ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Consider că e de datoria noastră să ne edificăm pe deplin asupra faptului că pe omul fără nici o frică de Dumnezeu trufia îl mână de la spate și îl transformă în monstru, adică, devine mult mai rău decât fiarele sălbatice. Acest tip de om degenerat îl întrece cu mult în răutate pe diavol. Fiindcă diavolul îi recunoaște lui Dumnezeu statura Sa indiscutabilă de Creator a Totțiitorul, cum spunem noi la Crezul ortodox, motiv pentru care se teme, în schimb, omul, care refuză orice prescripții, orice normativ de conviețuire, acela e în stare să reducă la tăcere tot ce înseamnă viață. Uită că e dator cu recunoștință și față de aerul pe care îl respiră, și față de legea gravității care îi ține pământul sub picioare, față de apa pe care o bea, față de toate darurile primite. Criteriul prin care acești indivizi inconștienți își selectează recruții, acesta este: - Faci dovada că vei distruge oameni fără nici o remușcare? Atunci, ești validat, ai promovat!

Îmi amintesc frecventele discuții avute în perioada anilor 80 când, copii fiind, ne gândeam, referitor la acea orânduire socială comunistă, că ceva mai rău nu ar putea să mai existe. Uite, omule, că poate fi de zeci de ori mai rău! Homo homini lupus, adică, Omul pentru om este lup, mai ales în cazul comuniștilor! Acest val mereu crescând de neocomuniști se întrec unii pe alții, într-un deliciu al satisfacției, care reușește să fie cea mai performantă centrifugă care aruncă peste bord toată avuția, toată forța de muncă, tot sufletul românesc, toată istoria, toată educația, toată industria. Așa vor rămâne de aici încolo: niște ciocli odioși.

Ce ne rămâne nouă, victimelor, de făcut?

Chiar dacă mărturisirea Adevărului a fost și va fi mereu convertibilă în sânge, trebuie să fim gata, să avem tăria să-l mărturisim. Oare avem dreptul să fim naivi să nu ne imaginăm că vom trăi și noi, cât de curând, un 14 Mai? Sunt de acord cu acea vorbă care spune că: ”Decât o viață cioară, mai bine o zi vultur!” Sau, la fel de nimerită este și pilda lăsată nouă de poetul național George Coșbuc în Rugăciunea unui dac: ”Din zei de-am fi scoborâtori/ Cu-o moarte toți suntem datori,/Totuna e daca-i murit, flăcău, sau, moș îngârbovit,/ Dar, nu-i totuna leu să mori, sau, câine-nlănțuit.”.

Încă ne mai este la îndemână ca fiecare să facă atâta cât poate ca să ținem piept acestui curent. Dacă reușești să fixezi o cărămidă lăngă o alta și, apoi, o alta peste, deja ai creat un mic stăvilar care va devia cursul curentului.  Da, putem menține aprins un spirit războinic! Cum făceau strămoșii noștri în fața cotropitorilor străini?  Urcau pe vârfuri, pe coline și țineau aprins acel foc prin care semnalau pericolul, prin care românii înțelegeau că situația e gravă,e imediată, că trebuie să se organizeze exemplar și să fie gata de luptă! Sunau pretutindeni tulnicele prin care se cerea mobilizarea! Am fost mereu și suntem încă un neam de războinici căci, numai așa am putut rezista într-o integritate de suflet, de limbă și teritoriu! Noi trebuie să fim acele generatoare de curent care să trezească năzuința noastră de a ne apăra prin lupta de orice fel. Cine mă oprește ca în sufletul meu să ating o turație a voinței  similară cu turbinele  de la Porțile de Fier? Toată apa aceea blajină a Dunării se transformă pe loc într-o colosală forță electrică! Așa îmi doresc să ne luăm dușmanii și să îi trântim de pământ! Trebuie să îi căutăm și să-i găsim pe cei mai buni dintre noi, pe cei acei voluntari, pe aceia care au nativ structura de luptători, și  care niciodată nu vor îngenunchea în fața nici unui fel de compromis. Caracterul integru, precum și înaltele trăsături morale, vor fi singurele repere sau criterii de selecție. La capitolul apărării Țării, toți trebuie să simțim acest voluntariat la fel și, nu va fi nici o inovație, fiindcă, toți strămoșii noștri au simțit și au acționat absolut la fel, așa cum ne propunem și noi acum!

