ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


„Adică dacă cineva din curiozitate a vrut să vadă cum este un drog sau o țigară diavolul se tine de capul lui să repete păcatul respectiv. Este ca și cum zicem în zilele noastre: când omul s-a vaccinat mai trebuie să se vaccineze și încă o dată și încă o dată și la anul și la anul celălalt. Adică devine un rău multiplu. Și răul acesta dacă nu este oprit dintr-o dată, el produce consecințe în viața omului. Adică deja îl caracterizează.”

VIDEO cu transcriere mai jos:

 

Arhimandritul Hariton – Omilie la Duminica vindecării demonizaților 

Mântuitorul, ajungând în acest ținut [al gherghesenilor], a găsit un om care era stăpânit de diavolul și cu puterea Lui divină l-a izbăvit și l-a tămăduit. Totuși, oamenii de acolo nu au cunoscut această milă a lui Dumnezeu și L-au rugat pe Mântuitorul să plece din ținutul lor. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Biserica a rânduit această pericopă evanghelică de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca ca să înțeleagă tot omul de pe fața pământului cât de mare este răutatea diavolului și cât de mare este mila lui Dumnezeu și dragostea Lui, iubirea Lui milostivă față de oameni. Răutatea diavolului s-a arătat față de omul acesta pentru că l-a transformat într-o personalitate divizată. Era deja stăpânit de mai multe duhuri rele. Era un conglomerat de duhuri care se aflau în el. Și spune în Evanghelie că o legiune îl stăpânea. O legiune era cel puțin 4.000 sau 6.000 de oameni numărați, pe vremea Imperiului Roman.

Deci cu alte cuvinte, răul cînd vine în lumea acesta nu vine singur. El vine, răul acesta, multiplu, versatil vine. De aceea se spune în popor: „Când vine beleaua pe capul omului nu vine singură; mai vine cu cineva”. La Sfinții Părinți spune că dracul merge de mână cu moartea, cu boala, cu ghinionul. Așa vine diavolul și lucrează pe fața pământului. Deci un rău multiplu care se produce permanent. Și cu ce se hrănește diavolul? El se hrănește cu păcatele noastre sau cu relele noastre ne repetăm. De aceea răul este multiplu.

Este ca și cum am zice omul care și a înșelat soția, bărbatul care și-a înșelat nevasta lui, nu că i s a întâmplat o dată; diavolul îi dă o ispită să mai facă și a doua oară și a treia oară. Adică dacă cineva din curiozitate a vrut să vadă cum este un drog sau o țigară diavolul se tine de capul lui să repete păcatul respectiv. Este ca și cum zicem în zilele noastre: când omul s-a vaccinat mai trebuie să se vaccineze și încă o dată și încă o dată și la anul și la anul celălalt. Adică devine un rău multiplu. Și răul acesta dacă nu este oprit dintr-o dată, el produce consecințe în viața omului. Adică deja îl caracterizează.

Așa se întâmplă în lumea în care noi trăim, când oamenii, datorită lucrării diavolului, nu se mai pot opri de la cele rele. De aceea și în Evanghelia de astăzi: de ce credeți că Iisus Hristos îl întreabă pe cel demonizat: „Care îți este numele?” Credeți că Iisus ca Dumnezeu adevărat nu știa cum îl cheamă? Ba da, știa cum îl cheamă, dar El a vrut să ne arate nouă altceva. Am vrut să ne arate că de fapt nu omul respectiv era rău, ci diavolul care îl poseda. Deci relele care se întâmplă în lumea aceasta de cele mai multe ori se întâmplă pentru că diavolul nu-i lasă în pace pe oameni. Îi tot chinuiește în fel și chip. Cum ne spunea și nouă Părintele Justin că răul, când se lucrează la nivel mare, politic, de economie mondială, se face direct prin dispoziția diavolului. Adică în cuvinte simple, oamenii mai mari ai lumii acesteia (mai mari în bogății) stau la masă și în capătul mesei vine diavolul cel mai mare – Lucifer – și le spune direct: Tu faci cutare, tu faci cutare, tu faci cutare. Și bineînțeles că diavolul, precum v-am spus mai-nainte, merge mână în mână cu moartea. Asta vrea să vadă la oameni: să-i vadă morți – și sufletește, și trupește. De aceea răul este multiplu.

