În urma cu circa un an am realizat un material de sinteză cu privire la modul în care „revoluția sexuală” a transformat, poate ireversibil, Canada. Poate părea surprinzător că am ales aparent liniștita Canadă și nu Statele Unite sau vreo țară a Europei; însă am apreciat, cunoscând destul de bine realitățile sociale și juridice din țările occidentale, că evoluția războiului contra familiei în Canada poate înfățișa în mod optim tendința manifestă în întregul Occident și, prin reflexie, poate descrie întocmai scenariul care ni se pregătește și nouă.

Între timp, situația a devenit încă și mai delirantă. Cea mai recentă victimă a „progresului” este un tată din provincia Columbia Britanică. Acesta a fost arestat și riscă pedeapsă cu închisoarea pentru că refuză să i se adreseze fiicei sale cu pronumele specific masculine https://www.breitbart.com/ tech/2021/03/18/canadian-man- jailed-after-misgendering-his- daughter/. La o vârstă critică (14 ani), fata se află sub influența funcționarilor școlii și a materialelor de propagandă transgender și urmează un tratament pentru „tranziția” la „băiat”. Tatăl se opune și, deci, primește o lecție din partea guvernului.

Dacă recenta vandalizare a bisericii din București de către „minoritățile sexuale” nu v-a convins, poate acum veți deveni receptivi la pericolul „toleranței” înțeleasă ca permisivitate tâmpă față de terorismul ideologic.

Uitați-vă la Canada ca să vedeți România de mâine. Nu în ce privește nivelul de trai, nu vă faceți iluzii. Acela va rămâne mereu al unei țări aflate la periferie. Veți „beneficia”, în schimb, de progresul nețărmurit adus de războiul cultural.

Asta, desigur, dacă nu vă opuneți.

Cel puțin nu puteți spune că nu ați știut.

Canada – un avertisment de peste Ocean

Nu dărâma niciodată un gard până când nu știi motivul pentru care a fost pus.

G. K. Chesterton

Sumar

În 1999, Curtea Supremă a Canadei a decis că cuplurile de homosexuali și lesbiene se bucură de aceleași drepturi cu cele heterosexuale în ce privește pensiile, taxele, moștenirile și alte subiecte uzuale de drept civil. Guvernul federal a aplicat hotărârea Curții prin reglementarea de jure a parteneriatului civil în anul 2000.

Evenimentul a dat naștere unei avalanșe de modificări legislative, jurisprudențiale și culturale, accelerată prin legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex în anul 2005. Ca urmare a tuturor acestor modificări (din care am ales cele două „jaloane” amintite întrucât măsuri similare fac obiectul unor dezbateri de actualitate în România) societatea canadiană s-a schimbat profund.

Iată câteva dintre schimbările produse în acești 20 de ani:

• redefinirea statutului de părinte și uzurparea drepturilor parentale: dreptul canadian desființează termenul de „părinte natural” și îl înlocuiește cu cel de „părinte legal”, iar relația biologică de familie cu relația contractuală (juridică);

• decretarea unui „drept la a avea copii” al cuplurilor homosexuale prin accesul la adopție și la procreație asistată (cu terț donator/mamă surogat), în aceleași condiții ca și cuplurile heterosexuale; pe cale de consecință, ignorarea dreptului cel mai important al copilului: acela de a-și cunoaște și de a fi crescut de părinții săi naturali;

• intruziunea statului în viața privată și de familie a cetățenilor, inclusiv în creșterea, îngrijirea și educația copiilor; dacă credința, valorile sau opiniile politice ale cetățenilor canadieni sunt diferite de cele ale statului, aceștia riscă să își piardă, după caz, licențierea, dreptul de liberă practică, slujba, afacerea sau chiar copiii: statul are acces în locuințe pentru a-i superviza pe părinți și a evalua dacă au un comportament corespunzător; părintele nu poate împiedica medicul să-i administreze copilului minor hormoni pentru „tranziția” de gen;

• restrângerea dreptului la libertatea de conștiință și la libertatea religioasă, restrângerea libertății de gândire și de expresie, a libertății presei, a dreptului de întrunire pașnică și a dreptului de asociere;

• înființarea unor Tribunale speciale pentru drepturile omului, care sancționează orice formă de expresie considerată a fi în opoziție cu un comportament sexual particular sau cu grupuri identitare protejate, identificabile după „orientarea sexuală” sau „identitatea de gen”;

