ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Un fapt puțin cunoscut este că, în primul său mandat, administrația Trump a fost foarte aproape de a dobândi controlul asupra celei mai mari insule din lume.

O analiză realizat de Zero Hedge pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Premierul Groenlandei, Mute Egede, a declarat vineri că nu a vorbit cu Donald Trump despre interesul recent al președintelui ales de a cumpăra teritoriul controlat de Danemarca, dar că este „gata să discute”, deoarece „statu-quo-ul nu mai este o opțiune”.

Vorbind alături de prim-ministra daneză Mette Frederiksen, în cadrul unei conferințe de presă comune, Egede a subliniat nevoia de investiții în dezvoltarea resurselor, precum și a industriilor diversificate, pentru a reduce dependența de subvențiile daneze.

Egede a ținut să precizeze:

„Groenlanda este pentru groenlandezi. Noi nu vrem să fim danezi. Nu vrem să fim americani. Evident, vrem să fim groenlandezi.”

Pe de altă parte, Frederiksen spune că a cerut să discute cu Trump.

După ce a avut o întâlnire cu alți înalți oficiali danezi, pe această temă, ea le-a spus joi seara reporterilor:

„Am sugerat o discuție [cu Trump] și mă aștept ca aceasta să aibă loc.”

Ea a adăugat totuși că nu se așteaptă la nici o discuție înainte de învestirea lui Trump din 20 ianuarie.

Comentariile sale au venit la doar 48 de ore după ce Trump a refuzat să excludă folosirea forței militare sau economice pentru a obține controlul asupra Groenlandei.

Frederiksen a spus însă că nu există „nici un motiv să credem” că Trump intenționează să invadeze Groenlanda.

Pe de altă parte, ministrul danez al Apărării, Troels Lund Poulson, a recunoscut că Danemarca „a neglijat timp de mulți ani să facă investițiile necesare în nave și aeronave care să contribuie la monitorizarea regatului nostru, iar acum încercăm să facem ceva în această privință”.

Obsesia lui Trump pentru Groenlanda a propulsat cea mai mare insulă din lume într-o poziție de influență neașteptată.

Ceea ce, până în 2019, părea o ipoteză ridicolă, a dobândit o nouă relevanță, în contextul în care Groenlanda își dorește din ce în ce mai mult independența față de Danemarca.

Pe măsură ce Groenlanda se apropie de alegerile generale considerate cruciale, liderii săi se află în situația de a traversa un moment de rară influență – unul care plasează națiuni puternice una împotriva celeilalte, după cum relatează Bloomberg.

Potrivit unei declarații a guvernului groenlandez, acesta este „deschis unei cooperări sporite și constructive cu cei mai apropiați vecini ai noștri”, adăugând:

„Groenlanda așteaptă cu nerăbdare să discute cu SUA posibilitățile de cooperare în afaceri, dezvoltarea sectorului mineral al Groenlandei, inclusiv minereuri critice, și alte domenii relevante.”

Nici nu se putea o miză mai mare. Importanța geopolitică a Groenlandei, odată cu topirea vastului său strat de gheață, transformă insula într-un actor-cheie în securitatea globală și în extragerea resurselor.

Dincolo de rolul său de gazdă a unei baze militare americane, esențiale pentru detectarea rachetelor și supravegherea spațială, rezervele neexploatate de aur, diamante, uraniu și pământuri rare ale Groenlandei au făcut din aceasta un trofeu râvnit în competiția pentru controlul asupra minereurilor strategice.

Potrivit unor surse la curent cu această chestiune, echipa de tranziție a lui Trump a început să consulte experți din sectorul privat încă din noiembrie cu privire la potențialele afaceri în Groenlanda.

Printre ideile vehiculate se numără proiecte de exploatare a pământurilor rare și o nouă instalație hidroelectrică, ca o recunoaștere a potențialului de energie regenerabilă al insulei.

Aceste discuții, care nu au fost dezvăluite anterior, subliniază interesul tot mai mare al Washingtonului pentru regiunea arctică, ca o zonă tampon împotriva influenței chineze.

„Trump folosește în mod absolut presiunea Groenlandei pentru independență”, a declarat Jacob Kaarsbo, consilier independent pe probleme de securitate externă și fost analist-șef la Serviciul danez de Informații al Armatei. „Pot vedea cu ușurință un scenariu în care Groenlanda se îndepărtează de Danemarca după viitoarele alegeri.”

După cum am menționat joi, fondatorul Blackwater, Erik Price, a declarat într-un interviu recent că prima administrație a lui Trump a fost mai aproape decât se știa de obținerea unui acord revoluționar de a prelua controlul asupra Groenlandei.

