Varșovia pare extrem de iritată de ambițiile președintelui român de a ocupa poziția de lider al flancului estic al NATO și afirmă că Iohannis este marioneta Berlinului.

Un articol extrem de interesant a apărut pe site-ul TVP.info, canalul de știri al televiziunii de stat din Polonia.

Titlul său: „România, aliat sau rival? Politica discutabilă a președintelui german (al României)”.

Autorul articolului, Antoni Rybczynski, scrie că, până la începerea războiului din Ucraina, între Polonia și România exista o cooperare armonioasă pe flancul estic al NATO.

Însă „războiul a accentuat importanța Varșoviei, iar Bucureștiul pare a avea o problemă cu acest lucru”. Iar „Franța și Germania au profitat deja de situație”, comentează Rybczynski.

Și explică:

„Până de curând, nu exista nici o îndoială că Polonia juca rolul principal în cadrul Inițiativei Celor Trei Mări, dar acest lucru nu a fost pe placul unora din regiune.”

Inițiativa Celor Trei Mări este o organizație politică reunind 12 state, într-o fâșie teritorială care străbate centrul Europei de la Marea Baltică, în nord, la Marea Adriatică și Marea  Neagră în sud.

Din ea fac parte Austria, Bulgaria, Croația, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria.

În a doua jumătate a lunii iunie, arată articolul TVP.Info, au avut loc o serie de evenimente care au pus la îndoială calitatea de lider - autoasumată - a Poloniei.

Astfel, la summit-ul Inițiativei Celor Trei Mări organizat la Riga, a fost blocată organizarea următorului summit, din 2023, în Lituania, în favoarea României.

România, adică „O țară care nu s-a angajat prea mult în inițiative diplomatice și de ajutorare” a Ucrainei, comentează sarcastic autorul polonez.

Varșovia a fost iritată de această modificare cu atât mai mult cu cât România a mai găzduit un summit al Inițiativei și în 2018, spre deosebire de Lituania, care nu a găzduit până acum nici unul.

Colac peste pupăză, Klaus Iohannis a declarat că, prin organizarea viitorului summit, România preia astfel „președinția Inițiativei Celor Trei Mări”, „deși nu există în mod formal o asemenea titulatură pe nici unul din documentele Inițiativei”.

Pentru autorul articolului, Antoni Rybczynski, intențiile uzurpatoare ale României sunt clare:

„Țările fondatoare ale Inițiativei sunt Polonia și Croația, iar România își anunță intenția de a fi pe picior de egalitate cu Polonia.”

Dar aici nu e vorba doar de supremația în cadrul organizației, ci de ceva mult mai grav, explică Rybczynski:

„În timp ce Polonia este mai apropiată de Statele Unite și de Marea Britanie, România caută să se apropie de Franța și de Germania.”

Lucru dovedit și de faptul că Iohannis i-a însoțit pe Macron, Scholz și Draghi în vizita de la Kiev și unde „a afirmat că reprezintă Europa Centrală”.

Chiar dacă nu a fost luat de cei trei lideri occidentali în tren cu ei, detaliu important de protocol, nemenționat de autorul polonez.

„În acest mod, românii au semnalat că sunt mai apropiați de linia franceză și germană în privința conflictului decât de poziția adoptată de Polonia și de Statele Unite.”

Și articolul insistă din nou asupra comportamentului călduț al României în cadrul războiului din Ucraina: „un ajutor umanitar restrâns și un sprijin militar foarte limitat, departe de sprijinul venit din Polonia, Cehia, Slovacia, țările baltice și scandinave”.

Mai mult, sugerează Rybczynski, România ar exercita presiuni pentru ca Germania să devină membru cu drepturi depline al Inițiativei Celor Trei Mări.

În acest moment, la fel ca Statele Unite, Germania are statutul mai degrabă onorific de „partener strategic”.

Și polonezul comentează sarcastic:

„Iohannis însuși este un etnic german care vorbește mai bine această limbă decât româna.”

Concluzia articolului:

„Până la război, România avea în plan să devină principalul partener al Statelor Unite în această parte de lume. Acum, din cauza războiului din Ucraina, își dă seama că nu are nici o șansă de a reuși. De unde și reorientarea către Germania și Franța, așa cum o demonstrează călătoria la Kiev.”

Și:

„Misiunea Poloniei este acum de a se asigura că își păstrează rolul de lider al Flancului Estic al NATO și de a împiedica Germania să dezbine țările împotriva Poloniei pentru a domina această regiune.”

Articolul apărut la Varșovia dovedește cu prisosință că în Războiul din Ucraina este prea puțin vorba despre independența poporului ucrainean.

Este vorba despre Lupta pentru Europa.

Invazia Rusiei (zădărâtă încă din 2014 de Victoria Nuland și CIA) este pretextul perfect ca Washingtonul să dea lovitura finală Uniunii Europene.

Prin ruperea acesteia de gazele rusești, distrugerea industriei (la care Germania excela) și sărăcirea endemică a populației. Transformând-o în ceva care seamănă foarte bine cu o colonie americană.

Inițiativa Celor Trei Mări ar urma să asigure un „cordon sanitar”, de la nordul (de aceea, eforturile de cooptare în NATO ale Suediei și Finlandei) la sudul Europei, aflat sub controlul Statelor Unite.

Scopul său este nu atât apărarea militară în fața expansionismului rus, cât IZOLAREA Uniunii Europene de Moscova și de sursele sale de materii prime. Pentru a asigura DEPENDENȚA de America.

Sesizând pericolul de a fi transformate din țări de primă mână în colonii din lumea a treia, Germania și Franța au început să se agite ca furnicile în mușuroiul inundat. Caută ieșiri.

De aici, telefoanele disperate ale lui Macron, către Putin și Zelenski.

De aici, presiunile Germaniei pentru a intra în Inițiativa Celor Trei Mări, pentru a opri dezastrul.

De aici, și vizita cu căciula în mână a lui Scholz în China, principalul aliat al Rusiei.

Aceasta este realitatea despre Războiul din Ucraina. Cărămizile în piept despre solidaritate, independență și alte bla-blau-uri cațavenciene sunt pentru fraieri.

Dar articolul-radiografie apărut la Varșovia mai surprinde prin ceva: este vorba de tonul mesianic adoptat.

Reamintesc că este vorba de televiziunea de stat de la Varșovia.

Își poate imagina TVR abordând un asemenea discurs naționalist?

Ei bine, Polonia o face, ceea ce dă apă la moară informațiilor despre un „proiect statal” nou, polono-ucrainean, cu binecuvântarea Washingtonului.

În aceste condiții, Bucovina și Bugeacul, despre care Bogdan Aurescu declară că„România nu are pretenții teritoriale” ar putea ajunge între granițele noului imperiu care se croiește la frontierele noastre.

Dar, atenție!, când se croiește un imperiu, toată ordinea teritorială din jur este bulversată. În sfera de gravitație a Noului Colos se întâmplă adesea să pice regiuni din vecini. Mai ales când vecinii sunt hulpavi și bălesc de pofta Iredentei.

Cu un președinte, vorba articolului, mai mult german decât român, cu un haplea cu vipușcă pe post de premier și cu o adunătură de hahalere și de trădători cleptocrați aburcați în cârca poporului, ne-am dizolvat deja Constituția.

Următorul pas firesc este dezmembrarea Statului.