Intrarea în al doilea an de război a marcat și o răsturnare spectaculoasă a raportului de forțe de pe front ucrainean și a modului în care se desfășoară ostilitățile.

Citiți mai jos una dintre cele mai lucide și mai obiective analize despre Războiul din Ucraina, pe care expertul militar Daniel Davis a publicat-o în revista de specialitate 1945 și pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Încă de la începutul Războiului din Ucraina, una dintre temele favorite ale analiștilor occidentali a fost că armata rusă s-a comportat catastrofal și că forțele ucrainene au depășit toate așteptările.

Totuși, puțini par să fi remarcat că echilibrul pe câmpul de luptă s-a schimbat.

Fapte recente arată că tabăra rusă a efectuat îmbunătățiri tactice și operative care au un impact major pe frontul din Ucraina.

Este nevoie ca politcienii de la Washington să-și schimbe percepția în legătură cu direcția actuală în care evoluează războiul, pentru a se asigura că Statele Unite nu sunt luate pe nepregătite de evenimentele de pe câmpul de luptă – și că interesele noastre nu au de suferit.

Există suficiente dovezi solide în sprijinul afirmației că, în 2022, armata rusă s-a comportat mult mai rău și armata ucraineană mult mai bine decât era de așteptat.

Planul de luptă inițial al Rusiei a fost defectuos la nivel strategic, operațional și tactic.

Moscova a alocat o forță de invazie prea mică pentru sarcina pe care și-a propus-o. În plus, această forță a fost dispersată pe patru direcții de înaintare (ceea ce a făcut ca nici una să nu reușească) și nu a fost echipată pentru a susține un război lung.

Ucraina a fost mai bine pregătită pentru o invazie decât credeau mulți și a luat rapid măsuri impresionante pentru a stăvili înaintarea rusă, blocând fiecare din cele patru direcții și provocând pagube serioase invadatorilor.

Spre deosebire de erorile săvârșite de ruși, trupele lui Zelenski au performat la început bine la nivel strategic, operațional și tactic, astfel încât Rusia a fost constrânsă la o retragere majoră a celei mai mari părți a forțelor sale blindate din Kiev și Harkov, doar după o lună de la începutul războiului.

A fost o decizie strategică logică și rațională din partea Rusiei de a-și redesfășura forțele pentru a întări frontul din Donbas, în aprilie 2022.

Însă chiar și atunci, au început să apară numeroase dovezi că, din punct de vedere tactic, existau încă slăbiciuni grave în rândul forțelor ruse.

Cum a fost de exemplu faimoasa traversare din mai 2022 a râului Severski Donețk, când un întreg batalion rus a fost nimicit.

Totuși, nu toate știrile au fost proaste pentru Rusia: în iulie, forțele lui Putin au capturat un număr de localități cheie.

După ce și-a repoziționat forțele, Rusia a cucerit Mariupol, Liman, Popasna, Severodonețk și Lisihansk.

Însă, profitând de slăbiciunile operaționale persistente ale Rusiei, forțele ucrainene au declanșat două ofensive, dintre care una a luat total prin surprindere Rusia și a dus la recucerirea Limanului.

Cea dintâi ofensivă a avut loc în provincia Herson și a început prost pentru forțele ucrainene.

Însă, în vreme ce toată atenția Moscovei se concentra asupra Hersonului, Ucraina a declanșat un atac puternic spre nord, în apropiere de Harkov.

Conducătorii ruși au părut adormiți la volan: și-au concentrat întreaga atenție asupra Hersonului și au ignorat efectiv Hersonul, încercând să securizeze flancul lor nordic cu un număr derizoriu de rezerviști prost pregătiți.

Ucraina a profitat de această greșeală și a împins trupele ruse cu 100 de kilometri mai în spate, până la linia Svatavo-Kremena.

În timp ce se afla încă sub șocul acestui eșec, Rusia s-a confruntat cu o dilemă în orașul Herson: să poarte o bătălie defensivă sângeroasă în oraș sau să predea orașul fără luptă.

Rusia a ales a doua variantă.

În octombrie 2022, conducătorii ruși erau ridiculizați în Occident ca fiind grav afectați de cele două ofensive ucrainene, iar discuțiile despre o victorie ucraineană au luat amploare.

Fostul general al armatei americane, Ben Hodges, a afirmat chiar că Ucraina ar putea câștiga războiul „până la sfârșitul anului” 2022.

În noiembrie 2022, se putea spune că statul major rus a fost surclasat de statul major ucrainean.

Numeroși experți occidentali au tras concluzia că trupele și comandanții ruși au grave carențe și sunt incapabili de îmbunătățiri, iar Rusia va rămâne în această situație până la sfârșitul războiului.

Ceea ce mulți dintre acești analiști nu au luat în seamă este că Rusia are o capacitate mult mai mare de a purta un război, atât din punct de vedere material cât și uman.

Prin urmare, are și capacitatea de a absorbi pierderile enorme și de a rămâne puternică.

În plus, istoria Rusiei este plină de războaie începute catastrofal, cu pierderi masive, urmate de refaceri spectaculoase care au răsturnat tendința inițială.

Ucraina, în schimb, are mult mai puține resurse sau trupe, prin urmare marja sa de acțiune este mult mai mică.

În cursul celor 15 luni de război, Ucraina a purtat și a fost înfrântă în patru bătălii urbane importante împotriva Rusiei, suferind pierderi din ce în ce mai grave de la una la cealaltă: Severodonețk, Lisihansk, Soledar și recent Bahmut.

Când Rusia s-a confruntat cu lupte urbane – Kiev, Harkov, Herson – a ales să abandoneze orașele, stabilindu-și alte poziții defensive mai ușor de apărat.

