ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Rechizitoriul emis la data de 1 Iulie 2025, produs de procurorul Marius Iacob, procuror-șef al Serviciului de urmărire penală din cadrul Secției de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este o mizerie. Rechizitoriul întins ca un putregai pe 52 de pagini are în realitate cel mult 20 de pagini, restul fiind o repetiție obsesivă de pasaje, încadrări juridice și stenograme reluate cu copy-paste pe zeci de pagini. Ce lipsesc cu desăvârșire din document sunt faptele reale, pentru că în mod real incriminate sunt: libertatea de exprimare a opiniilor, credinței și convingerilor. Concret, singura acuzație reală adusă lui Călin Georgescu este delictul de opinie.

Rechizitoriul îndreptat împotriva lui Călin Georgescu este bazat pe o sumă de prejudecăți specifice procurorilor staliniști, însă ce este cu atât mai grav este faptul că în document este reînviat Tribunalul Poporului, menționat în două rânduri, și pe baza căruia este contruită o parte din acuzație.

Pentru cei care nu cunosc, Tribunalele Poporului (TP) din România au fost înființate la ordinul trupelor de ocupație sovietice și au funcționat exclusiv în spiritul curentului democratic popular. Instanțele TP erau formate inclusiv din oameni fără nicio pregătire juridică, din muncitori și țărani, mulți incapabili să citească, să scrie. Cei ajunși în fața TP erau în mod automat dușmani ai poporului, ai comunismului și Uniunii Sovietice, în majoritatea cazurilor fiind condamnați la moarte sau la închisoarea pe viață, după ce în prealabil erau acuzați de crime de război, de sabotarea intereselor poporului, pentru ca în final să fie declarați definitiv „criminali de razboi”. Este și cazul Mareșalului Ion Antonescu și ministrului său, Mihai Antonescu, condamnați și executați la data de 1 Iunie 1946, în curtea închisorii Jilava, în cadrul „Lotului Antonescu”.

Sfidarea realității și gravitației

Pe baza condamnărilor dispuse de Tribunalele Poporului, în rechizitoriu, procurorul Marius Iacob sfidează realitatea, istoria, legile gravitației și bunului simț, bazându-se pe Legea 217/2017 care a reabilitat ororile comunismului. Asta s-a întâmplat după ce, în Decembrie 2006, fostul președinte Traian Băsescu declara în Parlamentul României:

„Ca șef al statului român condamn explicit și categoric sistemul comunist din România, de la înființarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947, și până la prăbușire, în decembrie 1989. Luând act de realitățile prezentate în raport, afirm cu deplină responsabilitate: regimul comunist din România a fost ilegitim și criminal. În cazul securității, a fost vorba de o instituție esențială în susținerea statului totalitar comunist, ilegitim și criminal.” Traian Băsescu, 18 Decembrie 2006.

Prin consecință directă, Raportul Comisiei prezidențiale care a dus la condamnarea regimului comunist și a Securității, a fost anulată inclusiv eticheta de „criminali de război” lipită lotului Antonescu, executat la data de 1 Iunie 1946. Numai că, această realitate, nu are cum să convină celor care după 100 de ani continuă să se lupte cu legionarii, fasciștii, extremiștii.

Un astfel de luptător lipsit de minimă cultură și educație istorică este procurorul Marius Iacob.

Un rechizitoriu auto-plagiat cu note de la SRI și DIPI

Procurorul Marius Iacob, devenit vedetă pentru „Cazul Elodia”, îl menționează pe Ion Antonescu de 38 de ori în rechizitoriul împotriva lui Călin Georgescu. De asemenea, îl menționează de 37 de ori pe Corneliu Zelea Codreanu, acuzat de crimele legionarilor din Noiembrie 1940, deși Codreanu a fost asasinat cu doi ani mai devreme, la 30 Noiembrie 1938. Cât de imbecil ești, domnule procuror?

Conținutul rechizitoriului de 52 de pagini este o compunere prin repetiție aproape obsesiv-compulsivă a unor paragrafe.

Rechizitoriul este un autodenunț al incapacității profesionale juridice a procurorului Marius Iacob. Un autodenunț pentru că procurorul nu face decât să arate că întreaga construcție a documentului este o probă a limitelor intelectuale și umane, a prejudecăților și interpretărilor personale, o nesfârșită încadrare juridică vicioasă.

