Dan Radovici: ”Toată viața noastră Lui Hristos, Dumnezeu, să o dăm”
”Toată viața noastră Lui Hristos, Dumnezeu, să o dăm”. Este un mic pasaj, imperativ, din slujba Sfintei Liturghii. Cine își dorește îndeplinirea acestui deziderat, bine ar fi ca să ni-l fixăm așa, la cel mai mare loc de cinste ce îl avem de îndeplinit în această scurtă viață! L-am putea motiva ca pe un gest de totală recunoștință din partea noastră pentru tot ceea, prin bun nostru simț, conștientizăm că pe toate le-am primit în dar și, pe care, și noi suntem datori să-l reînoim mereu, perpetuându-l de-a lungul întregii noastre vieți. Dacă prin conștientizarea acestui dar ne vom preocupa, ca fiind buni gospodari, să-i dăm și noi viața noastră curată, lui Hristos, nu numai că devenim hristofori, dar, El ne dăruiește în schimb, imediat, învierea promisă ,chiar de aici, din aceasta viață pământească și, acel creștin, va trece nestingherit și de acea Judecată de Apoi, căci, împărtășire, nu, asta trebuie să însemne, parte în parte, adică, eu, dau smerenie și ascultare față de duhovnic și primesc în schimb Trupul și Sângele Domnului. Deci, această taină este, în cea mai mare parte, rezultatul propriului exercițiu de voință, numai eu să vreau căci ajutor primesc! Soare din soare să ne fie nouă aceasta!
Poate ar fi cazul să fim un pic mai optimiști față de modul în care trebuie să traversăm și să depășim greutățile zilelor de astăzi.
Eu cred că doar prin pomenirea acestui rău din lume, atât de metastaziat astăzi, s-ar putea să ne facem, cumva, indirect, mesagerii și propagatorii acestuia, căruia , îi și facem un marketing gratuit? Nu sunteți de aceeași părere?
Deasemenea, am convingerea că dihăniile acestea, ce sunt mari meșteri în manipulare, asta și urmăresc, freacându-și, totodată, mâinile în delir, ”Ha, ha ,ha! Iarăși ne-a ieșit șmecheria și am băgat groaza în populație prin acei ce au crezut în plasa murdăriilor noastre. Suntem dispuși să cântărim greutatea reală a acestor evidențele ? Eu aș rupe imediat condica aceastor preocupări!
Dezbaterea acestor subiecte-otrăvite ar trebui să fie analizate doar într-un cerc restrâns și numai de către specialiști versați în cântărirea gradului de periculozitate al acestor informații otrăvite. Din nefericire, scopul acestor informații negative este, tocmai, ca ele să devină publice, să ne rașcheteze, zilnic, dacă se poate, pielea de pe creier, prin care, aceștia ajung să ne fiarbă.
Cu ce speranțe ne mai gândim ca ar putea să mai înflorească ceva sănătos în sufletele tinerilor noștrii, care, direct, sau indirect, prin noi, sunt atinși de un asemenea compozit otrăvit la temelie? Dar, nu sunt ei copiii noștri?!? Nu avem noi datoria sacră, și obligația divină, ca nație creștină, ca oameni educați în duhul Bisericii, să îi protejăm de acest noian de rele? De câte ori glasul copiilor aceștia, cu chip de îngeri, se ridică împotriva părinților și, adesea, îi imploră , ”Nu vă mai certați, nu vă mai adresați cuvinte d-astea rele, care ne otrăvesc, ne omoară, ne dezmembrează sufletul și ne paralizează conștiința!” Oare ar fi mai liniștiți copiii noștri dacă am încerca, măcar așa,o lună de probă, și le-am oferi, strict, un cadru benefic, de mai multă afecțiune, de atenție sporită, de pace, de bună înțelegere, de optimism? Da copile, încearcă și tu să treci hopul acesta greu, caci, eu, ca părinte, îți spun că se poate, și că ai să reușești! Eu am reușit să ies din sevrajul acestor zilnice îndeletniciri nocive! Iarăși, dacă eu privesc îndelung numai la noroaie, cu ce ochi aș mai putea vedea curățenia cerului?
Dacă ne-am planifica acest obiectiv, ne-am putea face un sfat al nostru, și NUMAI al nostru, al celor ce ne dorim a fi o treaptă mai eficienți, ca să nu mai avem sentimentul că trăim în țara asta unde nimic, parcă, nu ne mai aparține și nu se mai leagă? O bulă în care să circule prioritar doar informațiile și schimbul nostru de valori , verificate, aprobate, însă, cu circuit închis, în care să dăm ca știre doar ce se cuvine,ceea ce ne-ar fi benefic, fiindcă, știm cu toții căci, cuvântul, poate să dea și viață, dar, poate să și omoare!