Ucraina, în schimb, a ales să se bată pentru orașele ei mari. Rezultatele vorbesc de la sine.

Retrăgându-se din Kiev și Harkov în prima lună de război și din Herson în toamna trecută, Rusia și-a putut deplasa forțele pe poziții mai ușor de apărat, protejându-și personalul de luptele nimicitoare de pe teren urban.

De cealaltă parte, Ucraina a ales să se bată pentru orașele mari și a ajuns să piardă un număr uriașde vieți omenești. Dar și orașele respective.

Decizia comandanților ucraineni de a apăra Bahmutul până la sfârșitul lunii mai are implicații grave pentru viitorul războiului.

Încă din decembrie devenise clar că Ucraina nu va putea păstra Bahmutul. Odată ce trupele ruse au avansat pe flancuri în jurul orașului și au avut sub controlul tirurilor de artilerie drumurile care serveau la aprovizionarea garnizoanei, șansele ucrainenilor de a păstra orașul deveniseră aproape nule.

Ceea ce Ucraina putea și trebuia să facă era să fi urmat exemplul Rusiei de la Herson și să se retragă pe următoarea poziție defensivă pregătită, în apropiere de Kramatorsk sau Slaviansk.

Din aceste puncte, ucrainenii ar fi avut toate avantajele: ar fi avut poziții de luptă bine întărite, rază de foc nelimitată pentru a ataca trupele ruse venind din sens invers și căi de aprovizionare neîngrădite în spate.

Ar fi fost mult mai costisitor pentru Rusia să încerce să cucerească aceste poziții, decât să se lupte ochi în ochi cu ucrainenii în Bahmut.

Mai ales în condițiile în care rușii puteau aplica zilnic – și o făceau – lovituri grele pentru a împiedica aprovizionarea apărătorilor.

În consecință, Ucraina a înregistrat efectiv zeci de mii de morți și răniți și a pierdut cantități enorme de echipament și muniție în aceste patru bătălii urbane.

Pe baza unei superiorități a focului estimate de 10:1 în favoarea rușilor, Ucraina a suferit fără îndoială în aceste lupte pierderi mult mai mari decât Rusia.

Însă, chiar și dacă pierderile ar fi fost egale, Rusia are o populație incomparabil mai mare, care îi poate furniza mai mulți combatanți.

Are și o importantă capacitate industrială pentru a produce toată cantitatea de muniție de care are nevoie.

Altfel spus, spre deosebire de Rusia, Ucraina nu are nici personalul, nici capacitatea industrială pentru a-și înlocui luptătorii și echipamentele pierdute.

În plus, Rusia a învățat din numeroasele sale erori tactice și evenimentele arată că ea își ameliorează tactica dezvoltându-și în același timp capacitatea industrială.

Cu toate acestea, mai important decât penuria de muniție și de echipamente a Ucrainei este numărul de persoane antrenate și experimentate pe care l-a pierdut.

Mulți dintre acești militari și comandanți calificați pur și simplu nu pot fi înlocuiți în interval de câteva luni.

Ucraina se confruntă acum cu o dilemă uriașă: ar trebui să își folosească ultimele sale capacități ofensive într-o ultimă și disperată tentativă de a administra o rană gravă rușilor care se apără în teritoriile ocupate? Sau să păstreze își păstreze ultimele resurse pentru cazul în care Rusia declanșează propria sa ofensivă de vară?

Ambele variante prezintă riscuri serioase.

Eu personal estimez că nu există nici o cale probabilă pentru ca Ucraina să obțină o victorie militară. Continuarea luptei cu speranța unei victorii finale ar putea avea pentru Ucraina efectul pervers de a o face să piardă și mai multe teritorii decât în prezent.

Statele Unite trebuie să ia în considerare această realitate în următoarele săptămâni și luni.

Washingtonul a dat deja Ucrainei partea leului din toate ajutoarele militare și financiare, inclusiv un mare număr de blindate, artilerie și rachete dintre cele mai sofisticate.

Biden a autorizat inclusiv trimiterea de avioane F-16.

Statele Unite nu pot – și nici nu ar trebui – să trimită Ucrainei o cantitate egală de ajutoare în al doilea an de război, chiar dacă războiul se va prelungi.

Europa trebuie și ea să accepte să contribuie mai mult la orice fel de furnituri către Ucraina.

Doar Kievul poate decide dacă continuă să lupte sau să încerce să ajungă la un acord negociat cât mai bine posibil.

Însă, dincolo de pretențiile Kievului, Washingtonul este obligat să asigure securitatea țării noastre și a poporului nostru.

Pe lângă transferarea către statele europene a sprijinului fizic, aceasta înseamnă că Statele Unite trebuie să evite capcana de a accepta să confere orice fel de garanție Ucrainei.

Istoria este plină de exemple de acorduri încheiate în grabă pentru a pune capăt luptelor, dar care au pus bazele conflictelor următoare.

America nu trebuie să-și pună în pericol propria securitate acceptând orice forme de garanții de securitate.

Balanța războiului înclină spre Moscova, indiferent cât îi deranjează asta pe unii în Occident. Este o realitate evidentă.

Ceea ce Washingtonul trebuie să facă este să evite tentația de a-și mări implicarea în război susținând o variantă perdantă și să facă tot ce este nevoie pentru a pune capăt cât mai rapid acestui conflict, protejând la maximum securitatea noastră viitoare.

Ignorarea acestor realități ar putea expune Ucraina unor pierderi și mai mari și ar putea pune în pericol pe viitor propria noastră securitate.