiv, la conducerea DNA. În cuprinsul materialului de pe website-ul meu poate fi văzut ghemul de vulnerabilități personale care i-a unit pe cei 4 și cum acesta a condus la îngroparea acestei megaescrocherii. Prin Sentința ICCJ nr 293 din 27.04.2005 (definitivă prin decizia nr 312 din 05.12.2005 a Completului de 9 judecători), această instanță a decis restituirea dosarului către DNA pentru „neregularitatea actului de sesizare” (a rechizitoriului), în sensul în care rechizitoriul nu fusese semnat de procurorul general al PNA/ DNA Ioan Amarie (întrucât s-ar fi aflat în concediu de odihnă), ci de către procurorul general adjunct, însă nu în numele procurorului general, cum s-ar fi impus prin lege, ci în numele său personal. Sub mandatul lui Băsescu și al celor trei amintiți, DNA nu a mai retrimis niciodată dosarul la instanța supremă (iar Wikipedia omite comple și aceste informații esențiale).

Cu privire la prejudiciul de peste 324 de milioane de dolari, pe care Wikipedia îl „convertește” în chip magic într-un câștig de 17 milioane de dolari după ce România a rămas fără flotă, trebuie spus că în toamna lui 2007, după doi ani de la preluarea puterii de către Băsescu și complicii lui, Monica Macovei, prin procurorii de la DNA, a făcut o așa zisă nouă expertiză, care să infirme expertiza pe care s-a întemeiat rechizitoriul și să-l absolve astfel de răspundere pe camaradul său politic. Din cuprinsul acestei expertize citez un singur paragraf: Rezultatul afacerii puse la cale de Traian Băsescu „nu a fost cel scontat (sic!) datorită în cea mai mare parte scăderii pieții navlurilor în perioada respectivă, concomitent cu creșterea imprevizibilă a prețului la combustibil, a taxelor portuare, a cheltuielilor cu reparațiile și dotările necesare” (fila 329). Or, chiar și dacă ar fi fost reale acele împrejurări, Traian Băsescu nu putea fi exonerat de marea sa răspundere, dat fiind șirul lung de abuzuri comise în pregătirea și punerea la punct la afacerii Flota – astfel cum din rechizitoriu rezultă în mod absolut indubitabil și pe care reprezentanții Wikipedia le ocultează falsificator. În plus, se impun făcute precizări și cu privire la conducerea Institutului Național de Expertize Criminalistice (INEC), instituție care a realizat așa zisa expertiză. Directorul adjunct al INEC, Cătălin Grigoraș, era fiul unui fost general de Securitate, și al SIE mai apoi (Corneliu Grigoraș, cum cel mai probabil a fost și Traian Băsescu, Șef de Agenție Navrom la Anvers, pe timpul lui Ceaușescu) și a fost numit la INEC, în 2006, de Monica Macovei (evident că Macovei pregătea în pași riguroși disculparea lui Băsescu). În campania electorală prezidențială din toamna - iarna lui 2004, „expertul” Cătălin Grigoraș fusese cel care, în numai câteva ore, a dat lui Băsescu așa zisul „aviz” prin care se pretindea că Băsescu nu lovise peste față un copil care îl contesta, cum văzuse cu ochii ei o țară întreagă.

Este inexactă mențiunea de pe Wikipedia că "Decizia de a vinde navele nu a fost a lui Băsescu, ci a acționarului majoritar Fondul Proprietății de Stat (FPS), care a urmat procedura legală prin AGA.” Or în realitate FPS "a vândut” în mod pur și simplu formal nave (pentru a da o aparență de legalitate gravelor abuzuri din perioada mandatului lui Traian Băsescu la Ministerul Transporturilor, fără întocmirea contractului de vânzare – cumpărare, mult ulterior încheierii activității infracționale a lui Traian Băsescu, din perioada 1991-1992, prin care statul român pierduse deja proprietatea a 15 nave și devenite "proprietate a companiilor de unică navă liberiene” (a se vedea pagina 83 a rechizitoriului). Practic FPS radia din evidențe nave care nu mai existau în proprietatea statului român – de aceea nici nu avea cum să întocmească contract de vânzare – cumpărare. "Mult ulterior” înseamnă în orice caz perioada guvernării Convenției Democrate din România, în care Traian Băsescu redevenise ministru al Trasporturilor (revenise la locul crimelor) iar președinte al FPS era Radu Sârbu, învinuit și el în dosar.

În sfârșit, se impune știut că la numai trei săptămâni după ce Traian Băsescu i-a predat mandatul de președinte lui Klaus Iohannis, mai exact la 12 ianuarie 2015, DNA, condus de Laura Codruța Kovesi, a dispus prin rezoluție clasarea dosarului Flota cu privire la fostul președinte.