• obligativitatea de a utiliza în public limbajul gender-neutru, conform căruia este discriminatoriu să presupui că o ființă umană este femeie sau bărbat. În școlile canadiene este utilizată terminologia gender, inclusiv pronume și forme derivate special create pentru acest scop, în timp ce termenii de „soț”, „soție”, „tată” și „mamă” sunt treptat eliminați;

• creșterea explozivă a numărului copiilor care suferă de confuzie de gen sau care „tranziționează” la un alt gen, pe cale hormonală sau chirurgicală;

• excluderea de la eligibilitatea pentru programe finanțate de stat a organizațiilor care dezaprobă poziția guvernamentală cu privire la avort, homosexualitate ori subiecte similare de controversă;

• obligarea instituțiilor de învățământ și de asistență socială religioase (private) la renunțarea la învățătura tradițională în privința comportamentului sexual.

Canada este astăzi, de facto, un stat liberticid, cu autorități care reglementează excesiv și restrictiv discursul și comportamentul public, libertatea de asociere și dreptul de a acționa în acord cu propria conștiință, amenințând importante libertăți cetățenești.

CANADA: UN AVERTISMENT DE PESTE OCEAN

Canada este unul din primele state din lume care a înlăturat fundamentul biologic și procreativ din centrul legislației familiei și căsătoriei, înlocuindu-l cu definiție goală de conținut, ignorantă față de biologie, de tradiție și de orice preocupare primordială pentru procreare și pentru bunăstarea copiilor. Liderii politici și instanțele judecătorești canadiene au adoptat calea cea mai ușoară, aceea a cedării în fața presiunii politico-ideologice mereu în creștere, declarând că homosexualitatea, „căsătoriile” unisex și ideologia „transgender” sunt practici care ar trebui incluse în cadrul juridic al „protecției egale”.

Cronologie selectivă

• 1977 - provincia Quebec devine prima regiune din Canada care include „orientarea sexuală” în legislația privind drepturile omului.

• 1978 - guvernul federal alterează legislația privind imigrația, eliminând interdicția la imigrație a persoanelor homosexuale.

• 1982 - Constituția federală este amendată pentru includerea Cartei Drepturilor și Libertăților. După mai multe cauze succesive în diferite curți de judecată, Curtea Supremă decretează în 1995 că această Cartă trebuie interpretată în așa fel încât să interzică discriminarea pe baza „orientării sexuale”.

• 1992 - guvernul federal ridică interdicția serviciului militar pentru persoanele homosexuale.

• 1999 - Curtea Supremă statuează că cuplurile de homosexuali și lesbiene se bucură de aceleași drepturi cu cele heterosexuale în ce privește pensiile, taxele, moștenirile și alte subiecte uzuale de drept civil.

• 2005 - „căsătoria” între persoane de același sex este reglementată la nivel federal, cu toate drepturile căsătoriei bărbat-femeie.

Realități legislative, juridice și sociale în Canada după anul 2000

Legislația privind familia

Legislația canadiană (2005) a familiei, cunoscută sub denumirea generică „Toate familiile sunt egale”¹, nu prevede nicio diferență substanțială între concubinaj (coabitare, parteneriat civil) și căsătorie. La rândul ei, aceasta din urmă prevede absolut aceleași drepturi pentru cuplurile de același sex ca și pentru cele bărbat-femeie.

La nivel practic aceasta se traduce prin redefinirea noțiunii de părinte: termenul „părinte natural” (mamă sau tată) dispare, înlocuit cu termenul de gen neutru „părinte legal”. Toți copiii au doar „părinți legali”, așa cum este definit de către stat.

Cuplurile homosexuale obțin copii prin adopție sau reproducere asistată². Legea permite ca maximum 4 persoane să încheie un „contract pre-concepție de parentaj”, prin care acestea să devină „co-părinți” la nașterea copilului. Este posibil ca niciunul dintre semnatarii contractului să fie efectiv părinte biologic, întrucât pot fi utilizați donatori externi de „material reproductiv sau embrion”, deși „părintele care naște” (cunoscut anterior ca „mamă”) trebuie să fie una dintre părțile semnatare. Statul ignoră astfel dreptul principal al copiilor: dorința lor constantă, intrinsecă de a-și cunoaște și a fi crescuți de propriii părinți biologici³.

În consecință, tot mai puțini copii în Canada cresc în familii intacte și tot mai mulți în familii destrămate ori unde părinții trăiesc în concubinaj.⁴

Legislația privind „transgender”

În ultimii ani numărul copiilor care caută tranziția la alt gen (inclusiv pe cale chirurgicală) a crescut exploziv. Cel mai mare Spital de copii din Ottawa avea, în urmă cu 10 ani, unul sau doi copii care căutau să-și schimbe sexul, iar în 2018, 189 de asemenea solicitări. Un alt spital a înregistrat anul trecut 240 de cazuri de copii care doreau să „tranziționeze”, comparativ cu 20 în 2013⁵.