„Cred că ce a propus Trump ultima oară, ultima administrație, a fost efectiv o împărțire 50%-50%, în care SUA ar prelua costurile generale, deoarece Danemarca cheltuiește zeci de miliarde de dolari pe an pentru poliția, securitatea și administrarea Groenlandei”, a declarat Prince.

El a adăugat:

„SUA ar prelua aceste costuri, dar apoi ar împărți practic veniturile din orice dezvoltare minieră sau energetică împreună cu Danemarca. Cred că este o afacere bună pentru Danemarca și o afacere bună pentru Statele Unite.”


Pentru Groenlanda, această atenție americană asupra ei – deși controversată – este o șansă.

Mișcarea de independență a insulei, alimentată de multă vreme de resentimentul față de trecutul colonial al Danemarcei, a luat amploare.

Dezvăluirile din 2022 despre medicii danezi care constrângeau adolescentele groenlandeze să participe la programe de control ale natalității în anii 1960 și 1970 au adâncit și mai mult nemulțumirile.

În prezent, numeroși groenlandezi arată cu degetul spre disparitățile actuale, inclusiv spre rapoartele de discriminare rasială de către danezi, pentru a justifica nevoia de autodeterminare.

Conform actualului cadru de guvernare, stabilit în 2009, Groenlanda dispune de autonomie în ceea ce privește afacerile interne, cum ar fi asistența medicală și educația, în vreme ce Danemarca păstrează controlul asupra politicii externe și de apărare.

Premierul Egede, care dorește să fie reales, a pledat pentru renunțarea la „lanțurile erei coloniale”, făcând apel la un viitor în care Groenlanda să își determine propriul destin.

Cu toate acestea, dependența economică rămâne călcâiul lui Ahile al Groenlandei. Subvenția actuală, de 600 de milioane de dolari, a Danemarcei susține serviciile cheie – de la sănătate la educație – într-o națiune al cărei PIB se situează în jurul a 2,4 miliarde de dolari.

Fără acest sprijin financiar, independența ar putea deveni nesustenabilă, cu excepția cazului în care noi parteneriate ar acoperi golul.

Aici intră în joc Statele Unite.

„Dacă vrei să ai controlul asupra Groenlandei sau să o apropii de SUA, trebuie să o faci oferindu-le mai mulți bani decât primesc în prezent de la Danemarca sub formă de subvenții”, a declarat Peter Viggo Jacobsen, profesor la Centrul de Studii de Război de la Universitatea Danemarca de Sud.

„Dacă Trump poate oferi poporului groenlandez un acord mai bun, îmi pot cu ușurință imagina că o majoritate a populație poate declara independența.”

O cale promițătoare pentru diversificarea economică constă în vastele rezerve de pământuri rare din Groenlanda – esențiale pentru dispozitivele electronice, de apărare și tehnologiile de energie verde.

Pe măsură ce SUA încearcă să își reducă independența de China în privința acestor minereuri, resursele neexploatate ale Groenlandei reprezintă o oportunitate pentru un parteneriat strategic.

Pe de altă parte, Danemarca a reacționat la de schimbarea de dinamică prin investiții fără precedent în infrastructura arctică.

La scurt timp după vizita surpriză a lui Donald Trump Jr. la Nuuk, săptămâna trecută, Copenhaga a promis finanțare pentru un nou proiect hidroenergetic.

Guvernul danez a lansat de asemenea modernizări în domeniul apărării, menite să consolideze prezența sa în Arctica, semnalând o reînnoire a angajamentului de dezvoltare a Groenlandei.

Simbolistica joacă și ea un rol. Danemarca și-a actualizat recent stema regală pentru a prezenta Groenlanda în mod proeminent și a introdus interpreți groenlandezi în ședințele parlamentare – toate acestea fiind măsuri care să aplaneze tensiunile în creștere.

În care Groenlanda ar opta pentru independență, un posibil model l-ar reprezenta libera asociere – un statut în care insula să funcționeze ca stat suveran, menținând în același timp legături economice cu o națiune parteneră, așa cum este cazul relațiilor dintre SUA și Insulele Marshall.

Un astfel de acord ar permite Groenlandei controlul asupra resurselor sale naturale, asigurând în același timp un sprijin financiar continuu pentru serviciile sale publice.

Cu toate acestea, drumul spre independență este plin de obstacole. Orice secesiune ar necesita negocieri prelungite între Copenhaga și Nuuk, culminând cu un referendum obligatoriu, care ar trebui ratificat atât de parlamentul groenlandez cât și de cel danez.