ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Controversatul jurnalist Dan Alexe, un profesionist al presei cu vederi stranii uneori, se amuză cum îi prinde în insectare pe „intelectualii publici”, „intelectualii angajați”, respectiv „intelectualii lui Petrov”, în timp ce mermelesc și lustruiesc un subiect sau altul, cu aere pariziene, pipă și bețișor de promenadă, doar-doar le-o mai pica ceva-n brațe pe la Șosea sau prin boscheții Herăstrăului. De data asta, i-a venit rândul „intelectualului-jacuzzi” Toader A. Baconschi:
 
„Poate cea mai rușinoasă, anostă și mincinoasă cronică de studiu academic complezentă pe care am văzut-o vreodată, genul de articolaș aruncat rapid de un om care abia de-a deschis cartea despre care scrie…
 
Cartea lui Alin Suciu despre care acest domn pretinde că scrie aici („Monahul și Scribul. Creștinismul egiptean între idealul monahal și cultura scrisă”, editura Spandugino, 2023) se ocupă de creștinismul copt "in vitro”, fără nici cea mai mică legătură cu islamul, cum ne-ar sugera articolul din Dilema. Este vorba în cartea lui Suciu doar despre monahismul copt (limba coptă este limba — astăzi moartă — a egiptenilor creștini, a cărei cunoaștere i-a permis lui Champollion să descifreze scrierea hieroglifică).
 
Domnul recenzor de la Dilema veche arată doar că nici nu s-a căznit să citească un rând măcar din volum. El umple câteva paragrafe cu divagații despre Pitagora, Platon și faraoni (fără legătură cu textul cărții), dar nu spune absolut nimic despre cartea și munca eruditului Alin Suciu. Este echivalentul unui cec fals, cu care plătești la crâșmă și dispari.
 
 
Titlul e mincinos, înșelător și politizant. Nicăieri în carte Alin Suciu nu se ocupă de islam, practic toate cele zece capitole despre tradiția monahală și scripturală creștină coptă plasează cercetarea în perioada de după ocuparea islamică a Egiptului, iar nu în perioada de dinainte (cum ne spune titlul articolului scurt și flenduros din Dilema, articol scris de un om care nu s-a obosit măcar să frunzărească atent volumul).
 
 
Titlul din Dilema dă de înțeles că am avea în carte ceva polemic creștinism-islam… Nici vorbă! Islamul (sub care creștinismul copt a continuat să trăiască și să vibreze) e menționat doar de cinci (5) ori în aproape 400 de pagini, prima oară la pagina 272 (!) astfel: — «Dar practica păstrării manuscriselor uzate nu este exclusiv iudaică, ci a fost împărtășită și de celelalte două Religii ale Cărții, creștinismul și Islamul.»
 
 
Atât. Titlul mincinos al "recenziei” pus de omul care nici măcar nu a citit cartea dă de înțeles că subiectul ar fi unul teologico-politic, când de fapt Alin Suciu este un pur filolog care se ocupă doar de tradiția scripturară (multe texte reproduse în paralel sunt de altfel în arabă, căci și creștinii egipteni vorbesc araba, de multe secole încoace).
 
 
Dar ce să așteptăm de la un asemenea recenzor care scria nu demult că "arabii” au ocupat Constantinopolul în 1453!…”, încheie, apoteotic, Dan Alexe.