ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Un preot gonflat avea oarece relații cu o enoriașă. Aia, din rațiuni de gelozie, s-a dus la procuratură reclamând că „părintili o violează”. „Băeții” din spate s-au ocupat pentru a pune pe tapet scandalul mediatic și țuști, din tufiș, a sărit o ditamai nebunia. Alte enoriașe - pasămite mânate de același diavol al geloziei - s-au trezit și ele c-au fost violate repetat. Și, pe măsură ce erau violate, se întorceau la locul faptei, probabil pentru a-i arăta ele ticălosului că sunt capabile să mai înhațe încă un „veol”. Iată setupul unui tragicomic #metoo mioritic. 

N-am de gând să apăr în vreun fel moralitatea respectivului preot. Părerea mea e că individul era dus cu capul. Știu, îmi vor sări mulți în cap să-mi spună că „era o capacitate”, că vorbea frumos și atâtea alte aberații. Acestea nu-s argumente, dragii mei! Realitatea e că individul acela era dus cu pluta! Nu pot găsi o altă justificare pentru care un slujitor al Bisericii să transforme altarul în bordel.

Să trecem mai departe. Un deputat banal, despre care nu auzise nimeni, a participat la niște orgii homosexuale. La început se lasă cu o plângere penală. Imedial, aceiași „băeți” instrumentează scandalul mediatic. Cu toate că ăla era un deputat oarecare - repet, era un nimeni! - e prezentat ca „teolog”.
 
Să-mi fie iertată opinia, dar teologi, din câte știu eu, sunt doar trei, respectiv Ioan Evanghelistul, Grigorie de Nazians și Simeon Noul Teolog. E drept că în ultima perioadă s-a democratizat noțiunea și au fost definiți drept teologi învățători care au avut un rol important în sintetizarea spinoaselor probleme ridicate de Teologie. Spre exemplu, la noi, teolog l-am putea numi de regretatul părinte Dumitru Stăniloae. Nu poți numi însă teolog pe orice neica nimeni de pe stradă!

Denumirea de teolog acordată respectivului deputat drept teolog a fost o operațiune extrem de bine gândită, menită a continua scandalul Visarion Alexa. Și uite-așa s-a ventilat povestea „teologului” pentru ca apoi să fie adus în prim plan un individ cu mai multe doage sărite, dar care împrăștie acuze în stânga și-n dreapta. Studiindu-l, nu-i greu să observi că e teleghidat. Fiecare dintre ieșirile sale au fost pregătite. Prima puțin mai superficial. Cea de-a doua, de la Gâdea, a fost pregătită puternic. Se vedea clar că i se făcuse training, având răspunsurile de dinainte preparate. Cum își dai seama de asta? Simplu: când e scos din scenariu, omul o ia pe arătură, iar asta s-a văzut cât se poate de clar. Mai mult, nu și-a putut ascunde meteahna și i-a ușurat pe ăia de la Antena 3 de un smartphone. Deh, probabil ca „drepturi de autor”.

Ce trebuie să înțelegem din toate acestea? În primul rând, trebuie să fim conștienți că scandalul e abia la început. Vom mai vedea multe asemenea scandaluri. De ce? Pentru că s-a dat ordin pe unitate să se detoneze Biserica. S-a văzut câtă putere a avut în timpul scandalului COVID un singur ierarh care s-a opus nebuniei. Nu vreau să-l idealizez pe Presfințitul Teodosie, dar atitudinea sa a fost una care a ajutat imens la oprirea nebuniei politicii COVID. Știu că după acea poveste Teodosie și-a făcut dușmani puternici la vârfurile puterii bisericești și mai știu, de asemenea, că acea grupare nu e străină de individul telecomandat care aruncă zoaie în Teodosie. Dar să lăsăm chestiunile acestea aici pentru a înțelege câteva lucruri importante.

