Având în vedere secretul pe care Marea Britanie și alte țări NATO l-au păstrat cu privire la desfășurarea de trupe în Ucraina și la victimele militare anterioare, pare ciudat că săptămâna aceasta s-a făcut atâta tapaj în jurul morții unui parașutist britanic.

Un editorial Strategic Culture pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Moartea unui parașutist britanic, raportată săptămâna aceasta, a fost prima recunoaștere publică de către autoritățile britanice a faptului că un membru activ al forțelor armate britanice a fost ucis în Ucraina.

Momentul dezvăluirii oficiale și popularizarea sa intensă și emoțională ridică semne de întrebare cu privire la motivele autorităților britanice.

Vestea morții vine într-un moment critic, când Londra și alte capitale europene par disperate să saboteze eforturile președintelui american Trump de a găsi o soluționare pașnică a conflictului ce durează de aproape patru ani.

Prim-ministrul britanic Keir Starmer i-a adus miercuri, în Parlamentul britanic, un omagiu  caporalului George Hooley, descris drept un „erou” care „a servit țara noastră pentru cauza libertății și democrației”.

Presa britanică a fost plină cu fotografii frumoase și laude sentimentale la adresa parașutistului decedat.

Ministrul britanic al Apărării [sic], John Healey, a adăugat :

„Moartea tragică a lui George ne amintește de curajul și angajamentul cu care remarcabilele noastre  forțe armate servesc zi de zi pentru a ne proteja națiunea.”

Cum anume „protejează” soldații britanici din Ucraina Marea Britanie nu s-a explicat.

Ziarul The Sun a mers mai departe, incitând la sentimente anti-ruse, când a relatat că Kremlinul a făcut comentarii „dezgustătoare” despre moartea soldatului.

Moscova îndrăznise pur și simplu să întrebe ce făcea soldatul britanic în Ucraina și a subliniat că personalul britanic a participat la atacuri „teroriste” asupra centrelor civile rusești, împreună cu unități militare ucrainene.

Ceea ce este o realitate. Forțele ucrainene au lansat rachete de croazieră Storm Shadow, furnizate de Marea Britanie, asupra teritoriului rus în ultimii doi ani. Aceste rachete nu puteau fi operate fără personal britanic la sol.

În mod similar, rachetele HIMARS și ATACMS de fabricație americană, care au vizat, de asemenea, teritoriul rusesc, au implicat în mod necesar și personal american în operațiune.

Este secretul lui Polichinelle faptul că forțe britanice, franceze, americane, poloneze, germane și alte forțe NATO au fost desfășurate în Ucraina pentru a lupta împotriva armatei ruse.

Până în prezent, autoritățile NATO au păstrat o tăcere cinică cu privire la implicarea lor, pretinzând că cei aproximativ 30.000 de soldați străini din Ucraina sunt „mercenari privați” care nu au nicio afiliere oficială.

Avertismentele Rusiei cu privire la participarea directă a NATO la război au fost respinse drept „propagandă a Kremlinului”.

Însă afirmațiile Moscovei au fost coroborate anterior. Documente clasificate ale Pentagonului, dezvăluite în 2023, indicau că 50 de membri ai trupelor speciale britanice erau desfășurați în Ucraina – ceea ce constituia cel mai mare contingent de comandouri NATO angajate în luptă cu Rusia.

În martie 2024, a fost publicată o înregistrare audio a comandantului Luftwaffe-ului german, locotenent-generalul Ingo Gerhartz, în care acesta le spunea altor oficiali de rang înalt că forțele britanice se aflau la sol și operau rachete Storm Shadow.

Forțele de elită britanice din cadrul SAS și SBS (Serviciul Special al Marinei), care lucrează în colaborare cu regimentele de parașutiști, sunt cunoscute pentru operarea de drone subacvatice în Marea Neagră pentru a ținti Crimeea.

Se estimează că 40 de cetățeni britanici au fost uciși în lupte în Ucraina, alături de alți cetățeni NATO.

Cu toate acestea, autoritățile americane, britanice, franceze și din alte țări au păstrat o tăcere fermă cu privire la identitățile și circumstanțele incidentului, sugerând că victimele erau mercenari privați și „soldați de avere”.

Logic, puterile NATO vor să nege amploarea implicării lor în conflict. Se presupune că acestea „doar” sprijină Ucraina cu furnizarea de arme pentru a se apăra împotriva „agresiunii rusești”.

Admiterea prezenței forțelor armate NATO pe teren este o recunoaștere a realității că alianța militară condusă de SUA este în război direct cu Rusia.

Desigur, mulți observatori independenți știau deja acest lucru cu certitudine. La fel, și Rusia. Totuși, era musai ca NATO să suprime adevărul și să mențină o negare plauzibilă.

Rusia a afirmat, pe bună dreptate, că toți combatanții din Ucraina sunt ținte legitime. Aceasta include membrii forțelor armate care pretind a fi „forțe de menținere a păcii” sau acționează sub titulatura de „consilieri militari”.

Având în vedere secretul pe care Marea Britanie și alte țări NATO l-au păstrat cu privire la desfășurarea de trupe în Ucraina și la victimele militare anterioare, pare ciudat că săptămâna aceasta s-a făcut atâta tapaj în jurul morții parașutistului.

Autoritățile britanice au susținut că caporalul Hooley a fost ucis într-un accident „departe de linia frontului” în timp ce supraveghea testarea unui „sistem de apărare aeriană”.

Această dezvăluire părea să aibă ca scop portretizarea soldatului într-un rol minim de „apărare”. Împreună cu elogiile călduroase din presa britanică la adresa parașutistului, descris ca o persoană onorabilă, efectul scontat a fost acela de a stârni simpatia față de victimă și furia opiniei publice față de Rusia.

Britanicul Starmer a fost o voce importantă, alături de francezul Macron și germanul Merz, care a cerut desfășurarea așa-numitelor trupe de menținere a păcii în Ucraina, ca garanție de securitate pentru Ucraina în cazul unei soluționări de pace.

Adevărata agendă, însă, este de a sabota orice acord de pace, deoarece europenii știu foarte bine că Rusia nu ar accepta niciodată o astfel de prezență, văzând-o ca pe o ușă din spate pentru escaladarea participării NATO la conflict.

Președintele american Trump și-a dat seama târziu că războiul prin intermediari este o fundătură pentru NATO, mai ales că forțele rusești își accelerează avansul după capturarea unor bastioane cheie, inclusiv Seversk, Krasnoarmeisk (Pokrovsk) și Kupiansk.

Britanicii și europenii sunt în panică și doresc să continue războiul prin intermediari din cauza intereselor lor personale. Nu pot accepta înfrângerea pentru că ar duce la pierderea fatală a imaginii lor politice și la consecințe periculoase ale narațiunii false pe care au propagat-o pentru a justifica un război criminal prin intermediari.

Ne putem aștepta la diverse provocări și manevre pentru a escalada conflictul și a evita pacea.

Declararea morții unui soldat britanic ar trebui să fie o recunoaștere categorică a faptului că NATO este în război pe la spatele publicului din statele NATO.

Dar, în loc să-și recunoască vinovăția, autoritățile britanice, la fel ca alți lideri europeni ai NATO, încearcă să obțină sprijin public pentru escaladare.

Șeful civil al NATO, fostul prim-ministru olandez Mark Rutte, a ținut un discurs la Berlin săptămâna aceasta în care a declarat că națiunile europene trebuie să fie pregătite pentru un război la scară largă cu Rusia, așa cum „au îndurat bunicii noștri”.

Nebunii perdanți europeni vor să-și salveze capul politic cu al Treilea Război Mondial.