ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Trei tragedii au zguduit opinia publică în mai puțin de o săptămână. Trei cazuri care fac să se încrânceneze carnea pe om, trei cazuri care îți ridică părul în cap. Asta dacă mai ai o urmă de umanitate rămasă în tine!

Trei cazuri care ne arată starea de sănătate fizică și morală a poporului român. Un stat care nu investește în Educație. Un stat care nu investește în protecția cetățenilor săi.

Un stat care nu investește în sănătatea fizică și psihică a cetățeanului.

Un stat care funcționează în folosul oricui altcuiva, numai în folosul poporului român, nu!

Un stat în care singura grijă a clasei politice a fost să își subordoneze Poliția și Justiția, pentru a deveni intangibilă și pentru a nu putea fi trasă la răspundere! Starea statului român.

Un stat degradat moral, un stat bolnav de corupție, un stat bolnav de indiferență, un stat dependent de droguri, un stat depresiv, un stat psihopat.

Un stat sinucigaș. Un stat ucigaș.

Grija pe care autoritățile ar trebui, conform Constituției, să o acorde cetățeanului contribuabil lipsește cu desăvârșire.

Statul român nu se hrănește doar din banii noștri, ci și din suferința noastră!

Ca un demon care își potolește foamea și setea cu oasele fracturate, cu carnea zdrobită și sângele inocenților!

Primul, cazul unui tânăr, copil de bani gata produși în zona gri a graniței legalității, un dependent de halucinogene care, dopat cu un cocktail din nu mai puțin de trei droguri de mare risc, a spulberat cu mașina cinci tineri. Doi și-au pierdut viața, trei au fost internați în spital.

Autorul, consumator de halucinogene, cu acte în regulă și două dosare de posesie ramase fără urmări, consumator de la 13 ani, deși a fost prins de trei ori cu droguri asupra lui, a fost lăsat în libertate. Libertatea lui a costat două vieți.

Peste trupurile zdrențuite de impactul letal, ale unei fete de 20 de ani, Roberta, și ale unui băiat de 21 de ani, Sebastian, trupuri sfărâmate închise mult prea devreme în sicrie, s-a așternut pământul. Lacrimile. Tăcerea.

Al doilea caz, o tânără mamă de 23 de ani, Lorela, care, într-o fază maniacală, și-a luat în brațe cei doi copii mici, de trei și doi ani, și i-a aruncat în gol, că pe niște gunoaie, de la geamul unui hotel. În urma impactului cu solul, Vladimir, de doi ani, a murit pe loc, iar Gabriel, de trei ani, are șanse minime de supraviețuire.

Mama a ajuns la un spital de psihiatrie. Nimeni nu și-a dat seama că femeia avea probleme de sănătate mintală. Nici familia, nici medicul de familie. Deși, până a ajunge în acel stadiu, semnele bolii psihice sunt întotdeauna vizibile și imposibil de ratat!

Al treilea caz, o tânără femeie gravidă, Alexandra, de doar 25 de ani, mamă a trei copii, de șase, patru și un an, care a murit în spital după șapte ore de agonie.

Într-o unitate menită să salveze oameni, niciun cadru medical nu a catadicsit, pe parcursul unei nopți întregi, să o consulte temeinic și să ii acorde asistență medicală. Tânăra a fost lăsată să moară cu zile.

Într-un spital de stat din România, mama lui Iosif, de un anișor, care plânge după ea, a fost lăsată să se sufoce și să moară ca un câine pe marginea drumului de niște creaturi abrutizate!

Sunt trei cazuri care arată o stare de degradare morală care a atins deja sfera patologicului.

Ca jurnalist care a făcut "talpă" și a văzut de prea multe ori creieri umani împrăștiați pe șosele, care a văzut și trupuri sfărâmate de impactul cu solul, ca pacient lăsat să se tăvălească pe jos de durere într-un spital de stat, ca pacient care a trăit pe propria piele senzația că nu ai aer, că nu poți respira, momente în care ești conștient că mori, și ca pacient care a fost ignorat, ca fiica unui fost cadru medical care a văzut pe mâinile tatălui vânătăile produse de imobilizarea forțată și de medicamente administrate în supradoză, ca fost pacient "beneficiar" de diagnostice și tratamente greșite, mă întreb doar atât:

Până unde? Până când? Pe altarul cui ne sacrificați, pui de năpârci?!