ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


De vreo opt ani de zile, la umbra DARPA și NIH se desfășoară un program monstruos. BRAIN 2.0 este numele său și aparent are un scop nobil: acela de a cartografia, în numele științei, creierul uman. În termeni tehnici, proiectul este similar „The Human Genome Project”, doar că aici e mult mai mult de lucru, chiar și în condițiile în care multă muncă este automatizată. Probabil vă întrebați ce se urmărește.

 
Dacă vă luați după site-ul oficial e numai de bine. Se promit noi terapii „inovatoare”, capacități incredibile ale intervențiilor pe creier și o lume minunată. Dacă fi într-adevăr așa, nu-mi dau seama de ce DARPA ar fi printre susținătorii proiectului. Repet, un proiect la care se lucrează intens de opt ani.

De fapt scopul real al proiectului este acela de manipulare totală a omului. Obținând controlul fizic asupra creierului, teoretic poți face orice vrei din individ. Interfațarea om-mașină este, de asemenea, un proiect  strategic al armatei vizând atât crearea unui super-soldat cât și „pacificarea” civililor din propria ogradă. Iată doar câteva „aplicații”. 

Ca să înțelegeți că lucrurile nu stagnează deloc, vă voi aminti două experimente deja efectuate pe baza proiectului BRAIN. Primul a fost făcut anul trecul la Universitatea din California, constând într-o interfațare creier-calculator pentru transmisia bidirecțională de text. Celălalt, desfășurat la Universitatea Baylor, a constat în stimularea profundă a creierului prin implantarea de electrozi, spun cercetătorii pentru lupta împotriva depresiei și anxietății. 

Însă, probabil cel mai secret proiect care se desfășoară în jurul BRAIN 2.0. este cel de modificare a creierului prin ... manipulare genetice. Repet: modificarea creierului prin manipulare genetică! Susțin cei care s-au intersectat cu acest proiect ultrasecret al DARPA că modificarea creierului este posibilă printr-o terapie genică ... prin intermediul unor injecții repetate la un anumit interval de timp. Doza de șoc ar fi una de două injecții făcute la interval de până la o lună, urmată de alte trei doze pentru susținerea modificării. Hmm, nu vi se pare că semănă prea mult cu ceva ce am văzut?

Mai am o informație care nu-i atât de secretă precum proiectul despre care v-am vorbit, anume că rădăcinile firmei Moderna se află la ... DARPA. Și, ca să nu mai fie discuții, vă voi aminti că de mai multe ori de-a lungul existenței acestui startup, DARPA i-a premiat activitatea cu cecuri de multe milioane de dolari. 

Problemele experimentului constau în faptul că, din cercetările de laborator rezultau că modificările asupra creierului pot fi consistente însă nu s-a înțeles niciodată dacă astfel de modificări au efecte în alte organe. Iar testele pe șoareci au fost neconcludente. De aceea, probabil, era nevoie de o cercetare la scară pentru a se putea evalua toate problemele. Cu câteva miliarde de vaccinuri făcute cobailor umani, s-a obținut cu siguranță material suficient pentru a evalua strategia de înrobire a proștilor. Și, după cum ați văzut, n-au fost probleme majore: pe cine mai deranjează numărul imens de morți subite. Doar pot fi trecute cu ușurință sub tăcere.

Chiar așa, de ce a crescut numărul morților subite? Sunt câteva explicații, toate ținând de amploarea modificării genetice. Persoana care mi-a dezvăluit tărășenia mi-a spus că problema morții subite apare de la nerecunoașterea unui organ de către organism. Ori organul și-a modificat structura înaintea organismului, ori invers. E logic că cele mai frecvente probleme apar la inimă deoarece este cel mai solicitat organ al nostru. Astfel, moartea apare instantaneu și inexplicabil. Dar pe cine deranjează câteva milioane de morți? 

Și-ar mai fi o veste prostă: chiar dacă ați scăpat de moartea subită, probabilitatea să fi scăpat de consecințele experimentului sunt practic zero. Modificarea, odată făcută, nu poate fi reversată decât, probabil, de inițiatorii experimentului. Asta dacă respectivii au habar ce au făcut. Însă cine mai poate avea încredere în niște criminali cu sânge rece?