Da, astăzi se moare pe capete de inimă rea! Uitați, cazul recent al luptătorului glorios de o viață, Nicu Covaci – O forță a naturii, un munte de trăire, de voință , de optimism și de promovare a valorilor românismului, care, de ce a făcut acel accident vascular? Fiindcă a căzut în plasa acelei mișelii-capcană a acestui sistem ticăloșit și malformat. A bătut, cu inima sa curată, de viteaz, la niște porți-capcană. Oare câți sunt cei ce pățesc exact la fel ca el?
Am să repet aceste coordonate esențiale ca pe niște repere pentru acei schiori de performanță care au luat startul și coboară în viteză, printre jaloane,victorioși, spre linia de sosire.
Reamintesc că avem , fraților, la îndemână acest instrument minunat, invincibil, insuficient exploatat, principiul Dragostei, care, ”Pe toate le crede, pe toate le rabdă, pe toate le nădăjduiește”, cu care îl putem dezarma și scoate din arenă chiar și pe cel rău, acesta , nemaiavând nici o aderență spre sufletele cele cu adevărat smerite. Deci, să fim convinși de faptul că , stă în putința noastră să îi desfacem contractul, doar prin utilizarea acestui magic instrument, această simplă dragoste smerită. M-au marcat acele imagini de film ,din amfiteatrele romane, în care creștinii erau dați să fie sfâșiați de fiarele sălbatice, iar ei, își asumau, resemnați, supliciul, cântând imne de preamărire lui Dumnezeu! Ce paradox teribil taina aceasta a vieții creștine!
”Și, dacă se întâmplă să auzi ceva rău despre cineva, tu să nu crezi! Este smerenie!” Sf. Porfirie.
Deci, stă în putința voinței umane să împingem realitatea, să forțăm puțin crudele evidențe însă, doar în direcția acestei noi creații creștine a naturii umane, căci, scopul creației lui Dumnezeu este cel al învierii noastre, asumându-ne și noi Crucea, iar nu al autodistrugerii rasei, prin acele creaturi bolnave, trufașe și egoiste, ce se joacă cu butoanele de lansare ale bombelor atomice.
N-ar trebui să apăsăm și noi ,elegant, pe contragreutatea unor benefice știri pozitive? E plină lumea și de frumos, nu numai de urât! Haideți să existe măcar aici, la noi, niște proporții bine cântărite! Efectul unei știri rele să îl parăm prin intermediul lansării a zece știri bune, sănătoase, optimiste. Din semințele acestor știri ,dar și trăiri pozitive, va putea înflori și frumosul, și curajosul, și viteazul, și eroul, dar și sfinții!
Pe de altă parte, nu sunteți de părere că, TĂCEREA, din partea noastră, măcar a celor ce ne regăsim sub ștreașina Bisericii, printr-o convenție respectată între noi, strict, de sfidare și ignoranță față de acțiunile mârșave ale acestor nenumărați borfași naționali și internaționali, le-ar crea acestora, de îndată, panică în tabără? De ce aș mai putea să fiu eu interesat, eu, care mi-am propus ca, toată viața, să o dau Lui Hristos-Domnul? Ce sunteți de părere că ar spune dușmanii? ”Oopaa! Ce ne mai facem, că de la aștia mulți, nu mai avem nici un semn că ar mai fi interesați de portofoliul nostru de otrăvuri! Ce rost mai are să forțăm niște uși deja deschise?”
Fraților, păi, ca să ne fie taina-taină, vreau să fac referire la un banal exemplu din mecanismul căsniciei noastre. Cum se cuvine să ne respectăm, ca parteneri fideli de viață și de dialog? Respectăm înțelegerea, care e înfăptuirea unei taine sau, nu o respectăm? Nu, oare, prin acordarea maximă a atenției noastre decente și reciproce, relația funcționează, în firescul ei armonios? Oare nu în acest fel putem păstra acel duh inerent și necesar, al unității? Oare nu lipsa de sinceritate, deci, trădarea, este întotdeauna cea care înfige țărușul până la adâncitura dintre trup și sufletul comun al relației, până ce aceasta devine o plagă, o sită plină de găuri îndurerate, prin care, căsnicia, eșuează și, poate că e scufundată definitiv?
Știm cu toții cât este de dificil ca să păstrăm integritatea acelei unități între minte și inimă căci, de cele mai multe ori, în marea noastră majoritate uzăm acest dualism, comod. Adică, una gândim, alta spunem și, cu totul alta punem în practică! Nu degeaba se spune că acea rugăciune a inimii este locomotiva care te poate căra în siguranță și cu care poți depăși onorabil toate primejdiile! Să ne amintim de acea comoară, bornă de temelie, care ne spune că, ”Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii!” Ps. 110/10.
Păi, pe cine vrem, sau, ne-am propus noi să păcălim? Pe Fabricant?!? Întreb și eu, oare, un it-ist care a făcut un computer funcțional, adică, atât softul ,dar și hardul, știe el cum acesta funcționează, sau, mai are încă nelămuriri? Haideți să nu mai fim naivi! Dumnezeu, făcătorul Cerului și al Pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute,să fim siguri că știe și vede oricând și orice în orișicine, și acum, dar și pe viitor, însă ,în marea Sa bunătate și răbdare, ne așteaptă să ne întoarcem către El, dându-ne de toate! Ce ne lipsește nouă, de fapt, ca să ne liniștim lângă El?
