Ar fi putut fi o escapadă romantică în compania lui Nicușor Dan, Primar General al Capitalei, cel arătând exact ca O.J. Simpson în filmul „Un polițist cu explozie întârziată” (l-ați văzut, sper...) în scena aia când nu putea intra pe ușă  din pricina bogatei coafuri afro care se bloca, încăpățânată, între ușori, precum și a celui mai țanțos ministru al Mediului! Dar asta doar în intenție, deoarece, în realitate, n-a fost nimic romantic... bicicleta tânără, neînvățată dar aprigă, numai ce odată mi ți s-a-ncordat și mi ți l-a aruncat pe CEO din spinare, că prea nu putea să-l sufere! Nedeprinsă, sperioasă, delicată, săraca... însă cu memoria bună! Căci și-a amintit brusc cum în ianuarie 2017 arogantul său stăpân de astăzi făcea pe Sancho Panza pe lângă idealistul Don Klaus cel care, înțolit în canadiana lui roșie, de răsturnat guverne, se lupta cu Ordonanța 13 în stradă (de fapt, ca să fim drepți, nu prea știm în povestea asta cine e nobilul și cine e scutierul, din moment ce Raiffeisen Bank i-a plătit lui Klaus niște chirii boierești, timp de mai mulți ani, pentru un parter de casă veche, care nici nu-i aparținea fostului primar de Sibiu, așa cum nemiloasa instanță avea să stabilească mult mai târziu). 

Căci are și bicicleta opiniile ei cu privire la acțiunile cu iz politic ale CEO-ului. Adică a citit și ea ce a declarat Steven van Groningen pentru ECONOMICA.net, pe 30 iulie 2017: 

„Eu am făcut ceea ce am simțit  că merita făcut vizavi de copii mei, familia mea, sentimentul meu față de țară (adică a ieșit la protestele stradale din ianuarie-februarie 2017, având ca temă răsturnarea Guvernului Grindeanu, n.n.) și atunci nu consider acest fapt un lucru negativ. Imaginea mea, este clar, a fost influențată pozitiv. Nu trece o săptămână în care nu vine cineva la mine la o recepție care să îmi spună: vreau să vă mulțumesc pentru ceea ce ați făcut. Și mi-am dat seama astfel că am creat un impact mult mai mare decât mi-am imaginat. Repercursiuni nu, nu au existat. Au fost niște vorbe, în special pe Facebook, dar ce am făcut eu a fost o opțiune personală și poate o altă persoană cu o altă fire, mai sensibilă, s-ar fi simțit afectată de acele discuții, mesaje lansate de anumiți politicieni. Chiar într-o discuție de săptămâna trecută cu anumiți investitori au fost întrebări despre asta și ei au spus că au fost emoționați extrem de pozitiv. Este de fapt un semn că o democrație începe să funcționeze. E greu de spus, e încă atât de mult zgomot, atât de multe mesaje, dar eu sunt total confortabil cu ceea ce am făcut!”

Ei bine, amintindu-și toate astea, bicicleta chiar s-a enervat, s-a scuturat de indignare și fesele lui CEO au sărit care-ncotro de pe șaua acoperită frumos cu o bască veche! Din fericire însă, ministrul cel Tanțos Barna s-a pus scut în fața uraganului provocat de zguduiala bicicletei „olandezului zburător” și-atunci Steven van Groningen a suferit instantaneu, proptindu-se în ministrul Mediului, o REDRESARE și-o REZILIENȚĂ ce nu s-a mai pomenit în UE!!! 

...Ceea ce-am încălecat pe-o șa (de biclă) și v-am spus povestea-așa!