ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


Ieri, la parastasul oficiat de pr. Emanuel Florin Ganciu, am avut privilegiul de a spune înaintea celor prezenți câteva cuvinte despre „Sfântul închisorilor". În contextul acesta vreau să reamintesc că emblematica denumire care a devenit bine cunoscută iubitorilor adevărului istoric și credincioșilor a sfântului martir Valeriu Gafencu a fost atribuită de un alt mărturisitor, devenit călugăr creștin-ortodox – intelectualul evreu Nicolae Steinhardt, cel botezat în închisoarea de la Jilava de preotul Mina Dobzeu.

Despre Richard Wurmbrand, amintit în textul preluat din cartea mărturisitorului Ioan Ianolide cu inițiala W., adaug că este evreul salvat de la moarte de Sfântul Valeriu nu doar cu sfaturile și rugăciunile, ci și cu rația proprie de antibiotice, pe care i-a dăruit-o creștinește.

Cuvintele atribuite acestui martir din temnițele comuniste, consemnate de Ioan Ianolide, sunt nu doar roadele devotamentului prietenesc, ci sunt, după opinia mea, clar inspirate de Duhul Sfânt.

În această perspectivă, e pentru mine de mirare că sinodalii Bisericii Ortodoxe Române nu au urgentat recunoașterea sfințeniei lui Valeriu și consemnarea numelui său în calendarul nostru bisericesc. Astfel, doar pentru puțini creștini români acest 18 făurar – ziua urcării la cer a modelului de român creștin mărturisitor Valeriu Gafencu – rămâne zi de stăruitoare rugăciuni.

În ce mă privește, îmi alin întristarea față de această dovadă de împietrire birocratică, alcătuind o rugăciune inspirată de fresca lui Ioan Popa, ce poate fi aflată în chilia Sf. Ipatie de la Athos.

Sfinte mărturisitor Valeriu, chemat la cer din închisoarea Târgu Ocna în miezul zilei de 18 făurar 1952 în dangătul clopotelor de la schitul din apropiere, te rog iartă nevrednicia întârzierii aureolării chipului tău după cuviință. N-au vrut cei urcați la putere să facă procesul comunismului și nici măcar să recunoască oficial că eliberarea făcută peste un deceniu din închisori a deținuților politic n-a fost o amnistie, ci o grațiere (deci doar o iertare a „bandiților" declarați „vinovați de uneltiri împotriva celei mai drepte orânduiri", nicidecum o radiere a vinei lor inventate antihristic!).

Împreună cu mărturisitorul Ioan Ianolide, Sfinte Valeriu ai alcătuit principiile de viețuire creștină viitoare în România, rămase, după cum deja știi, deziderate arzătoare:

„Năzuim spre înviere.

Luptăm pentru împlinirea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ.

Vrem să aducem neamurile la Biserică, pentru a le împăca cu Dumnezeu.

Vrem să creăm o școală de înaltă cultură și educație creștină, care să canalizeze toate energiile creatoare omenești.

Vrem să creăm un om nou, născut din nou din Dumnezeu și din strădania lui personală.

Prin acest om nou, vrem să dăm expresie în conținut și în formă tuturor problemelor omenești, existente în toate timpurile.

Vrem să smulgem pe om din suferința fizică și morală.” (V. MĂRTURISITORII

Din Imnul celor căzuți, Sfinte, au fost încrustate pe troița din Târgu Ocna versurile:

Te-ai dus și ne-ai lăsat în urma ta

Nădejdea revederii-n paradis. 

Mereu vei fi cu noi și-om aștepta 

Să ne-ne-ntâlnim cu sufletul deschis.

            Părintele Voicescu te numea „stâlp de foc al spiritualității creștine din închisorile comuniste”; acum fii, Sfinte Valeriu, stâlp de rugăciune pentru cei rămași să înfruntăm fiara covidică dezlănțuită de fiii diavolului. Cu nădejde în mila Sfintei Treimi, roagă-te să fim izbăviți din această ispită!

            Același părinte, trecut la viața de dincolo în urma unui „accident” (doar Dumnezeu știe întregul adevăr!), scria că închisoarea de la Târgu Ocna, unde te-ai nevoit, Sfinte Valeriu, „a fost o oază într-un deșert al suferinței”, unde Dumnezeu Și-a revărsat mila și astfel „suferința a fost sublimată în bucurie” „Și cerul deschis se arată / cu porțile în chipul crucii”. Ajută-i, prin rugăciunile tale, să vadă minunatul semn creștin și pe ateii care ne conduc astăzi spre dezastru!

            Citind strofele pe care ni le-ai lăsate moștenire lirică, Sfinte Valeriu, nu cred că se poate alcătui o altă descriere mai bună a sfârșitului vieții tale exemplare:

Sângerând de răni adânci,
De zile fără soare,
De răni ascunse și puroi,
Cu oasele slabe și moi,
Stau ghemuit în pat și mă gândesc
Că în curând am să vă părăsesc,
Prieteni dragi.

Nu plângeți că mă duc de lângă voi
Și c-o să fiu zvârlit ca un gunoi
Cu hoții în același cimitir,
Căci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viată grea și-o moarte de martir.

Luându-L pe Iisus de Împărat,
Năvalnic am intrat pe poarta strâmtă
Luându-mă cu diavolul la trântă
Și ani de-a rându-ntr-una m-am luptat
Să devin altul,
Un erou,
Om nou.

            Cu nădejde îndrept stângacele mele rugăciuni către Sfânta Treime și către Preacurata pururea Fecioara Maria, să primească jertfa ta mărturisitoare, Sfinte Valeriu! Deci, bucură-te!

            Slavă Tatălui, Fiului și Sfântului Duh! Amin.

 

18-19 făurar 2021

Mihai Floarea