Am propus și reiau ideea de a încerca să punem în funcțiune, cu referire la persoanele absolut meritorii din rândurile noastre, pe care ne propunem să le promovăm, prin intermediul cărora să înfințăm câteva centre de autoritate, adică, să fie, și Marta și Maria, care să-i reprezinte în polivalențele lor, și pe care să le susținem cu tărie. Poate fi, aceasta, de ce nu, un vehicol rapid al nostru, ajustat pe măsura nevoilor noastre, cu care dorim să depășim, în voie bună, aceste greutăți!
Dacă suntem de acord că omul vine pe lume ca rezultat al afectului părinților dar, în special, prin voia Sfântului Duh, a ”Dătătorului de viață”, și presupune, de la concepere, o perioadă fecundă de 40 de săptămâni, nu ne putem gândi că un astfel de nucleu ar putea avea succes într-un timp mai scurt! Iarăși, nici nu ar fi de conceput ca ,în această perioadă, drăgălașul de bebel, ar mai putea fi interesat de alt soi de informații din exterior, în afară de cele vitale, pe care le primește de la cei responsabili cu dezvoltarea lui în bune condițiuni. Astfel că, ar fi total impropriu să mai aducă cineva în discuție, Ce-a mai făcut X, ce rău a mai pus la cale doctorul specialist în avorturi Y... Eu mă văd strict responsabil și angajat, ca să mă mențin, cu toate puterile mele, rugându-mă lui Dumnezeu, respectând linia legilor Lui, cele dătătoare de viață. Mă scuzați că împing discuția către aceste laturi dar, aceste informații nocive, exterioare, nu se pot adăuga de nici un fel rețetei căruia încercăm aici să-i probăm noi funcționalitatea. Doritorii, sper să fie de acord!
Eu m-aș încumeta să propun ca, pe perioada derulării a acestui mic program de desprindere de pe orbita acestor inerții , să încercăm o formă ușoară de a posti de la avalanșa de informații, zvonuri, atentate, războaie, ce ne sunt, nouă, în marea lor majoritate, inutile. Oare, cum altfel s-ar putea atinge un moment sau o perioadă de liniște sufletească, dacă nu, acest obiectiv, dirijat exclusiv prin voință, s-ar putea face remarcat prin puțină smerenie, prin puțină cuvioșie, prin mai mult respect reciproc, pentru a putea fi încredințați ,la nivelul conștiinței curate, că am fi vrednici de o scurtă vizită a Duhului Sfânt?
Cum ne sfătuia Sfântul nostru, Marele Părinte Justin Pârvu , că ” Cei ce vă veți uni, aceia veți birui! Voi veți fi Biserica de pe urmă, ce iadul n-o va birui! Măcar voi să vă uniți, să vă salvați, cei ce Credeți. Dacă nu veți face asta pentru cei apropiați, veți cădea și mulți dintre voi, dacă nu veți părăsi lumea, ca Lot. Mă doare sufletul pentru cei care , din neștiință, cad în capcanele și mrejele acestui sistem antihristic.TREBUIE să vă uniți, să trăiți înfrățiți, în Rugă uniți, doar așa veți scăpa atunci !” Repet , chiar obsesiv, acel scurt testament al Sfinției Sale, care ne-a iubit, ne iubește, și pe care, și noi îl pomenim cu toată dragostea. ”Pocăință, Rugăciune, Ascultare” și, lucrând acestea trei atribute fundamentale, se ajunge și la Unitate”. Este îndemnul și garanția Sfinției Sale, ce sunt gravate la Mănăstirea Petru Vodă dar și în inimile noastre!
Să nu se înțeleagă că m-aș căciuli față de cineva sau că aș avea intenția să-l trag de mânecă. În nici un caz! Are Dumnezeu grija Lui față de cei năpăstuiți, ca să le pună la timp, sacii în căruță!
Cu prietenie,
Dan RadoviciActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!
RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
Pe același subiect
De ce a fost readus Trump la Casa Albă: Israelul devine noua Ucraină – fostă Covid
Trump nu mai poate salva America !
Efectul Trump: Lanțurile de iubire se rup unul câte unul...
Trump pune kaput LGBT-izării Americii
Gen. brg. r. Aurel Rogojan: Marcel Ciolacu – pe toboganul căderii libere a social-democrației: O catastrofă politică estompată cu trucuri de imagine, maestru al păcălelilor cu care se străduie să-și ascundă crasa incompetență și propensiunea trădării
Suferințele lui Lucian Mîndruță
Recomandările noastre
Secțiuni: Opinii Prima pagină Publicistică Știri
Persoane: Părintele Justin Pârvu
Locații: România
Subiecte: mărturisire de credință puterea credinței
Organizații: Poporul Român
Tip conținut: Opinii
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (18)