E un hol mare la deputați, străjuit de statui de bărbați de stat care-au făcut istorie. Pe aici văd zilnic oameni mari și omuleți.

De câteva luni îmi fac rondul în această clădire care ar impresiona și pe cel mai nesimțitor faraon: Palatul Parlamentului. E al Țării Românești doar cu numele, că la antet unii nu mai au demult scris ,,ROMÂNIA”. Față de fapta lor trădătoare, dulăii din servicii secrete tac.

Oamenii și omuleții sunt aici așezați pe boiele politice.

Cei din udemere afișează o superioritate teatrală, sug burta și nu le atingi cu o prăjină la nas. Și nu știu de ce!? UDMR nu e un partid. Ei sunt un clan în care telecomanda nu e în mijlocul lor. Au trecut trei decenii de când se mlădiază cu o șiră a spinării de moluscă, dar au pretenția năroadă să fie socotiți verticali, morali și fără de prihană!

Lor li se dau ministere, secretariate, comitete, comiții și CNCD-uri, și de ce li se dă, din bunătatea românească, de-ai dracu mai nemulțumiți sunt și guiță mai tare.

USR și PLUS nu au trecut și nu au viitor, așa că ei trec prin parlament ca gâsca prin apă. Cum e turcul și pistolul. Ce mi-e Tandea, ce mi-e Mandea? N-au repere, n-au adăugat la zestre decât cel mult o mâzgă urât mirositoare. Ei nu bat țăruși, dar au grijă să smulgă orice țăruș bătut de altul din altă boia politică. Chiar dacă ăla e conjunctural aliat al lor!

Ei nu au statui, dar au zei neomarxiști. Ei țin de un steag albastru, întocmai cum bolșevicii țineau de zdreanța aia roșie. De aia pluseriștii nu au statui și neavând ce să lustruiască, freacă menta cu grație.

Nici PSD nu are statui, că a lui Bombonel de la Cornu tot o întârzie unii nerecunoscători la turnătorie, lui Iliescu încă nu i-au luat masca mortuară, iar pentru a lui Ciolacu încă nu s-a găsit un sculptor care să facă un compromis cu arta.

Și se scurg zilnic liberali de conjunctură, pe holul acesta lung și măreț, o sală a pașilor pierduți. Trec siluete de peneliști, nedemni urmași ai unui partid istoric din care cuvântul sfânt ,,Național” a dispărut demult.

Se preling indiferenți la ce e în jur oameni care nu știu diferența dintre Ion C. Brătianu și Ion I.C. Brătianu. S-au dus și la conacul de la Florica, nu-i vorbă, dar s-au dus să bea un șpriț pân la ultimul sughiț. Pentru ei, care-au băut apă după chiriașul din dealul Cotrocenilor, Gheorghe Brătianu a fost un terorist, un xenofob, un încuiat, un caduc, unul care n-a înțeles mersul istoriei în care era doctor, unul care n-a știut să se orienteze și-a murit, ca prostul, în gulag, la Sighet.

Se duc liberalii preocupați, în galoși de firmă, pe lângă statui de Brătieni, omuleți care știu doar să urmeze o agendă făcută varză; nu de Cluj, ci de Bruxel. N-au nicio tresărire, nicio mustrare de conștiință, nu!

Sunt țanțoși că, de bine, de rău, aici îi mai salută paznicii aplecați la nouăj de grade: ,,Să trăiiiți dom deputat!”

E un hol mare la deputați, străjuit de statui de bărbați de stat care-au făcut istorie. Pe aici văd zilnic oameni mari și omuleți.