Scopul diavolului este să producă haos. Scopul diavolului este să producă dezbinare, adică un eu împărțit, o loialitate împărțită, o inimă împărțită în toate locurile. Deci asta vrea diavolul. Nu dorește o coerență firească a lucrurilor, ci omul să fie împrăștiat în toate felurile încât să nu realizeze adevărul pe fața pământului.

Și în Evanghelia de astăzi observați că acest om demonizat își pierduse firescul lucrurilor. Adică oamenii îl îmbrăcau, el se dezbrăca. Îi plăcea să meargă gol. O să ziceți: Părinte, dar ce interes are diavolul să-i vadă pe oameni goi? Deci nu numai goi sufletește, când omul nu mai are nimic dumnezeiesc în sufletul lui, adică nu mai crede în Dumnezeu. Nu mai crede și nu mai are încredere în Dumnezeu și nu nădăjduiește în El. [Diavolul] îi vrea pe oameni și dezbrăcați fizic. De aceea la toate protestele celor de la LGBT cînd se fac vara ei se duc dezbrăcați. De ce se spune în popor că „Uite-l pe cutare, parcă e dracul gol”. De acee și la fete le dă prin cap să se poarte cu fuste scurte, strâmte și pe băieți să-și arate în fel și chip trupul lor, pentru că este o trăsătură a lui: când pe om îl vezi gol, e clar a dat mâna cu vrăjmașul.

Deci diavolul ne vede și ne vrea așa: să fim goi, depărtați de lume. Cum v-am zis: el vrea să aducă o dezbinare între oameni. Oamenii să nu se iubească sincer. El vrea să fie posesiv. De aceea se spune că sunt posedați de duhurile rele.

Oare câți dintre noi nu am pățit o situație de viață când dintre prieteni, chiar dintre prietenii noștri au devenit posesivi? Îmi spune: „Părinte, nu mai suport pe cutare, este posesiv. Vrea să știe el totul despre mine, este gelos pe mine. Nu-l mai suport! Este posesiv!” Diavolul este posesiv. El vrea să țină sub control firea noastră, să fim la mâna lui.

Nu așa e la Dumnezeu. Dumnezeu zice așa: „Eu pe oamenii vreau să îi îndumnezeiesc”. Adica a fi îndumnezeit înseamnă să fii în Dumnezeu. Nu vrea să-ți curme libertatea. Dumnezeu cînd te îndumnezeiește te lasă liber. De aceea și sfântul poate să cadă în păcat, pentru că este liber. Cum se ruga Dumitru Bordeianu: era bătut în închisoarea de la Pitești și se ruga: „Doamne, ce ce să mă fac? Că nu mai pot duce durerile.” Și atunci Iisus Hristos Domnul i-a șoptit în inimă. I-a zis: „Faci ce vrei”. Deci nu i-a spus altceva. „Faci ce vrei”. În zilele noastre oamenii fac ce vor pentru că Dumnezeu le-a dat această mare mare virtute să fie liberi.

Dumnezeu, pentru că ne vrea să fim liberi, ne dă un exemplu în Evanghelia de astăzi. Acel om care a fost izbăvit și exorcizat de diavolul s-a dus la Mântuitorul și i-a spus „Doamne, vreau să merg după tine oriunde” și Mântuitorul nu l-a primit. Știți de ce? [Ca] să nu creadă lumea aceasta că dacă El l-a exorcizat, l-a exorcizat ca să-l facă ucenicul Lui sau discipolul Lui. I-a zis: „Nu. Vrei să vii cu mine? Dacă vrei să fii cu mine, du-te și fă misiune.” A fi cu Hristos Dumnezeu înseamnă să te spovedești, să te împărtășești, să primești cuvântul Lui când te rogi, când auzi ceea ce învață Biserica și Sfinții Părinți. Dar ești cu Dumnezeu și când vorbești despre El oamenilor. În mai multe feluri noi putem fi cu Dumnezeu. Dar trebuie să spui în adevăr ceea ce se întâmplă pe pământ și ceea ce se întâmplă în univers, ceea ce se întâmplă în viața oamenilor și în acest cosmos biologic pe care ni l a hărăzit Dumnezeu. Deci numai așa poți să fii cu Dumnezeu.