Părintele nu poate împiedica medicul să-i administreze copilului său minor hormoni care să îi ajute „tranziția” de gen⁶.

Dacă „identitatea de gen” devine o clasă protejată, dispar spațiile publice protejate în care sexul este relevant. Femeile și fetele au de suferit: în baza „identității de gen”, în Canada studentele sunt obligate să împartă camerele de cămin cu băieții, o politică adoptată deja de numeroase facultăți. Multe școli care se declară doar „pentru fete” încep să accepte bărbați care se identifică drept „transgender”. Echipele sportive formate din femei și competițiile sportive dedicate femeilor trebuie să accepte bărbați în baza identităților lor autodeclarate, efectiv reducând drastic șansele femeilor la victorie din pricina avantajelor fiziologice incontestabile ale bărbaților.

În Ontario, guvernul poate decade din drepturi acele familii care refuză să accepte „identitatea de gen” sau „exprimarea sexualității” „alese” de copii. Cei care oferă servicii de plasament temporar, adopție și protecție a copilului, precum și judecătorii trebuie să aibă în vedere și să îi respecte copilului „rasa, descendența, locul de proveniență, culoarea, originea etnică, cetățenia, diversitatea familială, dizabilitatea, confesiunea, sexul, orientarea sexuală, identitatea de gen și exprimarea sexuală”⁷.

La nivel federal, recensămintele înregistrează nu doar bărbații și femeile, ci oferă și opțiunea înregistrării ca aparținând unui „al treilea sex”⁸.Această opțiune este disponibilă și în pașapoarte⁹.

„Educația” sexuală

Educația sexuală în Canada este una din cele mai radicale din lume. Sub pretextul luptei contra discriminării și hărțuirii, homosexualitatea și bisexualitatea, poliamoria sunt prezentate ca forme normale, sigure și acceptabile de exprimare sexuală în relațiile umane, echivalente cu heterosexualitatea. În unele școli copiilor li se predă mecanica actului sexual, în cuvinte și imagini. Deocamdată autoritățile se dezic de această abordare¹⁰.

Unele organizații de activism pro-homosexual se pronunță pentru reducerea vârstei legale la care o persoană este considerată aptă de a-și acorda consimțământul sexual, ca și pentru normalizarea sexului între adulți și copii¹¹. Ceea ce noi numim pedofilie, în unele cercuri homosexuale se numește „dragoste intergenerațională”.

Tribunalele „drepturilor omului”

Toate provinciile și teritoriile canadiene interzic orice formă de discriminare (diferențiere) bazată pe orientare sexuală și alte criterii similare. Aceasta înseamnă că este discriminatoriu inclusiv să presupui că o ființă umană este de sex masculin sau feminin, că o căsătorie poate fi doar între un bărbat și o femeie sau că fiecare copil trebuie să-și cunoască și să fie crescut de către părinții săi biologici căsătoriți¹².

Legea sau jurisprudența, împreună cu presiunea mediului socio-profesional, obligă la utilizarea unui limbaj special, „incluziv”, specific non-gen, în mass-media, guvern, locuri de muncă, și mai ales în școli¹³. Un curriculum special este folosit în multe școli, pentru a preda elevilor cum să folosească limbajul adecvat¹⁴.

Tribunalele speciale pentru Drepturile Omului (echivalente CNCD-ului românesc) primesc și analizează plângeri avansate de oricine este ofensat de ceva ce spus sau scris. Comisiile au parte din puterea unui organ de anchetă, putând dispune intrarea în reședințe private pentru a fi ridicate probele necesare investigațiilor. Sancțiunile merg până la amenzi de zeci de mii de dolari și referirea către „cursuri de sensibilizare”¹⁵.

Sub aceeași legislație sunt interzise serviciile de asistență pentru minorii care doresc să abandoneze homosexualitatea.¹⁶

Libertatea religioasă

Legile care permit derogări pe criterii religioase sunt în pericol: Curtea Supremă federală a decis să interfereze cu activitatea universităților creștine întrucât acestea le cer studenților să respecte învățătura tradițională în privința comportamentului sexual. Raționamentul Curții ilustrează abordarea „totul sau nimic” tipică ofensivei moderne pentru „egalitate” ¹⁷. Curtea consideră despre opoziția la comportamentul homosexual: „nu este posibil să condamni o practică atât de fundamentală pentru identitatea unei minorități protejate și vulnerabile fără a-i discrimina astfel pe membrii acesteia, afectându-le demnitatea umană și personalitatea.”