Mai mult, rechizitoriul este o probă a pasiunii procurorului Marius Iacob pentru presuneri care sunt demontate chiar în conținutul documentului, prin declarațiile celor doi martori audiați, martori care susțin că nu cunosc intențiile criminale de care este acuzat Georgescu, pe care l-au întâlnit de două-trei ori în viață, la evenimente publice cultural-istorice.

Apoi, rechizitoriul procurorului Iacob exprimă inclusiv mărunte pretenții academice, câtă vreme are note de subsol, ample referințe din numeroase lucrări prin care se încearcă să fie contruită și argumentată acuzarea. Numai că absolut toate aceste citări vizează perioada anilor 1930-1945, necum perioada 2020-2025 din acuzare.

Deși asasinat, Codreanu este vinovat

În uluitorul rechizitoriu, Zelea Codreanu este prezentat ca vinovat al crimelor produse de legionari. Pentru impresia artistică, deși nu produc nicio dovadă suplimentară, Serviciul Român de Informații (SRI) și Departamentul de Informatii si Protectie Interna (DIPI) – structură specializată a Ministerului Afacerilor Interne (MAI), sunt plasate în document. Apoi, pentru a da grosime documentului, necum consistență, în rechizitoriu sunt preluate de 14 ori paragrafele în care sunt încadrate infracțiunile pentru care Călin Georgescu este acuzat și trimis în judecată.

La fel, pe zeci de pagini, sunt preluate aceleași declarații, bucăți din stenograme, prejudecățile și considerentele subiective ale procurorului Marius Iacob, pentru că FAPTELE NU EXISTĂ!

Unde sunt faptele, domnule procutor?

Rechizitoriul procurorului Iacob uluiește prin incapacitatea de a produce probe acuzatoare valabile. Dacă în domeniul financiar urmărești firul banilor, în domeniul penal urmărești acțiunile, făptuitorii, acțiunile concrete … nu presupunerile și prejudecățile.

Baza acuzării procurorului Iacob este interpretarea subiectivă a gesturilor, mimicii și posturii pe care le adoptă majoritatea lideriilor lumii, de la președintele SUA, la actualul președinte Nicușor Dan. În mod ridicoll, procurorul Iacob îl acuză pe Călin Georgescu de copierea atitudinii Mareșalului Antonescu, de exprimarea în public a unor formulări care seamănă cu afirmații făcute de Zelea Codreanu, Ion Antonescu, de personalitățile marcante ale României exterminate în perioada stalinistă și de luptătorii anticomuniști din munți.

Unde sunt organizațiile cu caracter fascist, rasist, xenofob?

În 52 de pagini, procurorul Iacob nu reușește să răspundă nici măcar la propriile acuzații care îl plasează pe Călin Georgescu în spațiul organizațiilor cu caracter fascist, rasist, xenofob, pe care le inițiază sau constituie!

Absolut nicio organizație nu este probată ca fiind făptuitoare a unor acțiuni cu caracter fascist, rasist, xenofob.

În aceste condiții, procurorul îl introduce în rechizitoriu pe Horațiu Potra, încadrat la „persoane pretabile să săvârșească acte de mare violență”. Pretabile? Adică ar fi putut să facă, dar nu a făcut absolut nimic pentru a putea fi acuzat, nici el, nici alții.

Georgescu, Covid-19, tonul și gesturile

Nivelul profesional, rigoarea și forța creatoare a procurorului Marius Iacob sunt demonstrate în modul în care observă, înțelege, interpretează, apoi formulează idei cu titlu de acuzație.

De cel cel puțin cinci ori, Georgescu este acuzat că „reproduce nu doar cuvintele, dar și gesturile și tonul mareșalului Ion Antonescu”.

Oare la dosarul trimis spre judecare există probele aferente acestei aberații? Procurorul Iacob a inclus documente audio-video comparative, demonstrații mimico-gestuale, martori, eventual actori profesioniști care să se reproducă în fața judecătorului, pentru a susține cele reținute în rechizitoriu?

