Pîngărirea recentă a Bisericii din lemn în stil maramureșean din Titan m-a rănit adînc nu numai ca pe oricare român creștin ortodox; amintiri tinerești mă leagă de lăcașul de cult din cartierul unde am locuit din 1976 pînă în 1996. De aceea compun articolul de față.

Cunoscînd de prin 1988 pe pr. Adrian Niculcea în timpul navetei mele ca profesor de literatură și limbă română în satul Săbăreni al județului Giurgiu (ne remarcaserăm reciproc în deplasările zilnice cu metroul luat din stația „Leontin Sălăjan" – acum „Nicolae Grigorescu" – pentru a ajunge la autogara Militari, la cursa de Zurbaua, via Dragomirești Deal – localitatea unde părintele își avea pe-atunci parohia), am legat o prietenie ce-avea să dureze pînă după grozăvia de la Colectiv.

După 1990, în avîntul intelectual care mobilizase îndeosebi pe cei neangajați politic în regimul ce părea că agonizează, ideea revenirii urgente la sistemul valoric validat în perioada interbelică plutea în aer. Luînd în serios îndemnul pr. Adrian Niculcea de a mă gîndi la ceea ce așteptam de la Biserica Ortodoxă Română, ca profesor proaspăt înscris în Partidul Alianței Civice (o făcusem ca nemembru de partid comunist tot ca urmare a naivității multora ca mine care credeam aproape obsesiv în nevoia de schimbare autentică a societății românești!), i-am spus atunci și enumăr acum, ca minim program redresabil pentru o societate creștină și pentru orice parohie: reintroducerea / menținerea în Școală a predării Religiei; angajamentul social apăsat al clericilor și al laicatului creștin calificat în educația maselor cu sîrg spălate pe creier în cele peste patru decenii de comunism prăbușite asupră-ne după diabolicul plan al „marilor puteri" prin programe catehetice pe diferite niveluri de vîrstă; activități de ajutorare gratuită a enoriașilor în timpul aliturgic în diferite domenii, specifice pregătirii voluntarilor, precum: lecții particulare pentru elevi (limba română, limbi de circulație internațională – franceză, engleză, germană – matematică, chimie, fizică, muzică etc.), noțiuni IT și lucru pe calculator; consultații medicale, juridice etc.; pelerinaje; comercializare de cărți și CD-uri religioase fără vreun adaus (comision); alcătuirea unei biblioteci parohiale; invitarea periodică a unor personalități pentru conferințe / convorbiri lunare literar-filosofico-religioase; înființarea unor cenacluri pluridisciplinare și a unor publicații etc. Toate acestea erau condiționate, atunci, de schimbarea opticii comuniste că Biserica trebuie să stea retrasă între zidurile sale și să se ocupe numai de botezuri, de nunți și de parastase. Prioritară era construirea unor noi lăcașuri de cult îndeosebi în „cartierele muncitorești" ale marilor orașe.

De la generalități ca acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu, am putut trece curînd și la fapte. Personal, după învingerea grelelor demersuri birocratice de amplasare a noii biserici, apoi de punere în practică a ideii lui Horia Bernea de construire a unei biserici maramureșene, am atras personalități din AFDPR și fostul PAC, m-am angajat în activitatea de procurare de cărți de la Sihăstria, în înființarea unui cenaclu și a unei reviste, lăsînd pe seama colegilor profesori, medici și juriști celelalte preocupări necesare revigorării veritabile a vieții parohiale. Mulțumesc încă odată, pe această cale, părintelui Adrian Niculcea și celorlalți pionieri-ostenitori care mi-au prilejuit asemenea trăiri...

Eforturile acestea – toate depuse, de bună seamă, în timpul liber! – nu puteau să nu-mi graveze impresii de neșters legate de Biserica din lemn din Titan. Cum să rămîn, așadar, nepăsător dinaintea unui act incalificabil ca acela săvîrșit parcă înadins după seria de slujbe speciale, exorcizante, deschizînd Postul Mare?! Tare supărat a fost tartorul, de bună seamă, de vreme ce a uneltit blasfemia cu pricina!

Dacă, să zicem, cunoscîndu-l / cunoscîndu-i, m-aș duce și eu la casa mîzgălitorului / mîzgălitorilor să-i / să le schițez o Sfîntă Cruce pe ușă / uși, ori să-i / să le grafiez din Evanghelie pe geamuri și/sau pe ziduri cîteva cuvinte (de pildă: „Mergi înapoia Mea, satano!" – cf. Luca, 4, 8 – ori „N-au trebuință de doctor cei sănătoși, ci aceia bolnavi" – cf. Luca, 5, 31), ar contrabalansa oarecum veterotestamentar gestul, adică să simtă și el / ei puțin din amărăciunea mea și, desigur, a actualilor enoriași ai lăcașului...

Neputînd face aceasta, mă rog astfel:

Sfinților Mucenici Hrisant, Daria, Claudiu, Ilaria și Marian diaconul, a căror pomenire s-a făcut vineri 19 mărțișor 2021, în preajma momentelor sacrilegiului drăcesc, vă rog să mijlociți pe lîngă Domnul nostru Iisus Hristos rugîndu-L să-i / să le trimită îngeri povățuitori celui / celor care, pradă îndemnurilor diavolești, a / au grafiat necuviințe pe pereții și pe sticlele icoanelor sfîntului lăcaș maramureșean Pogorîrea Sfîntului Duh din cartierul bucureștean Titan. Mă rog pentru sănătatea mintală a făptuitorului / făptuitorilor și să-l / să-i aducă la vremea potrivită dinaintea duhovnicului spre mărturisirea păcatului săvîrșit.

Mă rog îndeosebi Ție, Sfinte Hrisant, care ai dovedit Dariei cu strălucitoare argumente că nu meritau adorare zeii cei păgîni de odinioară – precum nici aceia de astăzi venerați de slujitorii diavolului! –: luminează la fel și inimile celor care astăzi se dedică libertinajelor și anomaliilor pătimașe de tot felul! Totodată, deschide ochii cei întunecați de necredință ai conducătorilor noștri de astăzi, care, precum odinioară tribunul închinător la idoli Claudiu, prigonesc creștinii. La fel ca pe acela, Sfinte, prin puterea Dumnezeiască încredințîndu-l pînă la urmă care este Adevărul de credință și încreștinîndu-l cu toată casa lui dimpreună cu toți ostașii, mijlocește și încreștinarea celor ce ne conduc astăzi!

Așa cum și alți necredincioși de atunci, insuflați de Duhul Sfînt, ajunseseră a mărturisi cu glasuri înalte: „Credeți, popoarele Romei, că nu este alt Dumnezeu afară de Hristos!", primind cu bucurie prigoana și mucenicia, Sfîntă Mucenică Daria, roagă-te Sfintei Treimi să întoarcă de la întuneric la lumină atît pe cel / cei care a / au pîngărit Sfîntul Lăcaș din Titan în chiar vinerea pomenirii tale și a celorlalți creștini – Hrisant, Claudiu, Ilaria, diaconul Marian – cît și pe conducătorii pe care-i avem.

Către Tine, Hristoase, Fiule Unule Născut, mi-e nădejdea! Ajută, rogu-Te, puținătății credinței mele!

Slavă Tatălui, Fiului și Sfîntului Duh! Amin!

București, 20-21 mărțișor 2021