Anul acesta, pe 4 iunie, cu ajutorul lui Dumnezeu vom fi mai mulți și mai bine organizați. Intenționăm să ieșim puțin din tiparul clasic al manifestărilor de acest gen, astfel încât marcarea Trianonului pe anul 2021 în Covasna să fie într-adevăr memorabilă, să rămână în istorie. Pentru reușită avem nevoie de sprijin,  fiecare sumă de bani trimisă în contul general (NU cel pentru burse) al Asociației Calea Neamului, BRD RO62BRDE080SV52855930800, folosindu-ne pentru logistica necesară.   

Revenim la întrebarea de ce la Sfântu-Gheorghe și nu la Brăila, de exemplu? Din simplul motiv că la Brăila nu vrea nimeni autonomie teritorială și nu contestă, de asemenea, nimeni Tratatul de la Trianon, pe când în Covasna și Harghita sunt nenumărate voci, asociații, partide, lideri de instituții publice, primari, vice-primari, președinți de consilii județene care încă nu se obișnuiesc cu ideea Trianonului, care încă deplâng acest tratat, considerându-l o mare nedreptate făcută națiunii maghiare, Tratatul de la Trianon consfințind pe plan internațional din punct de vedere juridic Marea Unire de la 1918. Tratatul nu a fost un cadou făcut românilor de marile puteri, căci pentru Unire și păstrarea ei au curs „tone de sânge”, inclusiv în Campania Militară din 1919; vom reveni și sublinia acest aspect. 

Teritoriul psihologic, concept prin care teritoriul statal își poate exercita pe deplin paradigma, iar în cazul teritoriilor istorice românești aflate în afara granițelor firești (cum este Basarabia de exemplu), îl premerge, teritoriul statal putându-se astfel extinde la cel istoric. Acest teritoriul psihologic se cucerește prin afirmarea valorilor ce definesc o nație, valori ce o înscriu în istorie ca fiind ale acestui spațiu ancestral. Aceste simboluri-valori sunt „actele” de proprietate ale poporului din vremea de azi, acte care însă trebuie a fi conștientizate că sunt ale lui.

În spațiul nostru, acolo unde domină structurile ce sunt exterioare paradigmei românești, care-și exercită puterea în detrimentul statului național, unitar și indivizibil, este necesar, pentru a contracara acest lucru, un transfer de putere exprimat prin solidaritate, unitate în acțiuni și dragoste creștină, venit din partea zonelor libere, puternic identitare. Scopul este anularea sentimentului de dominație instaurat în subconștientul alor noștri, de vectorii mai sus amintiți și restabilirea încrederii de sine.

 

Pierderea teritoriului psihologic creează mari vulnerabilități sub aspectul siguranței naționale, această pierdere putând duce lesne la rupturi teritoriale, fără nicio împotrivire, rezistență, luptă, deoarece „armele” sunt deja depuse, ruptura devenind un act „firesc”, consecință a „obișnuirii” mentalului colectiv din aria respectivă, dar nu numai, cu existența unei paradigme străine ce domină în mod absolut. 

 

Pe zona județelor Covasna și Harghita mai ales, avem de a face cu următoarea „schemă” ce se vrea a fi aplicată, nu de acum, ci de foarte mult timp: aici există doar „viață” socială, culturală, religioasă, economică, maghiară. Această alcătuire imagologică se vrea a fi indusă în patru direcții, spre etnicii maghiari, spre românii din aceste județe, spre românii din celelalte colțuri ale țării și spre opinia publică politică - și nu numai- internațională. Odată implementat acest concept, „restul”, adică autonomia teritorială pe criteriu etnic, vine de la sine, atât de jure cât și de facto, fără nicio reacție de respingere, de apărare. De aceea este atât de vitală prezența, sub toate formele și cu prilejul tuturor datelor importante din punct de vedere național și religios, a românilor din celelalte părți ale țării, în aceste două județe din centrul țării, pentru a rupe această „hipnoză” maghiară.

 

Etnicii maghiari realizează, astfel, că totuși se află în România, românii de aici realizează că nu sunt singuri, românii din București, Vaslui, Vrancea ș.a.m.d. realizează că în Covasna și Harghita trăiesc nu doar unguri, ci și români de-ai lor și că aici mai există și altceva decât kurtoși-kolaci și steaguri secuiești, ungurești... și se mai întâmplă un lucru, deloc de neglijat: domnii-tovarăși politicieni maghiari care visează la regiuni autonome maghiare devin conștienți că, la o adică, în cazul declarării unei eventuale autonomii, se pot trezi pe la Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc sau Miercurea-Ciuc nu cu o mie sau două mii de români veniți „din altă parte”, ci cu câteva zeci de mii, vezi caz similar Valea Uzului, unde pentru 52 de Cruci și un Monument au venit în creierii munților cam 5000 de români. Fără acei oameni, Crucile si Monumentul astăzi nu ar mai fi fost.

 

Reacția extraordinară din 6 iunie 2019 a fost posibilă și datorită faptului că „teritoriul psihologic”, Linia de Fier dinspre est a Moldovei, Dărmănești, Comănești, Dofteana, Târgu-Ocna, Onești, era pe deplin al nostru, moldovenii trezindu-se pur și simplu peste noapte cu problema maghiară în ogradă la ei! La fel au gândit și cei care-au venit din alte părți atunci la Valea Uzului. 

Așadar, în Curbura Arcului Intracarpatic este o imensă nevoie de „export” de românism din zonele libere identitare, de o reală și pragmatică „înfrățire a versanților” despre care vorbea Părintele Ilie Moldovan, de o întărire a încrederii de sine a românilor de aici, căci ei trebuie să fie pe deplin conștienți că victoriile voievozilor, ale trupelor române, sunt și ale lor, sunt parte din aceste izbânzi ale istoriei românești. Faptul ca românul din Vaslui sau București este liber să trăiască în casa lui se datorează și bunicilor, străbunicilor românilor din Miercurea Ciuc, Sfântu-Gheorghe sau Târgu-Secuiesc. Cei din Odorheiu și Doboi au luptat în oastea lui Mihai Viteazul, a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, au fost trupe române și au Învins. Mentalitatea de învingători, de proprietari de sânge a acestui pământ se va reinstaura prin conștientizarea acestui fapt.

Cedând sau neglijând teritoriul psihologic, riscăm să cedăm parte din teritoriul național și cred, sper, că nimeni nu vrea acest lucru. Avem cu toții, și cei din Vaslui, Miercurea Ciuc, Brașov sau București aceleași acte de proprietate pe întreg teritoriul românesc. Ele sunt semnate cu sânge de eroii și martirii acestui Neam. Pe veci.

4 iunie, 2021, cu Dumnezeu înainte la Sfântu-Gheorghe, Covasna, în Curbura Arcului Intracarpatic!