„Sâmbătă, guvernatorul democrat al statului New York, Kathy Hochul, a promulgat un proiect de lege care legalizează terramacerarea, care constă în reducerea organică naturală a corpului unei persoane în îngrășământ, cunoscută și sub numele de compost uman. Atunci când proiectul de lege a fost introdus, susținătorii săi au subliniat faptul că transformarea celui decedat în compost uman ajută la reducerea emisiilor de carbon.” - The Post Millennial

Nu mai avem respect nici pentru viață, nici pentru moarte. Nu ne mai pasă nici de cei vii, nici de cei morți.
Până și carnea noastră, ale cărei "nevoi" sunt puse mai presus de orice simț al moralității cât încă respirăm, devine un bun perfect reciclabil după moarte. Pe principiul "din pământ ne tragem, în hazna ajungem!"

Probabil ați auzit acum trei ani de cazul puștoaicei olandeze de 17 ani care a ales să își pună capăt zilelor pentru că nu mai suporta să trăiască. A refuzat să mai mănânce și să mai bea, iar părinții nu au putut face nimic.
Conform legislației din Olanda, copiii cu vârste între 11 și 16 ani pot fi eutanasiați legal dacă primesc acordul unuia dintre părinți și un medic confirmă faptul că suferințele lor nu vor înceta.
După 17 ani nu mai este nevoie de niciun acord, pot cere singuri să fie omorâți "în mod uman".

Noa Pothoven, un copil molestat sexual la 11 ani, apoi violată la 14 ani de două ori, a ales să moară.
Deși cererea de a fi eutanasiată i-a fost respinsă, nu a existat o lege care să o împiedice să își pună capăt zilelor în acest fel. Nu a mai mâncat, nu a mai băut, nu și-a mai luat medicamentele.
Nu a putut nici fi hrănită, hidratată și tratată intravenos.
Inițial mulți au spus că a fost eutanasiată, fără să verifice informațiile temeinic. Nu, Noa nu a fost eutanasiată. Nu în mod clasic. Însă societatea profund "umanitaristă", care protejează drepturile imdividului în care a trăit biata fată, nu a dat doi bani pe viața ei.

Din punctul meu de vedere, Noa nu a fost eutanasiată, nici nu s-a sinucis.

Nu, Noa Pothoven a fost UCISĂ de lumea "progresistă".
Atât și nimic mai mult.

Așa cum sunt omorâte animalele devenite indezirabile pe care pretindem că le iubim și de care nu știm cum să scăpăm mai repede când îmbătrânesc și ne incomodează.
Tot așa sunt uciși și copiii nedoriți. Pruncii nenăscuți care pot fi avortați legal până în ultima lor zi din viața intrauterină, tot conform acelorași principii "pline de umanitate" și de grijă față de individul plătitor de taxe și impozite.

Atunci, în primele zile ale lui 2019, în zilele zilele în care în SUA aveau loc marșuri pentru susținerea dreptului la avort în orice perioadă a sarcinii, statul american Washington a legiferat compostul uman.
Da, ați citit bine.
Ca metodă de a "scăpa" de morți, de "eliminare a cadavrelor", pe lângă îngropare și incinerare, trupurile oamenilor sunt puse în recipiente cu materiale clasice de compost, încălzite și transformate în îngrășăminte pentru gradină, dacă decedatul și-a exprimat această dorință înainte de a-și da obștescul sfârșit.

Unii spun că așa nu mai "irosim" foarte multe "resurse energetice" importante. Și "salvăm planeta".

Între timp, „reducerea organică naturală” a devenit legală și în Colorado, Oregon, Vermont, California și zilele acestea, și în New York.

Dar nici nu este nevoie să se ajungă la compost, din moment ce carnea umană mai poate fi consumată și ca atare. În fond, dacă pentru actualii conducători ai lumii suntem cu toții un șeptel cu dreptul de a vota ce ne spun ei, de ce nu am fi și comestibili?!

În fond, toți putem fi transformați într-o chiftea suculentă, într-un biftec tartar, complet "cruelty free", nu?! Dacă tot consumăm oxigen și mărim amprenta de carbon, e logic să întoarcem favorul societății progresiste, care să se înfrupte din noi. La propriu. Dacă facem medicamente din avortoni, nu ar fi păcat să aruncăm carnița aceea fragedă?!

Încă de prin 2017, Dr. Bill Schutt publica cartea "Eat Me: A Natural and Unnatural History of Cannibalism" (Mănâncă-mă: O istorie naturală si naturală a canibalismului").

Dar nu a fost primul. Dr. Koert Van Mensvoort a publicat o carte de bucate denumită sugestiv "In vitro cookbook"( Carte de bucate pentru carnea produsă in vitro". Cartea a fost etichetată, nici mai mult, nici mai puțin, decât un "proiect artistic". În ea se vorbește despre posibilitatea de a mânca, la propriu, nu doar carnea oricui, ci și carnea unor celebrități, reprodusă sintetic în laborator.

În fond, nu e mare diferență între canibalismul ritualic, din vremurile în care se credea că mâncatul dușmanului îi aduce consumatorului toate atributele benefice, toate calitățile defunctului.

Și nici nu trăim timpuri cu mari diferențe față de anii '30, când oamenii au ajuns să se mănânce între ei tot din încercarea de a crea un "om superior", în primii ani ai comunismului.

Societății care pretinde că pune interesele individului și pe cele ale omenirii pe primul loc nu îi pasă de nimeni. Nici când e în viață, nici după moarte.

Dacă ești bolnav, fizic sau mintal, devii o povară. Nu mai produci nimic, nu mai ai din ce să plătești taxe ca să contribui la bunăstarea celorlalți, ba chiar dimpotrivă. Și atunci de ce să te suporte, când îți pot da iluzia libertății depline, a asigurării tuturor drepturilor personale?! Inclusiv a dreptului de a-ți pune capăt zilelor pentru a fi mâncat și răhățit câteva luni mai târziu de cei dragi?!

Departe de mine intenția de a vă speria. Toate aceste lucruri se întâmplă fie că vă vorbesc despre ele, fie nu. Dar nu ar trebui, oare, să ne trezim și să oprim nebunia care ne spune că este perfect în regulă să ne mâncăm între noi nu doar ideologic, ci și fizic?!

Foto: Gravură braziliană ilustrând canibalismul și Coperta si interior din "cartea de bucate"...