Mi-aș mai dori ca toți dușmanii știuți și insolenți, venți aici la căpătuit, la furt,la ocupație, să vadă și să audă că această categorie de români există, că este foarte vie și activă și că au dreptul strămoșesc prin care pot păși în propria lor țară, cu pasul greu care se imprimă adânc, atât în pământ, dar, mai ales în pieptul lor lacom și ticălos, cu forța unor prese de zeci de tone prin care îi vom strivi!  Aveți dreptul, dragi români, să patrulați în voie în văzduhul năzuințelor de mărire națională și să-i priviți pe acești netrebnici cu autoritatea și cu ascuțimea privirii șoimului stăpân peste teritoriul său, care vede și cuprinde sub sprânceana sa tot ce mișcă, pe toți acei lași care complotează ascunși în cotloane ce-și mișcă cu disperare peste cap ochii roșii, care și încotro să fugă. Sunteți de acord că, în calitatea noastră de ultime verigi ale acestui arbore al neamului, avem căderea să-i chemăm în ajutor pe toți vitejii neamului? Pe toți cei ce au trăit, au  suferit și au murit aici, dar și pe cei ce sunt printre noi.

Să-i chemăm, fraților, atât în intimitatea rugăciunilor noastre, cât și în grup și, nu am îndoiala că aceștia ne vor răspunde și că ne vor veni în ajutor. Haideți să-i strigăm, căci sunt foarte mulți, foarte curați și au fost foarte viteji!  

Acea floare care înflorește în vremuri de restriște este cea mai rară, mai parfumată și mai frumoasă dintre flori. Trebuiesc create condițiile apariției acestei rare flori! Ne trebuie musai un mediu moral în care să se nască și să crească acest erou, care, de aceea este erou, fiindcă se luptă și biruie răul din el și va fi capabil să învingă și răul din societate. Acest mediu trebuie musai izolat de restul lumii prin acorduri și prin întărituri sufletești. Doar cei ce se vor angaja să lupte pentru neam nu vor veni dintr-un interes sau pofte personale, căci, această luptă se va desfășura pe coordonatele sfinte ale bunei cuviințe, ale înaltei noblețe sufletești, iar, nu cu egoism, nu cu trufie. Sunt sigur că ne vom închega ca o unitate de simțire căci, dezbinările, vedem bine, că nu aduc decât nenorocire și dezastru și sunt o rușine națională față de care suntem datori să ne rugăm cu foc, și să scăpăm odată pentru totdeauna de această meteahnă rușinoasă. 

Eu îmi doresc să le generăm semenilor noștri o stare de trăire benefică, optimistă, de elan, de bună comunicare, de entuziasm și de încredere reciprocă. Disciplina pe care dorim să o abordăm, să nu fie mânată de ambiții, de orgolii oarbe de afirmare, de patimi fără sens ci , să fie o îngrădire a noastră pornită din dragoste și din bunăvoință pentru a ne putea conforma acestor norme etice de viață în care nimeni nu înjosește pe nimeni. În orice oaste de pe lumea aceasta disciplina este cea care facilitează biruința și face posibilă buna organizare. Ea întărește deopotrivă și încrederea în membrii combatanți dar și încrederea în îndeplinirea misiunii, a scopului pentru care lupți. Această decizie luată de comun acord poate căpăta forma, personalitatea unui cilindru indestructibil de voință comună, care se ridică semeț, pe înălțime, prin curăție, prin moralitate și, devine astfel foarte vizibilă, bagă groaza în dușmani și, își face simțită, din ce în ce, amprenta personalității. Avem, genetic, o teribilă tărie dar și forță de caracter! Este momentul să o afirmăm! 

Astfel, aș apela la promovarea unui motto: Mă rog să înebunesc după Hristos și după dreptatea neamului meu, lepădându-mă de acea vionță de sine, egoistă, care este principala frână în afirmarea identității, atât individuale, cât și de grup. Pe cei ce vor fi de la început câtrcotași sau cu gânduri semețe, obraznice, de răzvrătire, cu afirmații indecente, de oameni deștepti, mai bine să ne onoreze cu absența lor. Dacă vrem să mai avem țară în care să ne îndeplinim misiunea noastră ca generație, a acestor ani apocaliptici, trebuie să ne luptăm întâi cu patimile , cu potrivnicia din noi înșine. Acesta este obiectivul la care trebuie să ne rezumăm deocamdată: Lupta la nivelul conștiinței - de departe cea mai crâncenă luptă! Scoate-ne, Doamne, la liman și fă-ne biruitori!