Apoi, trebuie observat că Georgescu este acuzat și pentru că a combătut măsurile aberante din perioada pendemiei Covid-19, argument evidențiat de opt ori în rechizitoriu.

Elita României, vizată în dosarul Georgescu

Pe lângă liderii mișcării legionare din timpul vieții și post Zelea Codreanu, a Mareșalului Ion Antonescu, procurorul Marius Iacob vizează o serie de personalități culturale și politice ale României, personalități publice și persoane private exterminate sau opresate sistemul comunist, în perioada 1948-1989.

Este halucinant modul în care procurorul Iacob nu dă niciun semn că poate înțelege realitățile ocupației naziste, apoi a ocupației sovietice.

Această incapacitate demonstrată în rechizitoriu aliniază personalități precum: Ion-Gavrilă Ogoranu, Micaela Ghițescu, Aspazia Petrescu, Nina Moică, Elisabeta Rizea, Ioana Arnăuțoiu, Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu, Gheorghe Manu, Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu, Lucian Blaga … personalități ale istoriei și culturii României din secolul XX, pe care Călin Georgescu îi citează și rememorează, iar procurorul Iacob le folosește pentru a escamota realitatea și formula acuzații ridicole.

Un atac direct la adresa Bisericii Ortodoxe

În mod repetat, prejudecățile procurorului Marius Iacob ating și spectrul creștin ortodox, vizat în mod acuzator de 14 ori. Iată un pasaj de la pagina 40 a rechizitoriului:

„Sumarizând, analiza sistematică și teologică a manifestărilor de conduită a inculpatului Georgescu Călin, exhibate pe percursul perioadei de referință, expune și dezvăluie sensul real al convingerilor, ideilor și temelor propagate de acesla la nivelul societății, prin diverse mijloace de comunicare, în scopul captării simpatiei și încrederii publicului larg, chiar cu prețul lezării valorilor protejate de către norma de incriminare, consecințe pe care inculpatul le-a prevăzut și acceptat.”

Procurorul Iacob nu știe că domnul Călin Georgescu este din familie de preoți? Că este un creștin practicant? Dar, de când manifestarea teologică și a credinței au devenit o vinovăție, un cap de acuzare?

Am spus în repetate rânduri și repet. O mare parte responsabilitatea situației în care a ajuns România anului 2025 aparține și Bisericii Ortodoxe Române (BOR), cu precădere capului Bisericii, care prin lipsa de reacție și tăcerea complice, tolerează inclusiv acest tip de abuz, plecându-se în fața efemerilor afidători ajunși în diferite funcții. Prin complicitatea BOR, Sfinții Închisorilor și personalitățile culturii române sunt tratate cu lipsă de respect de indivizi și organizații finanțate tocmai de la bugetul României. Altfel spus, statul român își dinamitează propria istorie și memorie.

Georgescu … prea ordonat, prea patriot, prea ortodox!

Haosul și lipsa de logică a procurorului Marius Iacob au emis totuși o jumătate de adevăr pe care apoi a împroșcat-o cu o sumă de calomnii. O jumătate de adevăr consemnat pe aceeași pagină 40, în deschidere:

„Întregul construct ideologic promovat se bazează pe supremația acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinței și pe un naționalism radical populist (ultranaționalism), care bagatelizează până la repudiere principiile democratice și societatea capitalistă (…) născută din glorificarea excesivă a trecutului istoric și din identificarea, în mod artificial, ai unor inamici ai statului român, sub cupola misticismului creștin ortodoxist (…).”

Formula: „glorificarea excesivă a trecutului istoric„ apare de zece ori în document, o nouă dovadă că procurorului Iacob îi pute Istoria României, eroii și sfinții neamului românesc.

Dincolo de noul atac la adresa ortodoxiei, procurorul Iacob arată în acest paragraf că el nu servește interesele naționale ci le vânează și condamnă, că este incapabil să înțeleagă disciplina, ierarhia, spiritul și voința unui neam și popor, al unui lider și al unei țări. Cu asta, nefericitul procuror Marius-Elodia Iacob a spus tot ce mai avea de spus.

Rechizitoriul întocmit de procurorul Marius Iacob poate fi lecturat integral AICI

Dan Tomozei