Părinții și asistenții maternali creștini, fie individual, sunt „descalificați” în număr tot mai mare de la adopția sau creșterea de copii, din cauza opiniilor lor.¹⁸fie ca instituții¹⁹

Administrația Trudeau exclude din programele de angajare a tinerilor, finanțate de stat, organizațiile care dezaprobă direcția oficială a statului cu privire la avort, homosexualitate ori alte subiecte similare de controversă²⁰²¹.

Universitățile interzic funcționarea grupurilor pro-vita în campusuri²²

Eutanasia și sinuciderea asistată

Organismele de control al procedurilor de eutanasie sunt lipsite de putere. Colegiul Medicilor din Quebec arată în „Ghidul medical în ajutorarea pentru moarte” că „medicul trebuie să înscrie, drept cauză imediată a morții, boala sau afecțiunea incurabilă care a justificat ajutorul medical pentru moarte” întrucât menționarea „ajutorului pentru moarte” pe certificat ar fi problematică „dacă li s-ar face cunoscută aparținătorilor neinformați, deoarece dorința pacientului este ca această informație să rămână confidențială”²³.

Imediat după legalizarea eutanasiei în 2016²⁴, același Colegiu al Medicilor a cerut guvernului să aprobe extinderea listei cu categorii de persoane care pot primi injecția letală pentru a cuprinde minorii²⁵. În 2018 a fost eutanasiat primul copil; acesta suferea de o boală mintală²⁶.

Pornografia și bestialitatea

Curtea Supremă a constatat în 2016 că actele sexuale cu animale nu sunt contrare legii în Canada, cu condiția să nu existe penetrare²⁷.

În același an, discutând contextul deciziei, un sondaj arată că 32% din băieți și 18% din fete au văzut bestialitate online până la vârsta de 18 ani²⁸. Pornografia umană apare ca „marele factor egalizator” întrucât a infectat deja mințile a milioane de oameni și a normalizat comportamente sexuale care ar fi fost considerate abominabile cu doar o generație în urmă.

CONCLUZIE

Începând cu era premierului Pierre Trudeau (anii 1980), Canada s-a predat în totalitate ideilor materialiste și egalitariste prin care toată dezbaterea publică este redusă la stadiul de „război civil” asupra „egalității” și a „drepturilor”. Recunoașterea legală a existenței vieții de familie în cuplurile monosexuale, chiar sub aspecte aparent benigne, a dat naștere gradual unei realități juridice similare până la identitate căsătoriei.

Din păcate, această nouă realitate, în întregime artificială (fabricată), privează copiii de dreptul la filiația naturală, dar și conferă statului puterea de a trece peste autonomia părinților biologici, ceea ce înseamnă că drepturile parentale sunt puternic uzurpate.

Și alte drepturi sunt afectate: (1) libertatea de conștiință și de religie; (2) libertatea de gândire, credință, opinie și de exprimare, inclusiv libertatea presei și alte mijloace media de comunicare; (3) libertatea de întrunire pașnică; și (4) libertatea de asociere.

Doar foarte rar (și cu jenă) mai există în Canada vreo dezbatere despre bine, natural, moral obligatoriu și adevăr. Mai mult: dacă valorile, credințele și opiniile politice îți sunt diferite de ale statului, riști să-ți pierzi licența profesională, locul de muncă, afacerea și chiar copiii.

Întrebat cum s-a putut petrece această schimbare în Canada, Pierre Trudeau (tatăl actualului premier Justin Trudeau) unul dintre inițiatorii „reformelor” în legislația familiei, s-a comparat cu un căpitan al unei nave numită Stat. Toți cetățenii, a spus el, sunt ca pasagerii dormind pe punte. „Am știut că tot ce trebuie să fac este să schimb cursul astăzi un pic, mâine un pic și ei se vor trezi într-un alt port, mii de mile depărtare de cel spre care ei au crezut că se îndreaptă.”²⁹

Din analiza realităților juridice și sociale canadiene rezultă că scopul final al mișcării pentru „egalitatea în drepturi a persoanelor LGBT” nu vizează obiectivul declarat, ci instituirea unui regim juridic al familiei cu totul nou, regim care poate exista numai dacă unitatea familială naturală, originară, este distrusă. Atingerea scopului presupune o putere statală centralizată și sfârșitul unor libertăți considerate până de curând esențiale într-o societate democratică.