Discursul de luni seara al lui Emmanuel Macron nu a fost analizat la București în deplinătatea monstruozității sale.

Iată mai jos o analiză cutremurătoare făcută de Mathieu Slama pentru Le Figaro, pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

„Peste tot, vom avea același demers: recunoașterea civismului și introducerea restricțiilor împotriva nevaccinaților în loc să o introducem împotriva tuturor.”

Această frază halucinantă a fost rostită de Emmanuel Macron în discursul său de luni, care marchează o nouă etapă în procesul dezagregării democratice a țării noastre.

Extinderea pașaportului sanitar constituie mai presus de toate o violare gravă nu doar a libertăților noastre, ci și a contractului social și a conceptului însuși de cetățenie, așa cum a fost conceput de Rousseau.

Extinzând pașaportul de vaccinare la toate locurile de divertisment și de cultură unde se adună mai multe de 50 de persoane, și apoi la cafenele, restaurante, centre comerciale, spitale, aziluri de bătrâni, stabilimente medico-sociale, ca și la trenuri și autocare pentru călătoriile pe distanțe lungi, guvernul face de facto viața imposibilă pentru nevaccinați, sau în orice caz foarte dificilă.

Făcând acest lucru, el instaurează o inegalitate de facto între cel vaccinat și cel nevaccinat și introduce deci o ruptură fundamentală în contractul nostru social, întemeiat pe adeziunea rațională a cetățeanului la interesul general, pe consimțământul său liber și în cunoștință de cauză și pe egalitatea în fața legii.

Toate aceste principii fondatoare ale democrației noastre sunt făcute bucăți.

Mai întâi, decizia lui Macron reprezintă o încălcare a cuvântului dat. Nu a promis guvernul că pașaportul sanitar nu va afecta activitățile cotidiene? Nu a anunțat Emmanuel Macron că vaccinarea nu va fi obligatorie și că obiectivul său este să convingă prin informare și pedagogie?

Se întâmplă acum ce s-a întâmplat de la începutul crizei: guvernul înaintează pas cu pas, și merge  de fiecare dată puțin mai departe în măsurile autoritare și liberticide, ajungând să se dezică de vechile sale promisiuni.

Ce să mai spui, de pe altă parte, despre modul în care această decizie gravisimă a fost luată? De la începutul crizei sanitare, rolul Parlamentul a fost redus la cel de Cameră care ia notă, în vreme ce toate deciziile sunt luate de un singur om, șeful statului, asistat de un consiliu științific neales, și deliberând în interiorul Consiliului de Apărare în cea mai mare opacitate.

Nu altfel s-a întîmplat cu decizia de ieri seară, când Macron a anunțat noile măsuri sanitare fără consultarea Parlamentului, care va fi somat să voteze textul legii în regim de urgență și fără o dezbatere democratică reală.

Mai sunt în legătură cu aceste anunțuri și probleme juridice uriașe. Consiliul de Stat a validat pașaportul sanitar pe 6 iulie, pe motiv că nu se referea la activitățile cotidiene, în timp ce Comisia Națională pentru Informatică și Libertăți (CNIL) i-a dat și ea undă verde deoarece versiunea inițială a pașaportului sanitar excludea „activitățile vieții curente (locuri de muncă, restaurante, comerț...)”.

Cum își vor justifica aceste instituții, menite să ne protejeze de arbitrarul și violarea libertăților noastre fundamentale, validarea noii forme a pașaportului sanitar?

Se vor dezice ele? Vor justifica înăsprirea prin tulpina Delta?

De la începutul pandemiei, Consiliul de Stat și Consiliul Constituțional nu au încetat să legitimizeze măsurile cele mai agresive la adresa drepturilor noastre fundamentale și a Constituției noastre.

Nu mai există astăzi paznici juridici împotriv abuzurilor de putere sanitară.

Anunțurile lui Macron înseamnă și că intrăm într-o societate represivă, în care poliția va putea efectua controale aleatorii ale pașaportului și reprima pe recalcitranți.

O societate în care francezii înșiși vor putea verifica codul QR al concetățenilor lor, asumându-și astfel rolul poliției.

O societate în care fiecare acțiune a vieții cotidiene va fi supusă unor reguli disciplinare stricte și controlate.

