S-a născut Mesia 

^{De câte ori trebuie să se nască Pruncul Iisus pentru ca noi să înțelegem sensul adevărat al vieții și al lucrurilor? Un proverb popular spune că de câte ori este nevoie, iar un călugăr spunea că de s-ar naște Pruncul Iisus de o mie de ori, tot zadarnic ar fi, dacă noi nu simțim o mișcare lăuntrică, dacă nu înțelegem mesajul Creatorului, dacă nu ne naștem și noi spiritual.}

^{Prin venirea în lume a Pruncului Iisus, Dumnezeu se descoperă întregii omeniri. Dumnezeu s-a smerit atât de mult pentru a ne arăta nouă, oamenilor, că pentru a ajunge în vârf, trebuie să pornești de jos, cu pași mărunți pe o scară gradată și progresivă, chiar de ai fi cu părul cărunt. Aceasta înseamnă că trebuie să înlături toate lucrurile care te rețin, care nu-ți dau absoluta libertate. Numai atunci când ești liber, devii ușor și poți urca spre vârf, poți atinge mântuirea.}

^{Zadarnic îl căutăm noi pe Hristos, dacă acesta nu s-a născut înlăuntrul nostru, dacă nu-l primim, mai întâi, pe Pruncul Iisus. Numai prin înțelegerea misterului nașterii Pruncului Iisus, omul poate afla rostul existenței sale pământești și ținta pe care trebuie să o urmeze, asemenea celor trei magi în căutarea Pruncului. Iisus s-a născut într-o iesle săracă, în sălașul dobitoacelor, într-un contest în care violența luase o amploare fără precedent.}

^{Pruncul Iisus s-a născut și a adus cu El un mesaj omenirii. Cel mai mare mesaj al tuturor timpurilor, cel mai mare mesaj al omenirii. Mântuirea. Ce poate fi mai măreț lucru în această lume decât acela că omului i se deschide o perspectivă, o cale, o opțiune binecuvântată, aceea de a da sens vieții lui, de a se mântui.}

^{Prin Nașterea Domnului, Dumnezeu a făcut cel mai mare dar omenirii, pe singurul și Unicul Său Fiu – Iisus. Dumnezeu a creat lumea din iubire și tot din iubire a dat și pe Unicul Fiu, Iisus, de aceea, nașterea Pruncului Iisus este considerată sărbătoarea vieții, a iubirii, a păcii, a bucuriei și a fericirii universale, căci este cu adevărat cel mai mare eveniment care s-a întâmplat în istoria omenirii.}

^{Prin trimiterea în lume a Pruncului Iisus, Dumnezeu nu urmărește altceva decât refacerea unității lăuntrice a ființei umane, pierdută prin pătrunderea în lume a păcatului, prin protopărinții noștri Adam și Eva. Păcatul a pătruns în sufletul omului prin punerea la îndoială a creditului divin: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat?” (Facerea 3, 1). Acum și aici a avut loc prima fisură în unitatea lăuntrică originară. Îndoiala este în ea însăși începutul dedublării, al duplicității, care în cele din urmă se va transforma în negație: „Nu veți muri!” (Facerea 3, 4), care va duce, în final, la tăgăduirea binelui unic, din care purcedem cu toții. Și, prin păcat, a venit în lume moartea pe care avea să o biruiască Hristos, Fiul lui dumnezeu.}

^{Pruncul Iisus ne arată adevăratul sens al vieții și al morții, ne îndrumă pașii pe cea mai scurtă cale către Adevăr: iubirea. El ne aduce iubirea dumnezeiască, binecuvântarea și dreptatea lui Dumnezeu. De aici, vorba populară înțeleaptă că dreptatea, ori care ar fi aceasta, nu este la oameni, ci la Dumnezeu.}

^{”Hristos s-a născut, slăviți-l,}

^{Hristos din ceruri, întâmpinați-l,}

^{Hristos pe pământ, înălțați-vă.}

^{Cântați Domnului tot pământul”.}

^{Crăciunul este iubire, speranță și fericire! Crăciun luminat!}

^{Sărbători fericite alături de cei dragi!}