Evanghelia de astăzi spune că atunci când Dumnezeu Mântuitorul S-a apropiat de cel demonizat, ăsta a strigat – diavolul – a zis: „Ce faci? Ai venit să ne chinuiești mai-nainte de vreme?” Adică, cu alte cuvinte, „Tu ne judeci deja, când nu a venit sfârșitul lumii?” Și asta, fraților, pentru că în lumea aceasta, cine vrea să se aproprie de Dumnezeu deja este judecat. Cine vrea să fie cu Dumnezeu deja este judecat. Și în momentul cînd tu-L accepți pe Dumnezeu, judecata Ta s-a și făcut, e ușoară. Sunt oameni care nu îl vor pe Dumnezeu. Și atunci pentru ei este un chin să creadă în El. „Cum să ne luăm noi după popii ăștia, care spun că uite, că cutare lucru nu e bun, cutare lucru nu e bun…?” Pentru că îi chinuie lucrul ăsta.

De aceea, ia gândiți-vă frățiile voastre: când avem noi Duminica înfricoșatei Judecăți sau când citim Evanghelia de la Sfîntul Apostol Matthei în capitolul 24 spune așa Evanghelia de acolo: Zice celor care nu au crezut în Dumnezeu: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul veșnic cu diavolul, pentru că am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănînc, pentru că am fost însetat și nu Mi-ați dat să beau, pentru că am fost bolnav și nu M-ați cercetat, că am fost și în temniță și nu ați venit la Mine”. Dar când în Evanghelia de astăzi citim că Mântuitorul l-a văzut pe diavolul, i-a zis din prima. „Să te duci în fundurile iadului! Să te duci în adânc!” Nu i-a spus de ce. Judecata a fost directă și tranșantă. Nu avea de ce să-i ofere ceva diavolului. I-a spus „Te duci în adânc!” La oameni – nu! La oameni s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Adam în Rai. Îi zice Dumnezeu lui Adam:

– Adame, tu unde ești?

– Doamne, eram pe aici și m-am temut să mă prezint în fața Ta.

– Dar de ce ți-a fost frică cumva?

– Păi mi-era frică, că sînt gol.

– Păi ce-ai făcut? Ai mâncat cumva din pomul oprit? Ți-am spus să nu faci lucrul ăsta?

Adică Dumnezeu va cere într-un fel timp și răgaz să spună păcătosul pe pămînt: „Doamne, iartă-mă! Ai dreptate! Iartă-mă, Doamne! Că am văzut și un om care era flămînd și nu i-am dat să mănânce, că am văzut și un om care era însetat și nu i-am dat să bea, și pe cel bolnav și nu l-am îngrijit…”

Deci Dumnezeu se dă la vorbă cu omul păcătos. Nu-i spune din prima „Du-te în iad. Tu ești un ticălos.” Nu!

Deci atât de mult îl iubește Dumnezeu pe om că și la înfricoșata Judecată tot îl așteaptă să scoată pe gurița lui aia care își face rugăciunile „Doamne, iartă-mă! Știu că Tu ai dreptate.” De aceea judecata s-a și făcut când te apropii de Dumnezeu. Că nu poți să spui atunci când te apropii de Dumnezeu că ești cineva. Îi spui: „Doamne, Te rog să mai ierți, că știu că am greșeli și căderi și erori.”

Diavolul, când a văzut că Mântuitorul i-a poruncit să se ducă în adânc, a recunoscut și el. A zis: „Te rog, nu mă trimite în adînc. Pentru că recunosc nostalgia frumuseții pe fața pământului.”

Da pe Pământ este frumos tot ce este făcut de Dumnezeu: regnul animal, vegetal, tot ceea ce vedem este foarte frumos. De ce să intre diavolul să strice locurile acestea firești biologice, cum le-a lăsat Dumnezeu?