Din punctul de vedere al Bisericii oamenii se împart în două mari categorii: credincioși și necredincioși. Credincioșii adevărați sunt foarte puțini. Cei care se cred „credincioși în sufletul lor”, „credincioși de acasă” sau care „cred într-un dumnezeu propriu”, toți aceștia, în realitate, nu sunt credincioși. De asemenea, mai e o categorie, anume cea a intelectualilor. În marea lor majoritate, intelectualii sunt niște imbecili neterminați, care au o impresie extraordinară despre sine și care infectează publicul cu viziunile lor strâmbe. Intelectualii, cu toate că majoritatea covârșitoare sunt efectiv analfabeți din punctul de vedere al credinței, ajung să aibă opinii ferme despre Dumnezeu. Opinii care, de cele mai multe ori, sunt atât de ridicole încât te pufnește râsul. Nu-i de mirare că intelectualitatea a apărut ca „rasă” după Revoluția Franceză. Termenul este destul de vag definit întrucât intelectual e atât un inginer agramat cât și un membru al Academiei. 

Fiecare „scandal religios” este perceput diferit de grupurile anterior menționate. Pe credincioși îi interesează strict credința lor și, de cele mai multe ori, nici măcar nu ajung să afle despre „scandalurile care împart societatea”. Gălăgia de fapt e făcută de necredincioși care se situează ba de-o parte, ba de cealaltă. Argumentele, în ambele cazuri, sunt aberante. De fapt, ceea ce s-a întâmplat, privind atât din punct de vedere laic cât și religios, n-ar trebui să-i afecteze decât pe cei implicați. De aceea cei care cred nici măcar nu dau atenție acestor prostii. Și din punctul de vedere al societății actuale situația e similară. Niciodată cineva nu va extinde acuzele de pediofilie, preacurvie sau promiscuitate asupra întregii tagme a brutarilor, patiserilor sau spălătorilor de mașini din cauză că vreunul care exercita respectiva meserie a fost prins într-o ipostază dubioasă. De aceea scandalul e unul efectiv inventat. Trebuie să răspundă individual fiecare individ care a încălcat legea și punct!

Așadar, întreaga nebunie e de fapt o prostie fără seamăn. O prostie însă atent instrumentată. Ea trebuie să abată atenția oamenilor de la problemele majore cu care ne confruntăm și, de asemenea, să nu mai permită ca prostimea să mai aibă pe viitor încredere în vreun lider bisericesc. De fapt aici se dă războiul. Și ar mai fi o dimensiune.

Americanii plănuiesc o remodelare a Europei bazându-se pe dorințele conservator-naționaliste ale oamenilor. Au nevoie de asta deoarece, până la prezidențialele americane, trebuie să inventeze naționalistul statului adânc pe care să-l opună lui Trump. Laboratoarele secrete din SUA livrează pe bandă lideri așa-ziși naționaliști care, de fapt, nu-s nimic altceva decât niște păpuși care interpretează o poezie menită a-i păcăli pe proști. Cam la fel s-a procedat cu anti-sistemul când au ieșit politicieni precum Tsipras sau păpușile amorfe din 5 Stelle, Podemos sau Ciudadanos și care, odată ajunși la putere, au dezamăgit. La fel se întâmplă și acum.

Iar pentru a înțelege că am dreptate, v-aș aminti discursul buruienos al lui Eduard Hellvig. De când naiba s-a transformat securistul globalist în naționalist? La prima vedere discursul e naționalist, dar dacă intrați în detalii veți vedea fracturile care ne sugerează o clasică operațiune sub acoperire în desfășurare. Iar discursul lui Harry Potter de la SRI e doar o petardă menită a da startul unei „noi politici”. Stați să vedeți ce de sforăitori cu „țărișoara-n suflet” vor apărea. Unii despre care nimeni n-a auzit nimic, care n-au făcut nimic, dar pe care, așa brusc, i-a apucat dragostea de țară. Îi puteți detecta simplu: toți sunt anti-biserică și cu „slava ucrainîi” în suflet. 
 
 

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews