ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



După cum a relatat ieri în premieră ActiveNews, plagiatorul Mircea Cărtărescu, fost propagandist la Securitate, a fost trântit ieri la Academie, pentru a doua oară, la un singur vot diferență, cel mai probabil votul lui Eminescu, patronul Academiei Române.

Ana Blandiana, membră corespondentă și fostă globe-trotteră comunistă, cunoscută în breasla scriitoricească, din motive care ne scapă, și drept „amanta lui Gogu Rădulescu”, mahărul NKVD-ist de la CC al PCR, a făcut o criză de isterie în plenul Academiei, insultând academicienii la grămadă, ceea ce, cu siguranță, a ajutat progenitura de propagandist comunist, recte Cărtărescu, să cadă mai repede pe treptele călcate odinioară de titanii culturii românești Nicolae Iorga, Octavian Goga sau Nichifor Crainic.

Alături de celebrul membru de Onoare al Academiei Române, marele grafician Eugen Mihaescu, care s-a exprimat public, prin intermediul presei, singurul membru plin al Academiei care s-a opus categoric mârșăviei de a fi murdărită memoria academicienilor Eminescu și Cioran prin aducerea sub aceeași cupolă a unui pornoipochimen scatofag literar ca Cărtărescu, detractor mărunt chiar al celor două genii naționale, a fost maestrul nonagenar Nicolae Breban. Apelul său, citit și distribuit academicienilor, a fost considerat de fosta poetesă de la „curtea lui Gogu de la Comana” drept „calomnios, violent și plin de ură”, după rețeta clasică de auto-victimizare practicată de foștii limbiști și pupători în cur ai regimului comunist deveniți peste noapte vajnici „anticomuniști”, ca Volodea Tismăneanu și Cristian Preda, ca să dăm doar două exemple la întâmplare dintre pupincuriștii peceriști, gedesiști și soroșiști.

Prezentăm în continuare extrase din insultele fostei propagandiste leniniste adresate academicienilor, gest care cu siguranță l-a ajutat copios pe colegul ei mai mărunt de propagandă, urmat de discursul care l-a pulverizat și neantizat pe plagiatorul Cărtărescu.

Ana Blandiana „cu inima zvâcnind de mândrie”

 „Înainte de toate, trebuie să vă mărturisesc că mă simt profund umilită de faptul că sunt obligată (obligată de mine însămi, de propria mea conștiință) să iau cuvântul în adunarea generală a Academiei Române împotriva unei asemenea revărsări de ură, de vulgaritate, de calomnie și obscurantism, care m-a întors în timp pe vremea revistei Săptămâna și a revistei România Mare”, s-a plâns halucinant Blandiana în urma discursului extrem de concis al lui Breban, pe care îl găsiți mai jos, spre cântărire.

„Acum însă nu este vorba de mine și ,oricât ar părea de ciudat, nu este vorba nici de Cărtărescu. Este vorba de Academia Română, de faptul că propunerea de a fi primit în Academie unul dintre cei mai cunoscuți  scriitori în viață, votat în unanimitate de secția de specialitate, a putut declanșa sub această cupolă un val de însemnătăți de o asemenea violență. Primit sau nu în Academie, Cărtărescu rămâne același scriitor, dar pata respingerii lui de pe imaginea Academiei, nu se va șterge.

Am luat cuvântul ca să mă adresez oamenilor de știință care ocupă majoritatea locurilor din această sală, savanților care nu au timp să citească romane de 1000 de pagini (chiar dacă sunt traduse în multe limbi și iau mari premii internaționale), așa cum nici eu adesea nu le citesc operele pentru că, în lipsa unei culturi științifice, nu le-aș înțelege. Dar asta nu m-a împiedicat să-i votez cu inima zvâcnind de mândrie pe când le numărau în cv-uri sutele de citări internaționale.”, a mai spus poetesa încercând să-i gâdile la mațul-inimii, cam ca cu aceeași mândrie revoluționară ca pe vremuri, cu „băieții șantieriști” și „vibratoarelor de pe Argeș”.

„Am luat cuvântul ca să vă conjur să nu vă lăsați manipulați de ură, invidie, frustrări toxice, care sunt tot atâtea arme de luptă împotriva valorii, să vă implor să nu mai așezați încă o pată, pe lângă atâtea altele de după 1948, pe obrazul Academiei Române.” 

„Slavă veșnică lui Lenin!”, mai lipsea să zică.