Pe scurt, pașaportul sanitar generalizat înseamnă un întreg sistem represiv și disciplinar care se pune în mișcare pe tăcute, la antipodul principiilor democratice pe care a fost întemeiată Republica noastră.

Modul în care guvernul a orchestrat această oprimare a nevaccinaților merită și ea câteva cuvinte.

De mai multe săptămâni, guvernul a decis să facă din nevaccinat țapul ispășitor al situației sanitare.

Retorica guvernamentală este simplă:

„Dacă vom fi nevoiți să ne izolăm în toamnă, vina va aparține nevaccinaților, și nici nu se pune problema ca vaccinații să plătească pentru cei care au dat dovadă de lipsă de civism.”

S-a pus în scenă un întreg șantaj cu izolarea, având drept consecință o atmosferă absolut detestabilă, în care nevaccinatul a devenit o sperietoare colectivă.

Pe rețelele sociale, ura se revarsă în valuri, unii mergând până acolo încât să ceară încarcerarea recalcitranților sau măcar să fie puși să plătească cheltuielile de spitalizare legate de COVID.

Iar, pe canalele de televiziune, unii realizatori au contribuit la această atmosferă plină de ură, mergând până acolo încât să ceară ca poliția să-i caute pe nevaccinați și să-i ducă cu forța la centrele de vaccinare.

Alții cer ca nevaccinaților să li se facă viața cât mai grea.

Țara întreagă este cuprinsă de o furie represivă și tiranică.

Trebuie să ne punem întrebarea asupra rupturii democratice pe care toate acestea o reprezintă.

Starea de alertă permanentă, inegalitatea între cetățeni, instaurarea unui dispozitiv disciplinar și represiv, birocratizarea dusă la extrem a raporturilor sociale, toate acestea nu au nici un echivalent în istoria noastră recentă.

Ba, este chiar vorba despre o răsturnare totală a ideii înseși de cetățenie, în care noul cetățean nu are drepturi decât cu condiția să producă dovada stării de sănătate.

Înțelegem oare pe deplin ce înseamnă ca cetățenia să fie condiționată de sănătate? Ca un cetățean vaccinat să aibă drepturi de care un nevaccinat este lipsit? Ca viața unui nevaccinat să fie similară cu ceea ce am trăit în izolare?

Toate aceste răni făcute modelului nostru democratic de la începutul crizei nu se vor cicatriza cu ușurință.

Faptul cel mai îngrijorător este că cetățenii înșiși se pronunță, în majoritatea lor, pentru aceste atentate la adresa statului de drept.

Și că măsurile disciplinare funcționează: după discursul de luni seara al lui Macron s-a înregistrat un record de programări la vaccinare.

Fără mijloace de a controla puterea și cu un asemenea asentiment popular, cum este posibilă ieșirea din această spirală liberticidă care pare fără sfârșit?

Să încercăm deci, în fața acestei isterii care ne întunecă rațiunea, să stabilim câteva principii clare și de bun simț.

Mai întâi, nu există nici o necesitate pentru un pașaport sanitar sau pentru vaccinarea obligatorie. Se spune că vaccinarea îl protejează pe cel care se decide să se vaccineze de formele grave ale virusului: nevaccinatul nu este deci o amenințare decât cel mult pentru sine însuși.

Apoi, cetățenia nu se divizează. Pașaportul sanitar, care creează de facto două categorii de cetățeni, după cum sunt vaccinați sau nu, este o aberație etică, juridică și democratică. Nu își are locul în democrația noastră.

În fine, virusul nu va dispărea. Trebuie să învățăm să trăim cu el, să ieșim din starea de alertă și să acordăm încredere liberului arbitru și responsabilității fiecăruia dintre noi.

Franța nu este o curte de școală, pentru a o disciplina, ci o țară în care cetățenii au drepturi și îndatoriri, iar printre aceste drepturi se numără libertatea de a dispune de propriul corp.

Statul trebuie să îi încurajeze pe francezi să rămână prudenți și să se protejeze de virus. Însă trebuie să o facă cum a făcut-o în cadrul epidemiei de SIDA: privilegiind informația și pedagogia în locul coerciției.

Doar astfel vom regăsi drumul care este cel al libertății și nu al sclaviei.