Și diavolul Îi spune: „Măcar lasă-mă să mă duc în turma cu porci”. Adică mai bine în troaca porcilor decât să te duci în adânc. Deci este cu totul mai plăcut la porci decât în adânc. A recunoscut-o diavolul. Păi cum? De ce nu și-a luat el colaboratori colaboratorii din legiune să se ducă acolo? că doar erau în tovărășie… Nu! Au zis: „Tot mai bine aici.” Și ajunge diavolul, spune Evanghelia de astăzi „Și a zis cu glas mare: Te rugăm! Nu ne trimite acolo! Lasă să ne ducem în turma de porci.” Și porcii ce-au făcut? La îndemnul diavolului s-au aruncat în mare în mare și s-au înecat. Adică el face răul multiplu de care v-am spus mai înainte. Și să nu credeți că a murit! Că drac mort nu o să auziți niciodată, fraților. Drac prooroc nu o să fie niciodată, chiar dacă el a spus că „Ai venit să ne chinuiești mai înainte de vreme.” Proroc mincinos? Da. Deci cînd o să auziți de un proroc mincinos, acela e dracul gol, cum zicem noi la țară. Deci diavolul s-a dus, fraților și a intrat în cei care pășteau porcii.

Și porcarii cei de la turmă au devenit formatori de opinie. Au devenit formatori de opinie și au reușit în sate – că spune acolo „în sate și în cetate” – să le formeze opinii: „Uite că a venit Iisus Hristos și ce distrugere ne-a făcut! Trebuie să-L eliminăm de aici!”

Asta fac cei care duc viață porcească și se transformă în formatori de opinie. Dacă luați și scuturați pe formatorii de opinie ce viață duc, o să vedeți păcate trupești cu grămada, porcești. Dar ei vor să formeze opinia publică. Și ați văzut ce s-a întâmplat: au venit cei din ghergheseni manipulați media. Manipulați! Pentru că ei nu au văzut ce s-a întâmplat acolo, la țărmul mării. N-au văzut! Ei au venit deja speriați și înfricoșați. Ei nu s-au speriat și nu s-au înfricoșat că au văzut minunea, ci ce li s-a spus. Asta au putut și ei, că diavolul inspiră frică. Și L-au rugat pe Mîntuitorul să plece și Mântuitorul nu stă în fața omului cu forța. Dacă ei au zis să facă așa, Mântuitorul a plecat.

Un lucru nu este foarte evident: că în viața aceasta aproape nu mai poți să faci o faptă bună până nu produci și o exorcizare. De aceea și pe timpul Sfîntului Teodor Sicheotul [sec. VII d.Hr.] spune că atunci cînd au vrut să ridice o biserică, prima dată chemau preoții și făceau exorcizări la teren. De aceea oamenii cînd fac casă – să știți lucrul ăsta! – cheamă preotul și citește rugăciunile pentru temelia casei și pune acolo la temelia casei și sfîntul artos și sfîntul mir și apă sfințită. Adică e tot un fel de exorcizare. Și copilul cînd este exorcizat, mai înainte de aceea se face o exorcizare. Pe vremuri, când templele idolești erau transformate în biserici, mai înainte se făcea o exorcizare. Adică să nu existe nimic comun cu diavolul. Ați auzit că și în muzică trebuie făcută exorcizare. De ce? Pentru că unele sunt făcute cu incantații, cu tot felul de vrăjitorii, de ritualuri voodoo, ca să sune bine la urechea omului și să se vândă.

Adevărul este că în Evanghelia de astăzi, când omul îl întâlnește pe Dumnezeu, atunci dobândește această luciditate duhovnicească. Spune Evanghelia de la Sfântul Apostol Luca că omul acesta era întreg la minte. Doar el mai era întreg la minte dintre toți gherghesenii de acolo. Și când omul are luciditate duhovnicească, mai are încă un lucru, fraților, și îl recunoaște – mulțumește lui Dumnezeu: „Doamne, recunosc că Tu ești mare recunosc că Tu m-ai ajutat. Recunosc că am nevoie de ajutorul să fiu sănătos.”

Și să recunoaștem că și noi avem nevoie de El ca să ne mîntuiască și să ne țină sănătoși. Amin!

Mănăstirea Petru Vodă

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews