Alegerile din România sunt poate cel mai scandalos exemplu de ipocrizie al UE: românii sunt tâlhăriți de drepturile lor de către Ursula von der Leyen și patronii ei, în timp ce Bruxellesul salută democrația românească.

O analiză de Conor Gallagher, publicată de NakedCapitalism, pe care am tradus-o pentru cititorii ActiveNews.

*

Dacă sperați ca acest Crăciun să vă aducă mai multă claritate cu privire la „ordinea internațională bazată pe reguli”, aveți noroc. Recentele evenimente din România oferă claritate cât cuprinde.

Judecătorii români au anulat rezultatele recentelor alegeri din România pentru că le câștiga un candidat care dorea legături mai bune cu Rusia.

Decizia s-a bazat pe informații false de la serviciile de informații naționale și, firește, Bruxellesul și Washingtonul a susținut manevra.

Deși UE se folosește de ani de zile de tot soiul de presiuni și amenințări ca să oblige statele membre să susțină Proiectul Ucraina, anularea alegerilor din România marchează în  mod clar o escaladare a tacticilor și este, probabil, un semnal pentru ce va să urmeze.

Să începem cu descrierea cronologică a evenimentelor din România, continuând cu motivele pentru care România este atât de importantă pentru planurile NATO la Marea Neagră și semnificați mai vastă a anulării acestor alegeri.

Mă voi concentra în special pe implicarea actorilor externi, întrucât nu sunt deloc familiarizat cu scena politică din România, dar cred că avem cel puțin câțiva experți printre comentatori care pot, sper eu, să vină cu o perspectivă care să ia mai mult în calcul politica internă.

Succesiunea evenimentelor

Săptămânile dinaintea alegerilor: pe TikTok începe o campanie numită Echilibru și Verticalitate.

Circa 130 de influenceri, folosind cam același tipar, creează clipuri care descriu calitățile unui viitor președinte, nenumit. Unii dintre acești influenceri scriu, totuși, în comentariile clipului: „Călin Georgescu”.

24 noiembrie: alegerile prezidențiale. Georgescu – o figură relativ necunoscută, candidează cu o platformă conservator-creștină, populistă economic și non-intervenționistă în ce privește Ucraina – și, surprinzător, iese primul.

Votanții din clasele muncitorești nemulțumite îl susțin puternic și el câștigă mai mult de două milioane de voturi (23%) în primul tur.

Cum niciunul dintre candidați nu întrunește o majoritate absolută, urmează un al doilea tur, programat pentru 8 decembrie.

28 noiembrie: Consiliul Suprem de Apărare (CSAT) al României anunță că„au existat atacuri cibernetice cu scopul de a influența corectitudinea procesului electoral” și, separat că „un candidat la alegerile prezidențiale a beneficiat de o expunere masivă pe fondul tratamentului preferențial pe care platforma TikTok l-a acordat acestuia prin faptul că nu l-a marcat drept candidat politic”.

În ciuda declarației CSAT că „unii actori statali și non-statali, în particular Federați Rusă” ar fi fost în spatele acestor atacuri cibernetice, Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) – o agenție militară însărcinată cu securitatea infrastructurii de comunicații în procesul electoral – declară că nu s-a detectat niciun atac cibernetic la primul tur al alegerilor prezidențiale.

5 decembrie: Serviciul de informații al Ministerului de Interne depune o notă la Curtea Constituțională a României (CCR) în care spune că respectivele campanii pe TikTok au fost prezentate publicului ca „o campanie de conștientizare privind importanța votului”, dar, în realitate, ele erau menite să-l susțină pe Georgescu.

6 decembrie: Cu numai două zile înainte de al doilea tur, Georgescu pare că va câștiga alegerile. Curtea Constituțională anulează rezultatele primului tur, susținând că votul a fost influențat de o operațiune rusească. Se programează noi alegeri, cel mai probabil în primăvară.

16 decembrie: Comisia Europeană anunță cădeschide o procedură formală împotriva TikTok pentru rolul jucat în alegerile din România.

Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, face pasul neuzual de a comenta public cu privire la această investigație, spunând:

„Urmare indiciilor serioase că actori străini au interferat cu alegerile prezidențiale din România folosind TikTok, noi desfășurăm acum o investigație pentru a stabili dacă TikTok a violat Digital Services Act [DSA] neluând măsurile necesare pentru evitarea unor asemenea riscuri”.

19 decembrie: cei 27 de lideri ai statelor membre se întrunesc la Bruxelles. Summit-ul este dominat de subiectul Ucraina, dar președintele României, Klaus Iohannis, care a rămas în funcție după anularea alegerilor, este primit cu brațele deschise și își exprimă opinia cu privire la amenințarea rusească.

Potrivit unei postări pe X (Henry Foy):

„Amestecul Rusiei în alegeri „aproape imposibil” de demonstrat, spune președintele [Iohannis], adăugând: «Toate țările sunt expuse la acest risc.»”

Liderii UE îi mulțumesc lui Iohannis pentru acest avertisment și toată lumea emite proclamații îndrăznețe despre „susținerea” Ucrainei și despre amenințarea pe care o reprezintă Putin, demonstrată de manevrele lui pe TikTok în România.

Dar există, totuși, o problemă. Un raport-bombă din 21 decembrie al site-ului de investigații jurnalistice Snoop dezvăluie că acea campanie pe TikTok care ar fi deraiat democrația în România a fost, de fapt, finanțată de partidul de centru PNL.

Pe scurt, potrivit unei postări pe X (Sapo Japardize):

„Stați să înțeleg și eu: deci guvernul României, Partidul Național Liberal, care e pro-UE, a finanțat o campanie pe TikTok ca să-i crească cota rivalului lor, Georgescu, iar când acesta a început să câștige, același partid a spus că «Rusia» a făcut asta și instanțele au anulat alegerile de teama unei «intervenții rusești» și a unui «atac hibrid»”.

Firma angajată de PNL, Kensington Communcation, spune acum că va depune plângere penală pentru ca autoritățile judiciare să verifice o posibilă deturnare a campaniei sale în favoarea unui candidat „extremist”.

Cităm dindeclarația făcută de Kensington:

„Kensington Communication va depune o plângere penală astfel ca autoritățile competente să poată ancheta deturnarea, atacurile bot și/sau clonarea campaniei desfășurate de Kensington, la cererea PNL, prin intermediul Fame Up Platform, în favoarea unui candidat extremist”.

Kensington este proprietatea lui Răzvan Săndulescu și a lui Cătălin Dumitru, despre care nu am putut afla prea multe.

Poate cititorii care sunt mai familiarizați cu peisajul politic românesc știu mai multe și pot completa informațiile.

În timp ce media au petrecut săptămâni întregi sugerând că acea pretinsă operațiune de influențare a alegerilor din România a fost „straniu de asemănătoare” cu pretinsele campanii rusești în Ucraina și Moldova, ea este, de fapt, mult mai aproape de strategia de influențare a campaniei lui Hillary Clinton, în 2016, care a dus la o înfrângere șocantă și învinuirea ulterioară a Rusiei pentru acest eșec. Dar presa continuă narativul chiar și după ce teoria lor a fost demonstrată ca falsă.

O postare pe X (Olga Bazova) spune:

„Dacă nu detestați deja îndeajuns războiul acestor media clientelare, Politico continuă să împingă narativul pe care chiar România l-a contrazis deja”.

Cu o diferență majoră, desigur, și anume că în România alegerile au fost oficial anulate, pe când în SUA, Trump a fost întâmpinat la Casa Albă cu scandalul Russiagate.

Merită să reamintim aici că, deși PNL a finanțat campania TikTok și a dat apoi vina pe Rusia, în continuare nu există nicio probă că asta ar fi influențat în vreun fel alegerile.

Și nu se discută deloc despre efectele economice pe care le-a avut în România Proiectul Ucraina.

Deși România nu a  fost la fel de lovită ca alte țări europene pe plan energetic, pentru că are propriile rezerve de gaz pe conducta Turkstream, țara se luptă, totuși, din cauza acestui conflict, cu inflația, cu probleme privind pescuitul din Marea Neagră și cu dificultăți în domeniul turismului, precum și cu prețuri mai mari la produsele pe care obișnuia să le importe din Rusia, cum ar fi oțel, fier, lemn, ciment și hârtie. Între timp, guvernul României face presiuni pentru majorarea bugetului militar.

Importanța României pentru NATO

UE, care a pierdut deja atât de mult – și-a distrus propria economie și poziția internațională, a restrâns drepturile și libertățile, și-a reorganizat prioritățile și i-a oferit NATO pe tavă, de bună voie, întregul proiect UE – continuă să se țină cu dinții, iar toate astea au legătură directă cu Ucraina și Rusia.

Așa fiind, Georgescu nu poate fi lăsat să câștige, pentru că el are o abordare de bun-simț, și anume că o confruntare cu Moscova i-ar face mult mai mult rău României decât Rusiei.

Iar România este pur și simplu prea importantă pentru NATO și efortul acesteia de a slăbi Rusia. Washingtonul și Bruxellesul au deja de-a face cu guverne indisciplinate în Ungaria și Slovacia, dar România este cu totul altă mâncare de pește.

Ca și Ungaria și Slovacia, România are graniță cu Ucraina și, deși sprijinul militar pe care i-l oferă Ucrainei este redus, ea este al doilea cel mai important centru al proiectului, după Polonia.

Producătorul german de arme Rheinmetall are o uzină la Satu Mare, unde repară echipamentele occidentale donate Ucrainei.

De asemenea, România are o importanță geografică mai mare datorită situării ei la Marea Neagră și este un element major în strategia SUA din acea zonă.

Consiliul Național de Securitate american (NSC) lucrează în acest moment la formalizarea unei strategii de securitate și dezvoltare în Marea Neagră, cu cooperarea altor agenții guvernamentale, dar legea National Defense Authorization Act prevede deja care sunt pilonii acestei strategii, care ar putea fi rezumați prin sloganul: „Rusia și China trebuie ținute afară, SUA și NATO înăuntru”.

Ce înseamnă asta este un arc de state înrolate în „ordinea bazată pe reguli”, de la Caspica până la Marea Adriatică, permițând SUA să-și exercite controlul asupra mișcărilor de energie și bunuri prin această regiune, și, mai departe, până în sudul Caucazului, situat la intersecția coridoarelor de transport Est-Vest și Nord-Sud, aflate în plină dezvoltare.

Acesta este un aspect esențial în strategia americană de dominație globală întrucât permite SUA să controleze coridoare maritime și puncte nodale esențiale.

În ianuarie, Turcia, Bulgaria și România au semnat, la Istanbul, un memorandum de înțelegere care înființează un grup naval (Mine Countermeasures Naval Group) în Marea Neagră, care se va ocupa de operațiunile de deminare.

Unii occidentali sperau că asta va reuși să dea la o parte obiecțiile Turciei cu privire la prezența navelor NATO în Marea Neagră, numai că nu s-a întâmplat așa. Cu toate astea, România este suspusă la presiuni să își extindă propriile forțe navale, deși nici acest proiect n-a mers până acum prea bine.

Institutul polonez de afaceri internaționale comenta:

„Din 1989 încoace, România nu a achiziționat decât două fregate vechi Type-22, cumpărate de la Marea Britanie acum 20 de ani, fără sistem de rachetă, și o corvetă construită intern în anii nouăzeci.

„În 2023, România a cumpărat două vânătoare de mine dezafectate de la Royal Navy. România își întărește flota neglijată prin intervenții ad hoc.

„A cerut ajutorul SUA pentru modernizarea fregatelor Type-22 și a comandat două elicoptere de luptă H215M de la Airbus, care vor fi construite la uzina de la Brașov.

„A anunțat reînarmarea cu rachete NSM a trei corvete și intenția de a comanda, în procedură de urgență, două nave de patrulă de la șantierul naval de la Galați, care este deținut de firma olandeză Damen.

„De asemenea, România s-a alăturat programului PESCO pentru construirea de corvete de patrulă, care, dacă va avea succes, ar produce primele nave după 2030.

„Aceste măsuri sunt menite să acopere lipsurile cauzate de anularea, în 2023, a unui program de 1,2 miliarde de euro pentru construirea de corvete și modernizarea fregatelor Type-22 la un șantier naval românesc, după ce Ministerul Apărării nu a reușit să ajungă la o înțelegere cu grupul francez Naval Group selectat la licitație și nu a început negocieri cu Damen, a cărui ofertă a ieșit pe locul doi.

„România încearcă să își reconstruiască flota de submarine. Se poartă negocieri cu Naval Group – în ciuda experienței proaste de până acum – pentru construirea, în Franța, a două submarine tip Scorpène, pentru circa 2 miliarde de euro.

„Punerea acestora în funcțiune ar fi o provocare pentru forțele navale române, care nu au mai avut astfel de vase din 1996, iar reconstruirea instalațiilor tehnice și antrenarea personalului ar dura circa 10 ani.”

De asemenea, în România se investesc 2,7 miliarde de dolari pentru extinderea bazei militare aeriene de la Mihail Kogălniceanu, care va deveni cea mai mare bază din Europa.

Iată o opinie interesantă exprimată pe X (Mike Benz):

„SUA se pregătește să parcheze o flotă gigantică de drone militare pe coasta românească a Mării Negre, după finalizarea celei mai mari baze militare NATO din Europa. N-ar putea avea legătură cu flotele mari de drone care fac exerciții în perioada asta pe coasta americană?”

SUA și-a extins prezența militară în România la nivel de brigadă și face presiuni ca defensiva avansată a NATO în România să includă o formație combinată multinațională cu centrul în Delta Dunării.

Pe frontul energetic, Black Sea Oil & Gas, controlată de firma americană privată Carlyle Group LP, a lansat, în 2022, primul proiect de dezvoltare offshore al României din ultimele trei decade.

Anul trecut, în declarațiile lui în fața Comisiei senatoriale de afaceri externe, James O’Brien, secretarul-adjunct american pentru afaceri europene și eurasiatice, a discutat problema cooperării energetice a SUA cu România. Printre altele, „O’Brien a dat detalii despre Proiectul Phoenix, un parteneriat între România și Statele Unite având ca scop creșterea securității energetice în regiune.

„El a declarat că Development Finance Corporation and Import-Export Bank of the United States a semnat scrisori de interes în valoare totală de patru miliarde de dolari pentru a «construi un mic reactor modular în România».

„În același timp, statele de pe litoral fac eforturi pentru a-și spori securitatea energetică, de exemplu, sunt deja în dezvoltare proiecte energetice offshore în apeleBulgariei, României și Turciei.

„Cu toate acestea, Rusia este hotărâtă să-și mențină dominația energetică și, cu înclinația ei spre operațiuni maligne de influență, probabil că va încerca să elimine eforturile Statelor Unite de a ajuta țările de pe litoralul Mării Negre.

„Statele Unite și aliatele sale regionale trebuie să fie pregătite cu un răspuns de comunicații strategice eficient dacă Rusia lansează operațiuni de influență malignă – inclusiv a campanie strategică de dezinformare – menită să stopeze Proiectul Phoenix.

„Este posibil ca astfel de campanii să nu fie fără precedent, întrucât unii oficiali europenisuspectează (fără probe clare, însă) că Rusia a contribuit la finanțarea protestelor împotriva proiectelor Chevron în Lituania și România în anii 2010”.

Instanțele UE și „statul de drept”

UE folosește de multă vreme arme judiciare, sabotajul economic și amenințările ca să determine rezultatele electorale pe care și le dorește. Și, chiar dacă alegerile nu au rezultatul dorit de Bruxelles, UE a avut, de obicei, destule „instrumente”, cum le-a spus von der Leyen, ca să forțeze noul guvern să se supună.

O postare pe X (Disclose.tv):

„Președinta Comisiei UE a declarat cu privire la alegerile care urmează în Italia, unde se așteaptă o victorie a dreptei: «Vom vedea. Dacă e să ia o direcție dificilă - am vorbit deja despre Ungaria și Polonia – avem instrumente»”.

Dar acțiunile din România marchează ceva cu totul diferit. În numai câțiva ani, s-a trecut de la instrumente de presiune, la reprezentanți aleși prin presiune, la instrumente și acum pur și simplu la anularea alegerilor din cauza unor clipuri pe TikTok și la folosirea instanțelor pentru a pune în executare forțată ideea de „democrație” a Bruxellesului.

Curțile din toate statele membre ale UE joacă un rol foarte important la Bruxelles ca instrument de control asupra blocului și pentru eroziunea suveranității.

Comisia Europeană are puterea de a invoca deficiențe ale statelor membre în chestiuni legate de „statul de drept”, ceea ce poate periclita fondurile de coeziune și reconstrucție pentru statele găsite în neregulă.

În teorie, avertismentul ar trebui să aibă legătură cu standardele democratice, cu corupția, cu independența sistemului judiciar și siguranța jurnaliștilor.

În realitate, amenințarea că UE va tăia accesul unui țări la fonduri este o formă de șantaj financiar menit să împiedice țările blocului să se îndepărteze de ideologia neoliberală și de prioritățile NATO.

Vedem exemple de politizare a „statului de drept” în cazurile Ungariei și Poloniei. La începutul acestui an, Comisia s-a folosit de miliardele din fonduri reținute pentru a cumpăra acordul premierului maghiar Viktor Orban în chestiunea plăților către Proiectul Ucraina.

Problemele Poloniei cu Bruxellesul în chestiunea statului de drept s-au rezolvat ca prin minune imediat ce loialul soldat UE/NATO Donald Tusk a fost ales prim-ministru anul trecut – asta deși el are probleme aproape identice cu media ca și predecesorul său.

În esență, Bruxellesul vrea instanțe care să se alinieze cu propria sa idee despre democrație și o Europă „juristocratică”, iar nu să fie expresia „voinței naționale”.

Bruxellesul se ocupă de ani de zile de acest transfer de putere către instanțele din statele membre, astfel că, în acest moment, situația e următoarea:

„Ran Hirschl, absolvent al Universității Yale și profesor de drept și științe politice la Universitatea din Toronto susține că, prin transferul «unei puteri fără precedent de la instituțiile reprezentative la cele judiciare», regimurile occidentale au instaurat regimuri «juristocratice».

„Aceste regimuri, continuă Hirschl, sunt dominate de «o coaliție de inovatori în domeniul legal» care stabilesc «calendarul, întinderea și natura reformelor constituționale» și care «deși pretind că susțin democrația... încearcă să izoleze decizia politică de vicisitudinile politicii democratice»”.

Faptul că aceste instanțe au fost folosite într-o lovitură anti-democratică atât de flagrantă cum este cea din România marchează o escaladare față de metodele de presiune mai discrete pe care le folosea Bruxellesul până acum.

Război juridic, sabotaj economic, revoluții colorate și amenințări. Peste tot în UE – chiar și în cele mai mari țări din bloc, precum Franța, Italia și Germania – eforturile de subminare a voinței electoratului s-au intensificat constant în timp ce problemele economice se agravează și furia populară față de guvernele care continuă să se agațe de dogma centristă a neoliberalismului și transatlanticismului crește.

MintPress News își prezintă astfel o serie de articole într-o postare pe X:

„De la anularea alegerilor la interzicerea partidelor politice, Europa este profund bolnavă politic. În această serie, MintPress prezintă șase indicii că democrația în Europa e pe cale să se prăbușească, citând exemplele României, Germaniei, Franței și Marii Britanii.”

Peste tot în Europa câștigă teren partide care pun sub semnul întrebării înțelepciunea Proiectului Ucraina și a atitudinii belicoase la adresa Rusiei, Chinei și a oricui altcuiva mai spune Washingtonul că e inamic.

Și este nevoie de măsuri mai draconice pentru a ține acești lupi tineri la distanță.

O postare X (Kit Klarenberg) notează:

„Partidul AfD din Germania, care promite să pună capăt sancțiunilor aplicate Rusiei, e pe cale să fie interzis. În Slovacia, Fico a rămas ferm pe poziție și a fost împușcat. În alte părți, niciun politician, partid sau guvern mainstream din UE nu a admis această realitate, în timp ce industriile lor se prăbușesc în flăcări. Sigur, politicienii occidentali nu-și pot admite eșecul, iar SUA vrea ca aceste sancțiuni să continue, așa că n-au decât să înghită și să suporte. Dar, mai important, a admite dezastrul pe care aceste sancțiuni îl cauzează Europei ar putea pune capăt războiului prin mandatar, ceea ce este inadmisibil. Și totuși...?”

Este perfect posibil ca România să fie doar primul act într-o serie de alegeri anulate, pentru că marii campioni neoliberali care se auto-numesc „de centru” ar fi foarte încântați să aibă puterea de a anula alegerile de câte ori rezultatele nu le convin.

Un test-repetiție pentru alegerile care urmează în alte țări UE?

Se pare că da: cel puțin asta anunța Politico într-un articol publicat pe 17 decembrie. Sub titlul „Urmează Germania”, autorul aruncă senin următoarea remarcă:

„Dar adevăratul scenariu de coșmar de care se tem membrii Parlamentului European este ca dezinformarea să scape complet de sub control la alegerile din februarie [din Germania]... Mai devreme, în decembrie, Comisia Europeană a ordonat TikTok să păstreze toate datele legate de gestionarea riscului electoral timp de patru luni, începând cu 24 noiembrie și până în martie – reținând tot ce se întâmplă în pregătirea alegerilor din Germania”.

„Gestionarea riscului electoral”. Chiar este UE îngrijorată de conținutul TikTok și de lipsa mențiunilor când e vorba de un mesaj politic, ori este mai degrabă vorba de un țap ispășitor convenabil atunci când democrația nu merge bine în viziunea centriștilor de la Bruxelles?

Ar fi chiar un șoc dacă aceste noi partide germane – Alternativa pentru Germania, AfD, de dreapta, și Alianța Sahra Wagenknecht (BSW), de stânga – ar reuși un rezultat asemănător cu cel al lui Georgescu. Iată cam cum arată sondajele în Germania:

E un deficit greu de acoperit, dar mai e drum lung până în februarie și cine știe dacă și cât sunt aceste sondaje făcute, accidental sau intenționat, de așa fel încât să mai taie din susținerea de care se bucură AfD și BSW.

AfD e amenințat acum cu interzicerea pentru că ar avea, zice-se, niște elemente naziste în rândurile sale, dar e de ajuns o privire la cei pe care UE îi susține în Ucraina ca să înțelegi că motivul real al sancționării AfD este că acest partid vrea o relație pașnică cu Rusia, care este în interesul majorității germanilor.

Alegerile din România sunt poate cel mai scandalos exemplu de ipocrizie din partea UE, care descrie conflictul cu Rusia și „scăderea riscurilor” în relație cu China ca o bătălie între democrație și autoritarism.

Asta în timp ce Bruxellesul și Washingtonul se străduiesc să orchestreze o revoluție colorată în Georgia ca să răstoarne rezultatul recentelor alegeri și să forțeze cetățenii să se sacrifice pentru eforturile plutocraților occidentali de a slăbi Rusia.

Fără îndoială că președinta Georgiei, spioana franceză Salome Zourabichvili, care spune că nu va pleca de pe scaun pe 29 decembrie când i se termină mandatul, va arăta spre România ca probă despre cum merge democrația în UE – și cum ar trebui să meargă și în Georgia.

Între timp, Ursula von der Leyen salută democrația din România cu următorul mesaj pe X:

„Acum 35 de ani, românii au luptat pentru dreptul lor de a-și alege propriul destin. Mulți și-au dat viața pentru ca ai lor copii să poată fi liberi și să poată trăi în democrație. Azi, România și Europa își amintesc sacrificiul lor”.

Că habar nu are ce vorbește ori pur și simplu o amuză să răsucească cuțitul în rană, contează prea puțin pentru românii și toi ceilalți europeni care își văd drepturile tâlhărite de Ursula și patronii ei.