Iată, spre comparație, și „revărsările de ură, de vulgaritate, de calomnie și obscurantism”, „valul de violență”, „ură, invidie, frustrări toxice” ale lui Nicolae Breban. Scurtul discurs de mai jos, din care jumătate este de fapt un citat din Cărtărescu, a fost citit și distribuit în plenul Academiei Române, în ciuda opoziției lui Ioan Aurel Pop, sinecuristul de la conducerea ei:

Nicolae Breban: Un atac grosolan la Cioran

Unul dintre rolurile Academiei Române e să apere demnitatea valorilor culturii, literaturii și științei naționale consacrate în țara și în străinătate

„Reporter: În Solenoid, există această sectă care protestează împotriva morții și a tot ceea ce este rău în viață. Te-ai gândit la antinatalism și la principalul său susținător român, Emil Cioran, când ai scris despre ei?

Mircea Cărtărescu: Bineînțeles, am citit câteva cărți de Cioran când și-a publicat primele cărți în limba română. Dar nu-l prea iubesc din cauza trecutului său politic. Nu sunt total de acord cu ideile lui politice, care erau idei de dreapta, extremiste, fasciste. De aceea sunt suspicios față de tot ce a scris. A fost un foarte bun scriitor, înainte de a fi un foarte bun filosof, după părerea mea. Lucrările sale sunt absolut minunate ca piese ale experienței estetice, dar nu ale experiențelor politice sau ideologice. A fost un scriitor cinic. Era un fel de nou Schopenhauer, care era de fapt exact opusul a ceea ce susținea în filosofia sa – era un gurmand, un afemeiat sau, după cum spunem, „ardea lumânarea la ambele capete”. Este cam la fel cu Cioran. El era filosoful care vorbea tot timpul despre sinucidere, dar nu avea nicio intenție să se sinucidă el însuși, totul era pură fantezie.” (s.n.) (Sursa: 10.06.2022, interviu publicat și în engleză, și în olandeză la https://theuntranslated.wordpress.com/2022/10/06/mircea-cartarescus-interview-for-de-reactor-on-solenoid-mites-butterflies-kafka-untranslatability-censorship-a-paradise-in-ruins-and-his-latest-novel-theodoros/)

Acad. Nicolae Breban: „E atât de grosolan atacul dlui Cărtărescu la Cioran, încât ar fi ineficient dacă ar apărea într-o țară din cultura europeană. În plus, acest pasaj denotă o necunoaștere a marii filosofii moderne.

După atacurile incalificabile ale dlui Cărtărescu la adresa lui Eminescu, să ne mai mire că îl atacă și pe Cioran, acuzându-l de fascism și confundând Mișcarea Legionară cu fascismul italian și german (sau cu nazismul)?

Suntem uimiți că dl Cărtărescu (unul din liderii așa-zisei generații optzeci) nu face numai eroarea grosolană și nerușinată de a ataca unul din marii gânditori și poeți români, Eminescu, fondator al culturii moderne românești, ci și se încarcă de un ridicol formidabil prin acest atac la Cioran, atac care ne întristează pe toți.

Spre consternarea noastră, dl Cărtărescu atacă altundeva, cu o dezinvoltură profund provincială, și tema identității și specificului național roman – ceea ce este de neacceptat.

Unul dintre rolurile Academiei Române e să apere demnitatea valorilor culturii, literaturii și științei naționale consacrate în țara și în străinătate.”

Atât.

Aceste câteva cuvinte sunt „revărsările de ură, de vulgaritate, de calomnie și obscurantism”, „valul de violență”, „ură, invidie, frustrări toxice” din capul și gura urât îmbătrânitei Ana Blandiana.

Câteva cuvinte care au fost hotărâtoare la vot. Nu ne mirăm că și-a dorit să le suprime profesorul Ioan Aurel Pop, concurentul lui Klaus Iohannis la avere, cu milioane de euro îndesate prin buzunărelele costumașului lui strâmt, făcute probabil tot din meditații. Puterea cuvântului, a adevărul, a biruit însă. Și va birui întotdeauna.

În plus, așa cum îi spunea academicianul Eugen Mihăescu actualului președinte secretos, Academia Română nu este o lojă masonică. Și mai adăuga: „Noroc că valul libertății se apropie și-l va mătura.", atât pe el cât și pe toți cei de teapa lui.

Eminescu nu se lasă batjocorit!